Daniel van Soest

În acest weekend are loc la München summitul anual de securitate, același summit în cadrul căruia, anul trecut, noua poziționare a administrației Trump față de Europa s-a conturat dramatic în timpul discursului lui J.D. Vance. Acesta a calificat atunci eforturile europene de a combate dezinformarea drept cenzură, considerându-le cea mai mare amenințare la adresa democrației europene. Ca exemplu a invocat anularea alegerilor din România, în care candidatul Georgescu părea să câștige alegerile prezidențiale din senin. Între timp, Georgescu a fost pus sub acuzare pentru tentative de subminare a ordinii constituționale și a devenit clar că, folosind fonduri externe, a pus pe picioare o rețea de conturi false pe TikTok. Reacția europeană la discursul lui Vance a fost una de stupefacție, dar și de neputință. Sperăm ca liderii europeni să fie anul acesta mai bine pregătiți și să nu se lase din nou luați prin surprindere. foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Știu, țara este împărțită. Tocmai de aceea i-aș îndemna pe cei cărora le-a plăcut interviul să caute pe cineva din tabăra cealaltă și să-l convingă să-l urmărească. (Foto: captură ediție specială La cină, cu Mirabela Grădinaru)

Dacă nu avem un stat de drept, bunăstarea și opulența sunt doar spoială. E ca un măr lucios, cu un vierme care îl mănâncă din interior. (Foto: George Călin/ Inquam Photos)

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Pentru că aroganța puterii și iluzia lor de a fi de neatins sunt pretutindeni. Un primar pe care l-am atenționat o dată despre ceva în neregulă în comuna lui mi-a răspuns cinic: „Scrie, Daniel, chiar scrii frumos, dar cu ce te ajută? Oricum nu schimbi nimic…” foto: Inquam Photos / Ehim Anastasia

La jumătate de an după alegerile în care poporul român l-a ales pe dl Dan, care la rândul lui l-a instalat pe dl Bolojan ca premier, mă întreb ce au realizat pe tema corupției.

Toate ziarele prin Europa au dat atenție deschiderii Catedralei din București, fiind cea mai mare, cea mai scumpă, cea mai controversată. Mă bucur că, în final, România încet-încet scapă măcar de imaginea unei țări necăjite.

Din Amsterdam, orașul în care am studiat și am lucrat, cu greu îți poți imagina în Europa un loc în contrast mai puternic cu Amsterdam decât locul în care m-am mutat – Cârlibaba, România. Aici, în nord, la granița cu Ucraina, se întinde Bucovina – o regiune pe care Arnout le Clercq o descrie în de Volkskrant drept cea mai tradiționalistă și mai extremistă parte a României.

Tensiunea e tăioasă. Va aduna premierul Bolojan suficient sprijin sau își va da demisia, lăsând drumul liber populiștilor? În acest scenariu, e de așteptat ca UE să nu mai acorde amânări pentru reforme, iar România să alunece spre incapacitate de plată și retrogradarea agențiilor de rating, de la BBB- la categoria „junk”, cu toate consecințele. foto: Profimedia