Daniel van Soest

Meciul la care participăm ca spectatori e, de fapt, un vis urât. (Foto: Profimedia Images)

Asta e cu viața modernă: poți să trăiești izolat în propria familie, fiecare în bula lui. Algoritmii social-media ne livrează doar informația care ne convine, exact potrivită cu profilul nostru, formând așa-zisele „echo chambers,” care sunt strict personale, unde nu pătrunde nicio știre nedorită.

Părintele Arsenie Boca, când a fost interogat despre relația lui cu legionarii, a spus: „Le-am dat insistent sfatul de a renunța la pistol, la răzbunare și alte păcate. I-am făcut să înțeleagă că stăpânirile se orânduiesc de sus, iar cei de jos nu au decât să le primească.” Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Familia mea a venit în vizită din Olanda: tata și unul dintre băieții mei, Ezra. Am petrecut câteva zile la Bistrița, iar luni dimineață, la micul dejun, Ezra mă întreabă: „Na, ce s-a întâmplat aseară?”. Ei, bineînțeles, nu știu prea multe despre politica din România, dar au văzut tensiunea și agitația. Încerc să îi explic – ca pentru începători – ce s-a întâmplat.

Eu, bineînțeles, la vârsta mea, nu am TikTok. Studiez interviurile cu dl Georgescu pe YouTube, ca să înțeleg mai bine fenomenul. Am observat două cuvinte-cheie cu care dl Georgescu s-a dat de gol – compasiune și îngenunchere.

Durerea este mare atunci când pierzi un părinte, mai ales pe neașteptate. Totuși, nu v-aș fi deranjat cu suferința noastră dacă o parte din aceasta nu ar fi fost strict „made in Romania”! Nu suferința în sine – sunt convins că mama mea a fost tratată cât se poate de bine, însă boala a învins-o. Foto: Facebook

Am urmărit dezbaterea de la Digi24 dintre candidații la prezidențiale ca să înțeleg mai bine ce opțiuni aveți și am notat cine m-a convins mai mult – dar să știți, aproape toți m-au convins, fiecare în felul său. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Mama a dovedit din nou că este o femeie hotărâtă – după câteva zile de probleme cu respirația în Olanda, dureri în piept și greață, a decis să se urce în avion spre România, ca să ajungă la Cârlibaba, locul unde, acum 25 de ani, a ales să înființeze afacerea noastră. Tata a vrut să anuleze zborul, hai să mergem la doctor, dar ea nu a vrut să audă. Abia a doua zi a ajuns la noi, la malu’ Bistriței, și era la capătul puterilor – nu mai putea sta în picioare și nici mânca – am așezat-o în pat, sperând să se refacă repede pentru a începe vacanța. (Imagine cu titlu generic/ Foto: Pancake Pictures / ImageSource / Profimedia)

Dar de unde atracția pentru domnul Simion? Foto: Inquam Photos / George Călin

Într-o duminică plec cu prietenul meu Victor Menaschez, cel mai mare sportiv din Cârlibaba, spre Lacul Lala – un lac glaciar în Munții Rodnei, la o altitudine de aproape 2000 de metri – cea mai populară destinație turistică din zona noastră. Alegem să urcăm pe traseul Pârâul Lala, fiind cel mai frumos, printr-o pădure străveche, alternată cu poieni, până undeva mai sus unde se schimbă peisajul - cărarea urcă la marginea apei pe lângă niște cascade, printr-o zonă de jnepeniș până la malul lacului – un loc ca la muntele Olympus, un lac mic cu versanții munților în spate ca un amfiteatru.