Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Bancuri

 „Unul voia să dovedească, sprijinindu-se pe autoritatea lui Pitagora, că el mai trăise și alte vieți; și cum un altul nu-l lăsa să-și isprăvească vorba, primul îi spuse celuilalt:

- Și ca dovadă că am mai trăit o viață este faptul că-mi amintesc că-n acea altă viață tu erai un biet morar!

Omul, dându-și seama că e luat peste picior, recunoscu că era adevărat; și că, acum, își amintea și el că celălalt, în acea viață, fusese măgarul care-i căra sacii cu făină de la moară...”.

„Un pictor fu întrebat de ce el, care picta tablouri atât de frumoase, dar care, la urma urmei, erau niște lucruri neînsuflețite, făcuse niște copii atât de urâți.

La care pictorul răspunse că tablourile le făcuse ziua, iar copiii, noaptea...”.

 „Unui leneș i se spuse să se dea jos din pat, căci și Soarele se sculase de mult. Leneșul răspunse:

- Dac-aș avea și eu de făcut atâtea treburi și un drum atât de lung ca Soarele, m-aș scula și eu mai devreme; dar cum am atât de puțin de mers, încă n-am de gând să mă dau jos din pat!”.

Cine a scris aceste trei bancuri?

Au rezolvat toate cele trei probleme, sân, minimum 3 limbi, câinele Rex: Dalia Trandafir, Ioan Gavrilă, Laura Mihaela, Mihaela Vasilescu, Lakshmana Griffin, Florin Talașman.

Doamna Simona Timofte mi-a trimis, în locul vreunei rezolvări, un tetrastih: „Sunt o fată fericită/Cu mansarda găurită/Nu fac niciun ReMeNe/Mă tratez cu CeTePe!”.

Probleme propuse:

1) „De doi bani pește” – definiția aparține maestrului creator de rebus Toma Michinici.

2) Dacă oceanului Atlantic i se atribuie numărul 80, ce număr primește Pacificul, după aceeași regulă?

3) Astăzi este Ziua Mondială a Scriitorului. În ce povestire a unui mare scriitor un personaj gândește așa: „De ce iarna ziua este scurtă și noaptea lungă, iar vara este invers? Iarna ziua este scurtă pentru că, asemenea tuturor obiectelor vizibile și invizibile, ea se comprimă din cauza frigului, iar noaptea se dilată, încălzindu-se de la lumânările și felinarele aprinse”. Care este explicația științifică a fenomenului?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

sala de asteptare

Marin simte un junghi care nu trece de câteva săptămâni și merge la medicul de familie. Primește trimitere pentru o investigație imagistică decontată de CAS, dar prima programare disponibilă este peste cinci săptămâni. Așteaptă. După investigație, mai trec alte săptămâni până la următoarea consultație. Diagnosticul vine după aproape două luni - un interval în care singura constantă este incertitudinea. foto: Profimedia

Citește mai mult

CTP--

Un exemplu admirabil de logică matematică dat de președintele Dan în legătură cu alegerile anticipate: „Toate sondajele ne spun că vom fi cam tot acolo, fără posibilitatea de a forma o majoritate. Nu ar avea niciun fel de logică. Plus încă 3-4 luni de alegeri, în care partidele, în mod logic, legitim, se vor ataca unele pe altele.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Călătorim, dar rămânem prizonieri în normalul nostru. Degeaba vezi lumea, dacă o judeci mereu cu aceiași ochi

Nu știu exact când mi-am dat seama de asta. Probabil undeva între o masă luată într-un loc în care nimeni nu se grăbea, o stradă pe care oamenii păreau să meargă mai încet decât eram eu obișnuit și momentul în care am realizat că mă enervez, în tăcere, pentru că lucrurile nu se întâmplau „cum trebuie”. Doar că acel „cum trebuie” era, de fapt, „cum știu eu”.

Citește mai mult