Daniel van Soest

Spre mirarea mea, toleranța, bunăvoința și deschiderea cu care olandezii de altfel se mândresc nu prea mi se aplică, ci a făcut loc pentru rezervă și indiferență, poate chiar un pic de suspiciune. Am surprins în mine un impuls să le clarific – stai liniștit, sunt olandez -, dar suprim impulsul și uneori acționez exact invers – ca să rămân undercover mă comport cât mai incognito, din curiozitate. (Foto arhiva personală Daniel van Soest)

Când am timp îi întreb: „- Ce faceți în străinătate? Și cât aveți de gând să mai stați acolo?” Ei îmi povestesc că nu le mai convine nici lor acolo, dar n-au ce să facă…

Mă uit în sus și văd cabana – în prima lună de război mulți au ajuns aici, venind direct din zona de război. Nu mai era timp să mă uit la televizor și să îmi fac griji despre înaintarea rușilor spre noi - mi-am dat seama – viața mea trebuie trăită aici, de către mine.

Hannah Arendt a descris în cartea ei Banalitatea Răului cum oameni de rând au ajuns gardieni de lagăre unde, cu sânge rece, în mod eficient, au omorât prizonieri evrei. Philip Zimbardo a dovedit cu experimentele lui la Stanford Prison că practic oricine ar putea să fie sedus să facă rău – nu există o linie clară între bine și rău, între alb și negru... (Foto: Facebook / Cabana de pe Stanca)

Niciodată nu am mai văzut atâta gheață și zăpadă, puteam să fiu la Polul Nord, dar sunt la Vârful Omul din Munții Suhard. Foto: Facebook Daniel van Soest

Încerc să nu judec, mai bine zis mă străduiesc să înțeleg. Zona este cum se spune defavorizată, nu știu exact de către cine, dar într-adevăr, trăim în periferie. Statul și guvernul sunt departe și cumva simt între localnici un spirit haiducesc cu care se justifică....