Florin Negruțiu

Ai putea spune că „Nea Mihai” este tot o fiță. Un fel de „Terasa Obor” cu merdenele în loc de mici. Publicul țintă este însă același: hipsterii care vor să se simtă proletari, publicul din bula corporatistă care vrea „autenticitate” la sfârșitul săptămânii. Inițial o patiserie de cartier, „Nea Mihai” a devenit un „landmark” în pelerinajele cool-urbane din weekend de pe Calea Victoriei pietonală. foto: Code Noir Style

Fac parte dintr-o generație foarte competitivă, crescută în cultura lui: „Scoateți o foaie de hârtie”. Am dat teste și teze cu nemiluita, am mers la concursuri și olimpiade școlare, m-am bătut pentru burse.

Te-ai culcat îndârjit. Ți-au spus la televizor că tu ești poporul și că ei luptă pentru tine. Cu o condiție: să-i urăști pe cei pe care-i indică ei.

Acum, că s-a deschis cutia cu bâzdâci, aștept ca și ei să declare transparent câte cutii de pantofi țin în penthouse-urile amantelor. Sau câți bani dau lunar la „ziariști”, să nu-i întrebe de cutii.

Dacă Moșu ar fi avut TikTok atunci, în ‘42 la Cotu Donului, ar fi aflat că rușii nu există - ce, i-a văzut cineva? -, că în Don nu este apă, c-au furat-o francejii și că, oricum, nu e războiul nostru, bro, nu merg să mor pentru Ursula!

Am lăsat o cacofonie în textul de ieri. Inițial am vrut să o „corectez“, după ce am văzut-o la recitire, înainte să public articolul. N-am șters-o, gândindu-mă că va sări imediat în ochi și că va fi un bun pretext pentru discuția de azi.

Când eram profesor la liceu, făceam gramatică cam jumătate din fiecare oră de română. Prin cancelarie, mă luaseră la ochi că nu mă țin de programă. Oare nu știam că gramatica nu era materie de liceu?

„Robinetul din factură... este la comportamentul nostru de consum.” (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Am vizitat mai multe ferme în ultimele luni, tocmai ca să învăț cum se face, și sunt câteva lucruri pe care oamenii aceștia mi le-au spus:

Suntem o țară medie spre mare, cu aspirații mici.