Andrei Ursu: „Au încercat să-l determine (n.r. să cedeze) în ancheta care a urmat, cu amenințări, cu amenințări asupra familiei. Tatăl meu a fost disperat. A fost cea mai cumplită amenințare și ne-a spus că are o responsabilitate față de noi: „Măi, ce să fac? Uite, mi-au spus că o să aveți neplăceri, dar nu pot să fac acest lucru - să-și toarne prietenii, să renege scrisoarea respectivă. N-aș mai fi eu însumi”, asta ne-a spus.” Foto - Inquam Photos/ Octav Ganea

Cei 3 judecători echivalează ancheta Securității cu o (simplă) anchetă penală, ceea ce e halucinant. Securitatea n-a fost o procuratură. Obiectivul anchetelor ei nu era stabilirea faptelor, ci „reeducarea” „păcătosului”. Foto - Inquam Photos/ Octav Ganea

Deci, pe lângă faptul că Înalta, prin decizia în cazul maior (r) Marin Pârvulescu, col. (r) Vasile Hodiș menține recordul ca numărul foștilor securiști condamnați pentru poliție politică să fie în continuare 0 (zero) imaculat, zeii Justiției române se străduiesc să nege calitatea de disident a inginerului Gheorghe Ursu. Adică, exact ce a făcut Securitatea, înscenându-i infracțiunea de posesie a 17 dolari!

Astăzi, ofițerii de Securitate Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș, torționarii inginerului Gheorghe Ursu, au fost achitați și în primă instanță și la recurs, sentință definitivă, de Justiția română. Dezamăgit nu sunt, pentru că nu m-am amăgit nicio clipă în legătură cu femeia legată la ochi și dusă de mânuță, de-a stânga și de-a dreapta, de doi ofițeri de securitate.