Ciprian Dîrjan

Mai întâi, pentru fabuloasa ascensiune a domnului Georgescu este de vină actuala clasă politică. Nu este de-ajuns să mărești salarii și pensii ca să rămâi la putere. Apoi, s-au creat inechități puternice între clase sociale diferite și putem vedea asta dacă de exemplu, facem o comparație a salariilor din mediul privat și cel de la stat. Pe când unii funcționari câștigă salarii incredibile la un volum de muncă mediu sau mic, oameni din privat lucrează de dimineață până noaptea pentru un salariu la jumătate sau mai mic. Foto: Vlad Ispas/ Alamy/ Profimedia

Credința mea sinceră este că domnul premier Ciolacu, neacceptându-și înfrângerea după primul tur al prezidențialelor, dorește răsturnarea votului românilor prin tertipurile care l-au propulsat în toată existența sa.

Prima experiență politică pozitivă am trăit-o în 1996, când Emil Constantinescu a câștigat alegerile. Nu eram interesat de politică, dar am simțit entuziasmul, mai ales al tinerilor care au produs schimbarea. Cel mai bun sentiment a venit pentru mine din faptul că l-am votat, că am fost o parte infimă a acelei schimbări.

Pe Narcisa Pricope am întâlnit-o în parcul unde merg cu fiul meu, loc de întâlnire al mai multor copii pentru meciuri de fotbal. Într-o zi, li s-a alăturat fiica Narcisei și așa am intrat în vorbă. Am fost impresionat de parcursul său intelectual și de cariera pe care o are și m-am gândit că poate fi un exemplu pentru elevii mei și pentru alți oameni de la noi din țară. Trebuie precizat că Narcisa s-a născut, a făcut studiile primare și liceale în Petrila, un mic oraș minier, din Valea Jiului.

Din Petrila, un mic oraș minier din Valea Jiului, așa se vede. Oare-i la fel la București, Cluj, Brașov...?

Vineri s-au dat rezultatele finale la bacalaureat. Pentru mine, ca profesor la un liceu de provincie, aceste rezultate sunt foarte importante. Mai ales că, an de an, am elevi care susțin bacalaureatul la materiile pe care le predau. Nu e cel mai bun liceu din țară, nici cel mai rău. Suntem, ca rată de promovare, în media națională. Undeva la 75%. Un liceu de linie, fără pretenții, elevi nici elite dar nici proști. Fiecare dintre ei se gândește la viitor, carieră, facultate etc... Și noi îi consiliem și noi cum credem de cuviință, cum putem... Foto: Inquam Photos / Bogdan Dănescu

Acum 20 de ani intram în ceea ce azi numim sistemul de învățământ. Aveam naivitatea suficient de ridicată să cred că e o alegere bună. Majoritatea colegilor mei nu au ales calea educației. Erau suficient de educați să nu creadă în această variantă. Pentru că niciodată nu era considerată o opțiune serioasă. A fi profesor, pe vremea de atunci, nu numai că era neviabil, ca și acum, dar era și neperformant. Foto: Vadim Ghirda / AP / Profimedia