sursa foto: Inquam Photos
Decizia președintelui Nicușor Dan de a-l desemna pe Adrian Veștea pentru funcția de prim-ministru, anunțată în dimineața zilei de 14 iunie 2026, ridică o problemă care depășește persoana celui nominalizat. Fără ocolișuri: poate șeful statului să intervină în viața internă a partidelor politice?
Actul președintelui reprezintă unul dintre cele mai neobișnuite episoade ale postcomunismului românesc. Decizia sa ridică serioase semne de întrebare privind respectarea spiritului Constituției, mai precis a articolului 103. Acolo se prevede că dreptul de a desemna prim-ministrul îi revine președintelui, însă prin consultarea partidelor. Or, desemnarea lui Veștea, fără consultarea structurilor de decizie ale PNL, reprezintă o intruziune îngrijorătoare în viața internă a unui partid. Consultarea unei formațiuni politice nu poate fi redusă la discuții informale cu persoane din interiorul său, ignorând mecanismele sale statutare de decizie.
Pot să nu-ți placă PNL, PSD, USR ori AUR, însă președintele nu poate interveni în treburile lor interne după cum îi dictează interesele politice. Merită să ne reamintim mereu de această banalitate: nu există viață politică democratică fără partide. La fel cum nu există societate civilă fără asociere voluntară, liberă. Or, aceasta înseamnă că formațiunile politice au nevoie de respectarea autonomiei interne. Partidele politice actuale au mari probleme de credibilitate, dar soluția nu este să le distrugi, ci fie să le reformezi – ceea ce pare extrem de dificil, după cum ne-o arată istoria lor recentă –; fie să le înlocuiești cu altele, prin votul liber și corect al cetățenilor.
Gestul amintește de o practică asociată și cu regele Carol al II-lea, care acum aproape nouă decenii a intervenit constant în viața partidelor politice. Monarhul de atunci - lăudat și el pentru anumite abilități, la fel cum este lăudat și președintele actual - a contribuit din plin la distrugerea și așa firavei democrații românești interbelice. Președintele fie ignoră această lecție a istoriei, fie o consideră irelevantă.
Mai problematice sunt reflexele politice autoritare pe care le sugerează această decizie, precum și cultura politică din care pare să provină. Unii concetățeni – foarte puțini – văzuseră toate acestea și înainte de 2025, alții – mult mai mulți – le văd la lucru în ultimul an. Toate acestea slăbesc încrederea în instituții, nu doar în cea prezidențială, și afectează moderația politică.
Dacă aceasta este partea negativă a poveștii, există și una pozitivă. Au mai căzut niște măști de pe chipuri zâmbărețe. Aparențele atent construite nu pot ascunde la nesfârșit setea de putere și cinismul unor oameni care s-au prezentat drept salvatorii națiunii, dar în realitate au urmărit interese personale și ambiții nemăsurate.
De mai mulți ani, România a ieșit dintr-o perioadă relativ stabilă și a intrat într-una a incertitudinilor politice. Între timp, ritmul acestor transformări pare să se fi accelerat. Jocurile politice în cercuri restrânse și infantilizarea electoratului în ultimii ani au slăbit încrederea în democrație și au fragilizat fundamentele statului democratic.
Scena politică românească are nevoie de conflict real, nu mimat; nu rezolvat prin negocieri informale, opace, în afara spațiului public. Doar astfel, poate fi recâștigată încrederea în procesul democratic.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dupa anularea alegerilor din Decembrie 2024 cei de la putere, inclusiv presedintele, pot sa faca ce vrea muschii lor. Pentru ca aia de la putere n-au nici o legatura cu democratia si principiile ei: respectarea votului, libertatea in toate formele ei, egalitatea drepturilor etc.
Au fortat limitele si, pentru ca au vazut ca “merge si asa” le forteaza in continuare.
Pricepeti?