Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

O erezie monstruoasă

Având în vedere că programul de guvernare a fost prezentat de ayatollahul PSDragnea ca un soi de Cuvânt al Domnului, ca Ideea Giuce a lui Kim Ir Sen sau o cuvântare a lui Ceaușescu, ce trebuie respectate cu sfințenie „din scoarță-n scoarță”, încălcarea lui nu e o blasfemie, o erezie monstruoasă? Și n-ar trebui ca PSDragnea să convoace grupurile parlamentare ale Partidului pentru o moțiune de cenzură care să doboare guvernul Grindeanu, deoarece nu dublează „lefurile la oameni”, așa cum zice Programul Profetului Liviu?

„Finanțele ne-au comunicat cât e anvelopa pe care o au pregătită pentru anul acesta, au mâncat câteva categorii de bugetari cărora li s-au făcut deja creșteri. Atunci a trebuit să ne reorganizăm un pic…” zice dna ministru L.O. Vasilescu. Întrebarea este: exprimarea „au mâncat” o veni din limba franceză, cu care dna Olguța e mai familiară decât cu engleza, de la manquer, a lipsi? Sau, dacă e vorba, ca în interpretarea lui Nae Ipingescu, de a mânca literalmente Finanțele poporul, or s-o înghită și pe-asta câți oare dintre votanții PSD?

Câte amânări ale dublărilor de salarii credeți că mai anunță guvernul până în Crăciun?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult