Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Nu voi scrie nimic despre finala AOpen

 „Tata trecea pe acolo. Erau multe steaguri ale Serbiei. Asta a crezut el. Credea că se fotografiază cu cineva din Serbia. Atâta tot”.

O nouă mostră de prostire în față a unei lumi întregi, după cele de acum un an, produsă de Novak Djoković. Este „explicația” campionului sârb pentru cel mai nou gest respingător făcut de tatăl său; cunoscut ca antioccidental agresiv, conspiraționist mondial și proputin, S. Djoković s-a filmat la Melbourne, așa cum se poate vedea pe net, clar și pentru idioții drept care ne ia fiul lui, împreună cu un hăndrălău care poartă pe piept simbolul sinistru Z și în mâini un steag al Rusiei cu chipul lui Putin imprimat pe el. Ăsta e steagul Serbiei, de care ne spune N. Djoković.

Nu voi scrie nimic despre finala Australian Open de mâine, deoarece nu mă voi uita la meci. Protestez și eu cum pot împotriva minciunilor și măgăriilor marca Djoković. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Trump și iepurașul / sursa foto: Profimedia

Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au vorbit despre soarta omenirii, în contextul liderilor mondiali actuali.

Citește mai mult

Pastele cu masca / sursa foto: Profimedia

În ultimii ani, îmi tot amintesc de întâmplările pe care urmează să vi le povestesc și cred că singurul motiv pentru care nu le-am pus pe hârtie până acum este faptul că au avut loc în pandemie. O perioadă bulversantă pentru toți, pe care nu am știut cum să o abordăm, de la care nu-mi vine să cred că au trecut șase ani și la care, bineînțeles, nu mă întorc cu mare plăcere. Așadar, Paștele acela cu mască, în care am stat acasă și în care lumina a venit ea la noi, în loc să mergem noi după ea la biserică.

Citește mai mult