Luminița Aldea

Sceptru, uns rege în numele Domnului, calești, plecăciuni - toate sunt ale unei lumi apuse. Și totuși când l-am văzut mergând la pas alături de oameni, gustând din mâncăruri specifice locului, zâmbind cald în țara în care orice mărunt slujbaș la stat este trufaș, am devenit un pic monarhistă. Foto: Daniel Mihăilescu / AFP / Profimedia

Cine să îi spună acestui președinte arogant că nu l-am ales președinte doar pentru a călări țara și pentru ifose? Foto: Inquam Photos/ Ilona Andrei

.Ne trezeam dimineața. Era încă întuneric afară. Toți copiii de pe uliță duceam vaca la luncă dimineața, laptele la lăptărie și apoi plecam la școală. În ghiozdan rar avea câte unul câte ceva de mâncare. (Foto: anton chevron / Stockimo / Alamy / Alamy / Profimedia)

La sediul Poliției Botoșani au fost aduse două BMW-uri de 33000 euro din cele 600 achiziționate de IGPR. Bravo! Obrazul subțire cu cheltuială se ține. (Foto: Pixabay)

Are două luni. A ajuns la spitalul din Ploiești în stop cardio-respirator, malnutrit, deshidratat. Are răni pe trup infectate. Nu știi cât e trup de copil și cât murdărie. Nu a fost spălat niciodată de când a fost născut, spun medicii. Tot ei spun că pruncul aflat la terapie intensivă are șanse mici de supraviețuire. (Foto: Inquam Photos/ Sabin Cirstoveanu)

Cineva a făcut o propunere justificată logic, astronomic, istoric și, de ce să nu zic, și politic, ca românii să sărbătorească Paștele odată cu catolicii și cu protestanții. Nu să trecem de la ortodoxie la catolicism sau protestanți, nu să renunțăm la credința noastră străbună, nu să fim vasali în fața cuiva, nu să ne unim cu alte culte, ci doar să sărbătorim Paștele la aceeași dată, dar fiecare în legea lui. (Foto Inquam Photos / Alexandra Pandrea)

Nu aș fi scris niciodată despre asta, dacă nu explodau în spațiul public dilemele și drama morții Iuliei Marin.  Depresia e o boală. O boală cumplită. Netratată, duce la boli mult mai grave. (Foto: Profimedia Images)

„Hristos a înviat!” nu se cânta, ci se trăia, se simțea ca bătaie de inimă. Și bobocul de floare închis în mine în așteptare înflorea! Îl simțeam deschizându-se...

De când sunt milioane de români plecați prin lume și nu mai știu când să țină Paștele, ca acolo sau ca acasă, în România, cred că a sărbători împreună ar fi o punte între noi și ei. (Foto: Inquam Photos/ Virgil Simonescu)

Am văzut știrea cu profesoara înjunghiată în gât. Elevul agresor a ajuns unde trebuie: în arest și legea să își spună cuvântul. Am văzut și filmulețul cu profesoara de engleză umilită de elevi de gimnaziu. E greu de privit filmul. E umilitor, jenant, scârbos. Foto: captura phonline.ro