Inquam Photos / Octav Ganea
Prin anii 80 Michel Foucault, întrebat fiind despre rolul şi locul filosofului în societatea actuală, a dat un răspuns în care-l aseamănă cu un jurnalist radical. Un filosof, în opinia lui, poate fi considerat un jurnalist radical ce denunţă strategiile puterii de a se instaura, legitima, modul în care oamenii puterii pun în funcţie şi funcţiune discursuri, oameni, sisteme etc... Şi tocmai asta i-a mai rămas filosofului, din moment ce cerul e studiat de astronomie, corpul de anatomie şi psihologie, bugetele de economişti şamd... Pe de altă parte, Foucault spune că discursul puterii are tocmai funcţia aceasta importantă de a produce adevăr. Şi aşa este dacă privim cu onestitate ceea ce se întâmplă la noi zilele acestea. Avem un adevăr al puterii legislative, unul al executivului şi adevărul puterii judecătoreşti.
Observ că aceste trei adevăruri nu numai că nu sunt sincronizate, dar se fac că nu se înţeleg unele pe altele, nu se ascultă, producând ori dând naştere unui alt soi de adevăr, pe care-l voi numi adevăr interpretativ. Acesta e rodul fiecăruia dintre noi, asistând la disputele recente din societate. Doamna Oana Gheorghiu, vicepremier, a făcut o afirmaţie care a inflamat tagma magistraţilor. Afirmaţia era că pensiile speciale ale magistraţilor sunt un fel de Caritas şi îi sfătuia să se gândească la faptul că, pentru a le fi livrate aceste pensii, care pot fi şi de 10 ori mai mari decât pensia medie din România, statul trebuie să ia bani de undeva. Poate de la un copil bolnav, flămând etc... În esenţă, d-na Oana Gheorghiu are dreptate. Bugetul Casei de pensii nu poate fi nelimitat, de fapt orice buget are limite, nu numai pentru pensii, vrând să susţină ideea că în măsura în care statul e dator să plătească pensiile, la fel trebuie să se îngrijească de nevoiaşi, bolnavi, de cetăţenii vulnerabili. După părerea mea doamna Gheorghiu nicidecum nu a vrut să jignească magistraţii, ci a folosit un argument mai degrabă literar, ce utilizează empatia şi analogia, pentru a descrie epopeea reformei pensiilor speciale din magistratură.
Nici bine nu a apărut declaraţia, că un magistrat s-a sesizat din oficiu sugerând ideea că acest gen de declaraţii propagă ura de clasă, adică muncitorii, profesorii şi alte categorii îi vor uri pe magistraţi pentru facilităţile pe care le au în prezent. Un argument că lucrurile nu stau aşa e că reforma sistemului de pensii din magistratură e jalon în PNRR, alt argument ar fi acela de a elimina unele din inechităţile apărute în corpusul social, al 3-lea argument ar fi acela că tot sistemul de pensii, dacă are la bază principii economice, ar trebui aşezat pe principiul contributivităţii. Era doar o declaraţie, fac precizarea că doamna vicepremier a fost întrebată de situaţia creată doar ca să-şi dea cu părerea, nu că reforma aceasta ar fi în atribuţiile ei sau că opiniile dânsei vor influenţa decisiv guvernul. În principiu oricine poate avea opinii, chiar dacă ele fac referire la puterea judecătorească din România.
Totuşi pe lângă faptul că aceste declaraţii au fost amendate de un judecător de la CSM, pe numele doamnei Gheorghiu a mai apărut şi o plângere penală. Plângere penală pentru o opinie? Nu cred că e în regulă. Nu cred că independenţa şi imparţialitatea justiţiei pot fi afectate de opinii. Era mai puţin grav dacă nu era vicepremier? Dacă era doar o persoană care a construit un spital oncopediatric nu s-ar fi trezit cu plângeri penale?
Şi asta nu e tot. În peisaj a mai apărut şi domnul Grindeanu, proapăt ales preşedinte al PSD, cu zero contracandidaţi, care spune că declaraţiile de mai sus aparţin unui populism jegos. Păi, dacă ne aducem aminte bine, populismul economic al domnilor Grindeanu, Ciucă şi Ciolacu ne-a adus în situaţia de faţă. Dar mai sunt şi alte raţiuni pentru care trebuie făcute reforme. Raţiuni de eficienţă, economice, sociale, de dreptate, echitate, concepte la care cineva care zboară la Nisa cu avioane private pentru a urmări o cursă de formula 1 ori pentru alte motive nu are cum să le înţeleagă. De altfel nici magistraţii nu au o mai mare înţelegere pentru noi, ceilalţi, explicându-ne că nu ei sunt de vină pentru actualul sistem de legi, de prescripţii, de achitări ale corupţilor, ci legiuitorul. Aşa şi este - nu ştim noi legile, dar care e performanţa care conduce la privilegii?
În tot acest conflict între puterile statului înţeleg următorul lucru: o eventuală reformă a pensiilor magistraţilor va pica la CCR. Ţara va pierde 231 mil. euro. Politicienii vor da vina unii pe alţii că nu s-a putut îndeplini reforma şamd... Ca de altfel toate celelate reforme. Toate vor fi ratate şi atunci să nu ne mirăm că dreapta radicală e tot mai sus în sondaje şi că lumea nu mai are încredere în politicienii mainstream. Să dea Dumnezeu să nu am dreptate şi toate reformele să fie îndeplinite cu celeritate.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
deci care e?
Opinia a devenit delict sub toate regimurile comunist-progresiste.
Free speech a fost cancelat. De voi.
Tipic, cadeti in propriile capcane.
Super!
Privim și citim cum dna Gheorghiu este atacata de către PSD și de cei din magistratură când majoritatea suntem de acord cu ceea ce a declarat.
Tot dom' popescu mai avea puțin și-l făcea pe Bolojan cavaler al mesei rotunde, care se lupta cu spada în mina.
Concluzia ar putea fi ca acei care nu se exprima precum ctp, sau nu sunt de acord cu el.... trebuie afurisiți cu toate epitetele posibile. Nu-s ce păzește CNA-ul.
Scuze daca am schimbat puțin subiectul.
În momentul în care afirmi cu tărie că eşti cetăţean de categoria I, că privilegiile ţi se cuvin pentru a-ţi păstra independenţa şi a face dreptate, înseamnă de fapt că ţi-ai ales această meserie strict pe considerente pecuniare şi de statut social şi prin urmare eşti disponibil şi coruptibil, în funcţie de cine oferă mai mult. Cam acesta este profilul uman al celor care impart dreptatea in romania!