Daniel van Soest

În Olanda există așa-numita „normă Balkenende” – nimeni din aparatul de stat nu poate câștiga mai mult decât premierul. foto: Inquam Photos / George Călin

Bineînțeles, conversația a atins și politica românească și situația financiară precară a țării. Dl Băcanu a repetat ce îmi spune de ani de zile: „Țara asta nu o să facă bine, Daniel, n-ai înțeles încă nimic!”. Am discutat despre pericolele economice și de guvernanță care pot arunca România într-o spirală descendentă. În acel moment a apărut și numele lui Schumpeter, cu teoriile lui despre distrugerea creatoare. Foto: Profimedia

Când am venit pentru prima dată în România (2003), am stat șase luni în Cârlibaba, iar faptul că dl Iliescu era președintele țării era pentru mine doar un fapt divers – eram începător în politica românească. Dar satul Cârlibaba era viu: baruri și restaurante pline, distracții, toată lumea acasă. E drept – se tăia pădurea în neștire –, dar plutea un aer de belșug, chiar dacă era tip „wild-west”.

Ieri am fost în Broșteni ca să înțeleg mai bine ce s-a întâmplat acolo. Tocmai pentru că, acum o lună, am filmat punțile peste Bistrița, când era tot vreme rea, când Bistrița era tot mare, dar nu amenința nicio gospodărie. Matca Bistriței e largă — atunci ce a fost altfel acum? Am văzut și pozele cu lacul Bicaz acoperit cu lemne și am auzit explicația Romsilvei: că nu ar fi doar lemne din pădure, ci și din gospodăriile oamenilor. Poate că așa e, dar — nu știu dacă există o zicală asemănătoare în română — în olandeză se spune: o jumătate de adevăr valorează cât o minciună dublă.

Acum o lună am fost în Olanda, unde am ținut un discurs pentru câteva asociații civice care au fost implicate în proiecte caritabile în România, din anii ’90 până în prezent. Discursul avea ca titlu „România, caritate 2.0”, și tema era că România nu mai are nevoie de ajutoare sub formă de lucruri second-hand, ci de venirea turiștilor din Țările de Jos – o altă formă de colaborare, pe baze egale, cu beneficii reciproce. România are acum mult de oferit la schimb. foto: Mel Longhurst / akg-images / Profimedia

Poate aș putea fi de ajutor. Nu că m-ar fi angajat cineva de la guvern (încă), dar îmi pare evident că poporul trebuie implicat – nu speriat, nu alienat. foto; Profimedia

Presa internațională și-a dat seama cât de importante sunt zilele astea pentru România. Și cât de strânsă e lupta. Într-un articol în ziarul influent din Olanda, „de Volkskrant”, se descrie faptul că în Bucovina majoritatea a votat in noiembrie pentru dl Georgescu și acum preia dl Simion ștafeta. Articolul numește Bucovina chiar inima extremismului românesc. E foarte interesant: trăind în Bucovina, pot să vă asigur că situația „on the ground” e una de liniște și pace, slavă Domnului. Foto Profimedia

În momente de cumpănă, varianta românească a evenimentelor pare tot timpul mai dramatică decât altundeva. Ieri m-am declarat optimist în legătură cu șansele pro-europene în turul doi, dar totodată ar fi bine să ne pregătim și de o posibilă victorie suveranistă. Și în cazul ăsta, societatea noastră o să fie mai dramatic afectată decât societatea americană sau una din Europa de Vest. Foto: Profimedia

Noi, pro-europenii, privim rezultate cu emoție. foto: Eduard Vinatoru / AP / Profimedia

Început de sezon turistic. Muncim cât putem ca să facem totul frumos și proaspăt. Tundem iarba, curățăm malul apei, plantăm flori. E vineri și mai am de terminat gardul – urmează să vină o familie pentru două nopți. Uit de timp și fug acasă să mă schimb, să-i primesc cum se cuvine. Când mă întorc, o parte din grup sosise deja: un domn în vârstă, fiul lui cu soția și un adolescent. Urma să mai apară și o soră, cea care făcuse rezervarea. foto: Facebook: La malu Bistriței