Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Maria Procopenco lansează piesa „Hipnoza", o poveste de dragoste prinsă între vis și realitate

Maria Procopenco

Nepoata Mariei Bieșu, tânăra soprană Maria Procopenco continuă să-și construiască discografia cu o nouă piesă originală, „Hipnoza", lansată pe 8 aprilie 2026. Piesa vine la câteva luni după debutul său cu „Aștept să iert" și confirmă că artista și-a găsit un limbaj muzical propriu, undeva la granița dintre sensibilitatea clasică și estetica pop modernă.

O iubire care te poartă fără să înțelegi de ce

„Hipnoza" este, în esență, o declarație de dragoste scrisă cu ochii deschiși. Textul, semnat de Aurel Ciucur și Maria Procopenco, descrie acea stare particulară în care iubirea te prinde în vârtejul ei fără să ceri permisiunea: nopți fără somn, atingeri care lasă urme, momente suspendate între luciditate și abandon. Titlul nu este o metaforă forțată, ci tocmai nucleul emoțional al piesei: sentimentul că ești purtat, fascinat, ridicat de cineva ca printr-un dans pe care nu l-ai ales, dar în care rămâi de bună voie.

Versurile alternează între fragilitate și forță. Există vulnerabilitate, dar și o conștientizare limpede a ceea ce se întâmplă. Protagonista nu este copleșită, ci prezentă, cu un ochi deschis, cum spune chiar textul. Această tensiune dintre abandon și luciditate dă piesei o profunzime aparte.

Voce în prim-plan

Din punct de vedere sonor, „Hipnoza" beneficiază de aranjamente care lasă vocea Mariei în centrul atenției. Mix-ul și masteringul realizate de Vlad Andrinoiu creează un sunet cald, cu texturi delicate care susțin emoția fără să o acopere. Producția video, semnată de Albert Robu, completează atmosfera piesei cu imagini ce redau vizual acea stare de plutire și vis treaz pe care o evocă versurile.

Maria Procopenco este nepoata marii soprane Maria Bieșu și face parte din Studioul Experimental al Operei Naționale din București. Spre deosebire de multe dintre aparițiile sale anterioare, omagii aduse mătușii sale sau reinterpretări ale repertoriului clasic, „Hipnoza" o arată pe Maria într-o postură din ce în ce mai matură ca autoare și interpret. Colaborarea cu Aurel Ciucur, care semnase și „Aștept să iert", pare să fie una fertilă: cei doi reușesc să scrie piese cu rădăcini emoționale autentice, potrivite perfect timbrului și personalității artistei.

„Am vrut să scriu despre ceva real, despre o stare pe care o știu. Nu am căutat cuvinte mari, am căutat adevărul. Cred că atunci când scrii dintr-un loc sincer, oamenii simt asta, chiar dacă nu știu exact de ce. Nu mi-a fost ușor să pun în cuvinte ceea ce simțeam, dar tocmai de aceea piesa înseamnă atât de mult pentru mine. Este prima dată când am lăsat ceva atât de personal să iasă afară, și sper că cei care o ascultă se vor regăsi în ea, fie că au trecut printr-o poveste de dragoste, fie că știu pur și simplu cum e să fii prins în ceva mai mare decât tine", spune Maria despre noua piesă.

Dar pentru cei care o descoperă, „Hipnoza" are toate ingredientele unei piese care rămâne: o voce caldă, versuri cu sens și o stare pe care o recunoști imediat, chiar dacă n-ai trăit-o niciodată exact așa.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

poseta pe scaun

Meteahna chiulului nu m-a părăsit nici în anii de facultate când, după prima oră de curs (cursurile ţineau două ore, cu pauză între ele), îl luam de mână pe soţul meu (pe atunci prieten şi apoi logodnic) şi îi spuneam „Hai să plecăm!” El (corect, disciplinat şi pasionat de fizică) încerca să se opună, dar până la urmă venea cu mine să hoinărim pe străzi sau prin parc, îmbrăţişaţi. Era atât de plăcut! foto: Profimedia

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Grădina care începe cu o decizie, nu cu un buget: Kaamos. Dacă stai în fața grădinii tale și simți că „lipsește ceva", cel mai probabil nu îți lipsește un obiect nou, ci o idee clară despre cum vrei să arăte

Pentru mulți dintre noi, grădina reprezintă cu mult mai mult decât o bucată de teren în plus sau locul unde mai tundem iarba din când în când. Este cea mai importantă „cameră” a unei familii pe timp de vară. E locul unde copiii învață să descopere natura, unde prânzul de duminică se prelungește până la cină și unde, după o zi lungă, reușești în sfârșit să lași telefonul din mână pentru o jumătate de oră de liniște.

Citește mai mult

Hormuz - nava SUA

Hormuz este un nod sistemic, nu doar energetic. Importanța strâmtorii nu derivă doar din volumul tranzitat, ci mai ales de numărul mare de tipuri de produse care o traversează. Nu vorbim doar despre petrol brut sau gaze naturale lichefiate, ci despre produse petrochimice, polimeri, metale și semifabricate. Acestea sunt elementele invizibile care susțin producția globală. foto Profimedia

Citește mai mult