Florin Negruțiu

DNA zice că a găsit acasă la dl. Cristian Anton, fostul șef de cabinet al lui Sorin Grindeanu la ministerul Transporturilor, niște cutii de pantofi cu 350.000 de euro.

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Îl cheamă Paul, are 37 de ani și a fost instructor de zbor. Acum are împreună cu mama lui această prăvălie la care vin oamenii din cartier la o cafea bună și o poveste. Dacă treceți prin zonă, puteți să-i aduceți o carte.

Yvette e o femeie desprinsă din serialul Yellowstone: curajoasă, hotărâtă, te privește direct în ochi când îți vorbește, n-are sensibilități și nu-și caută copilul interior.

În ciuda părerii generale, cafeaua columbiană nu e “din moși-strămoși”. Cafeaua s-a răspândit în lume din Etiopia și a ajuns în America Latină în secolul al VIII-lea adusă de misionari și comercianți.

Columbienii pe care i-am întâlnit în călătoria mea au avut necazuri ceva mai mari decât noi, românii mai noi. Imaginați-vă că în anii 80-90, tinerii din Medellin se considerau norocoși dacă treceau de 20 de ani. Copiii și adolescenții erau rǎpiți de carteluri ca să comită asasinate. Fermierii erau executați dacă refuzau să cultive coca.

… e tot atât cât știu românii despre Columbia.

Columbia e departe azi de ce vedem în Narcos. Cocaină se mai produce în junglă, dar clanurile s-au mutat în Mexic. Cu toate astea, mulți turiști occidentali își doresc o Columbie în care să trăiască un sejur de experiențe extreme și aduc vagoane de bani să-și satisfacă nevoile. Evident că cererea fiind mare, oferta e pe măsură.

A mers în favelele de pe dealuri și a intervievat zeci de copii și adolescenți recrutați ca sicarios. Pentru că nu aveau răspundere penală, copiii erau perfecți să execute crimele comandate de carteluri. În anii aceia speranța de viață în această categorie de populație tânără era de 20 de ani. Mulți erau uciși de bandele rivale pe la 15-16 ani.

Este atât de multă frumusețe care dispare sub ochii noștri! Azi vreau să vă vorbesc despre niște oameni care refuză să închidă ochii și să se predea cinismului și nepăsării.