foto: presidency. ro
Nicușor Dan ia o decizie vitală pentru România.
În 1999, președintele Emil Constantinescu ia una dintre cele mai importante decizii strategice ale României din istoria ei recentă: dă Statelor Unite dreptul să folosească spațiul aerian românesc pentru bombardarea Serbiei.
- Emil Constantinescu face această alegere în ciuda opiniei „suveraniștilor” de atunci care dominau agenda publică. Îmi amintesc niște emisiuni tip duplex București-Belgrad făcute de Adrian Păunescu seară de seară, îmi amintesc titlurile din ziarele „patriotice” ale vremii despre „frații noștri sârbi” și „trădarea” lui Constantinescu, îmi amintesc niște oameni care și azi sunt lideri de opinie cum îl demolau pe „Milică Țapul” pentru că ne-a băgat în „război”. „Pacifiștii” din anii 2000 se așezau strategic și înțelept pe axa Serbia-Rusia. Erau ideologii, rămășițele și idioții utili ai vechilor structuri de Securitate de dinainte de 1989, crescuți să considere NATO un inamic și America un dușman de moarte.
Pot spune retrospectiv că Emil Constantinescu, probabil unul dintre cei mai nedreptățiți președinți ai țării, a luat această decizie împotriva unei mari părți din poporul român.
- A avut curajul să judece nepopulist într-un moment dramatic pentru România. Istoria avea să considere ani mai târziu că acesta a fost momentul „în care România a ales definitiv Occidentul”. Decizia CSAT-ului de atunci condus de Emil Constantinescu, a guvernului Radu Vasile și a Parlamentului care a validat în cele din urmă survolul a fost considerată de americani și de NATO o probă de loialitate strategică. Datorită acestui moment am intrat în NATO în 2004. Cel puțin la nivelul elitelor politice, am ieșit atunci din zona tulbure a complicităților geopolitice, din tradiționalul curluntrism, alegând pentru prima oară fără rezerve Occidentul. Poporul avea să înțeleagă puțin mai târziu avantajele integrării euroatlantice, grație unei campanii de marketing derulate la PRO TV, care a costat câteva milioane de dolari. Am devenit unul dintre cele mai entuziaste popoare PROeuropene. Asta până de curând când structurile i-au scos din nou la înaintare pe „suveraniști” - nepoții național-ceaușismului târziu.
Azi, CSAT-ul condus de Nicușor Dan decide să le dea americanilor dreptul de a folosi baza de la Mihail Kogălniceanu ca punct logistic în războiul din Iran, în ciuda protestelor „pacifiștilor” putiniști treziți din adormire după 20 de ani.
- Nicușor Dan a luat cu o celeritate atipică cea mai importantă decizie pentru securitatea României, comparabilă cu decizia lui Emil Constantinescu de la începutul anilor 2000.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
La actualul președinte, Nicușor Dan , eu tocmai această gândire și atitudine o aprecieză. Nu e vorba de lentoare ci de o judecată la rece a unui intelctual care gândește bine și temeinic când și cum să reacționeze la situații complicate atât în politica externă cât și în cea internă. România a avut șansa să aibă în fruntea țării doi intelectuali de marcă. Emil Constantinescu ( și sunt obiectiv- eu în primul tur l-am votat pe Nicolae Manolescu) și pe Nicușor Dan. Și într-o anumită măsură cu toate defectele lui Ion Iliescu. Mult apreciatul Băsescu cu toate calitățile sale sale de om deștept - vezi diferența între inteligență și deșteptăciune dată de G. Călinescu, nu spoate spune spune că este um intelectual de marcă nici din punct de vedere cultură generală ca să nu mai vorbesc de politologie sau filosofie politică. Și deși nu are legătură cu subiectul de aici vreau să remarc o calitate a președintelui Dan. Nu coboară niciodată să răspundă mizeriilor care sunt vehiculate pe multe canale. Y compris aici. Ori mai bine primeși două palme decât să fi ignorat.
aur si georgescu au inceput sa inunde masiv discursul din romania ca e ori SUA ori UE.
DE PARCA NU SE POATE SA FII ALIATA SUA SI SA FII IN UE. de parca e negru sau alb. cum naiba sa te dai destept, bai florine, dar sa incepi sa rumegi fix acelasi discrus aur?
pur si simplu nu e niciun rahat, e o alegere fireasca intr-o alianta fireasca
Mă rog, nici Nulișor nu știe, dar are pe cineva să-i spună unde trebuie să semneze!
Pentru un cetățean ca mine, obișnuit să-și vadă de viață în compania berii, e dureros să compar cele două „epoci”. Au trecut 30 de ani, ce naiba...
Am îmbătrânit crezând că „democrația” nu depinde de cei aflați la butoane, ci de cei care o trăiesc. Că indiferent cine s-ar afla vremelnic la conducere, traiul bun e asigurat. Că e un nonsens să-i ridicăm în slăvi pe cei puși să facă rânduială…
Ce văd? O lume în care lupta pentru supremație nu ține cont de nimeni și de nimic, o „ordine” globală în care „stăpânii” își impun regulile. Unde este locul României în acest joc? Vă las pe dumneavoastră să găsiți răspunsul…
P.S.: Prea multe ghilimele. Mi-am trăit viața într-o paranteză a istoriei și e normal să le folosesc…
Vedeți bine realitatea pe care o trăim cu toții. Iar "locul României" este unde a fost întotdeauna undeva pe acolo și tot ca întotdeauna între două sau chiar mai multe luntrii. S-a văzut asta astăzi cu brio în parlamentul României la votul "cererii sua", partenerul nostru strateg care deține renumita umbrelă nato, sub care ne aciuim și noi.
Dacă v-am deranjat nu luați în considerare răspunsul meu.
„Instalații la butoane” chiar sunt „rezultatul democrației” (nu găsesc niciun argument ca să vă contrazic!) dar asta nu înseamnă că e „democrație”. Când Trump și prietenul său Putin își permit să jongleze viitorul planetei, despre ce „democrație” vorbim?
Putem bate mult și bine apa în piuă pe tema asta, că tot la o singură concluzie ajungem: democrația e doar o iluzie, la fel precum a fost și societatea socialistă. Viața fiecăruia dintre noi e prea scurtă pentru a putea schimba ceva din rânduiala lumii în care ne-am născut...
Mi-am petrecut trăirea încercând să combat minciuna și prostia. După atâta „combătut” am constatat că mi-a plăcut să fiu un „Gică contra” băgător de „strâmbe”.
În caz că v-a deranjat răspunsul meu, nu-l mai luați în considerare...
P.S,: Mie mi-e „dor” de părerile domnului Cojocaru. Aveam cu cine mă certa și dumneavoastră la fel...