Atacurile din campania electorală se intensifică. Este Hillary într-o stare de sănătate bună?

În articolul # 2, secţiunea 1 din Constituţia Americană este precizat faptul că întreaga putere executivă este învestită în preşedintele ales pe termen de patru ani, că un candidat trebuie să aibă vârsta minimă de 35 de ani şi să fie născut pe teritoriul Statelor Unite şi că alegerea preşedintelui şi vicepreşedintelui se face de către electori, care sunt - în fiecare stat - în număr egal cu suma parlamentarilor la care este îndreptăţit acel stat (suma membrilor camerei reprezentanţilor şi a senatorilor din acel stat), fără ca parlamentarii în funcţie să poată fi selectaţi ca electori. Ideea care i-a călăuzit pe Părinţii Fondatori în alegerea acestui vot indirect pentru preşedinte şi vicepreşedinte a fost bazată pe teama lor că un electorat prost informat, naiv, minţit sau intimidat ar putea alege „candidatul nepotrivit”, un individ cu calităţi insuficiente pentru funcţie, sau chiar un individ rău intenţionat, un potenţial dictator, un „tiran” cum l-au numit făuritorii constituţiei. 

Să nu uităm că, la vremea scrierii constituţiei americane (1776-1787), nu existau şefi de stat aleşi de populaţie; ei erau monarhi sau dictatori. În concepţia Părinţilor Fondatori, electorii urmau să verifice votul şi să confirme alegerea potrivită, dar şi să intervină, când era cazul, modificând votul popular. Alte detalii, legate de procesul intervenţiei electorilor şi de procedurile cerute de situaţiile în care candidaţii erau la egalitate, au apărut mai târziu şi au fost specificate în Amendamentul # 12.

După anul 1900, ca urmare a nevoii de a disciplina procesul alegerii unui preşedinte, congresul american a introdus alegerile preliminare. Legislatorii au dat alegerilor preliminarii o formă comparabilă cu cele generale, au respectat principiul votului indirect şi au inventat intermediarii acestor alegeri, delegaţii, echivalenţii electorilor din faza finală a alegerilor prezidenţiale.

De câte ori sunt întrebat despre cum funcţionează sistemul votului indirect în Statele Unite şi care este explicaţia lui, am dificultăţi să-i fac pe cei care mă întreabă să înţeleagă şi să accepte principiul acestei tehnici electorale. Nu arareori rămân cu impresia că nu m-am făcut înţeles în întregime şi că nu mi-am convins interlocutorii asupra avantajelor sistemului electoral american.

Dar iată că, în ciclul electoral prin care trecem acum, evenimentul alegerilor din statul New Hampshire, abia terminate, ne dă şansa să folosim un exemplu concret care să limpezească intenţiile şi rezultatele votului indirect.

La sfârşitul votării la urne, senatorul democrat socialist Bernie Sanders a totalizat 60% din voturi, în timp ce Hillary Clinton s-a situat la 38%. Cei 24 delegaţi obişnuiţi ai statului New Hampshire au fost distribuiţi proporţional: 15 au mers la Sanders şi 9 la Clinton (60/40). Dar aici au intervenit superdelegaţii, în număr de opt. Şase dintre ei au fost luaţi de Clinton şi doar 2 de Sanders. Socoteala finală a arătat raportul de delegaţi Sanders/Clinton de 17/15, adică proporţiile succesului real de 53 la 47% (nu de 60 la 40%). Intervenţia superdelegaţiilor a atenuat victoria lui Sanders prin votul popular.

În timp ce numărul de electori, stabilit de constituţie, nu poate fi schimbat, metoda prin care celor două partide îşi aleg delegaţii diferă. Astfel, în acest an, numărul total al delegaţilor este de 4.763 la democraţi şi 2.472 la republicani. Delegaţii obişnuiţi sunt voluntari politici, foşti primari, judecători, membri ai comitetelor politice ale statului. Superdelegaţii sunt personalităţi politice, membrii ai congresului, guvernatorii, membrii comitetelor politice naţionale, foşti preşedinţi şi vicepreşedinţi ai comitetelor politice locale şi de stat, ei sunt distinşi membri ai partidului respectiv, acei membri care au cea mai mare autoritate în formaţiunea politică. Superdelegaţii sunt creditaţi să ştie cel mai bine care sunt interesele partidului lor şi să vegheze asupra lor. 

Campania pentru desemnarea unui candidat la preşedenţie se intensifică în ambele tabere: Bernie Sanders repetă cu insistenţă acuzaţiile că Hillary Clinton a primit mari sume de bani şi este subordonată intereselor Wall Stret – ului, de partea republicană, la ultima dezbatere, Bush, Rubio şi Cruz şi-au ascuţit atacurile împotriva celui din frunte, Donald Trump.

În timp ce delegaţii obişnuiţi sunt angajaţi (committed), adică ei rămân loiali candidatului pentru care au votat prima dată şi îl votează şi când merg la convenţia naţională, superdelegaţii sunt – în cea mai mare parte - neangajaţi (non-committed). Ultimii pot, dacă vor, să aleagă pe acel candidat dintre mai mulţi, indiferent de proporţia votului, ei pot face public suportul lor înainte de alegeri (transformându-se din uncommitted în committed) şi de asemenea ei sunt liberi să-şi schimbe candidatul pentru care votează la convenţie. În general, superdelegaţii au o strânsă legătură cu conducerea partidului lor şi urmăresc îndeplinirea strategiei partidului, nu opţiunile votului popular. Cum Hillary Clinton este favorita partidului democrat, superdelegaţii democraţi din New Hampshire i-au oferit sprijinul, ridicând-o la procente la sfârşitul alegerii şi reducând diferenţa faţă de oponentul ei.

În ciclul alegerilor din 2016, din totalul de 4.763 de delegaţi democraţi, 712 (15%) sunt superdelegaţi şi ei vor fi aceia prin care conducerea partidului îşi va îndeplini scopurile în toate statele.

Cineva poate spune că sistemul de a alege un candidat la funcţia de preşedinte al Statelor Unite este democratic, cât timp cifrele merg în direcţia dorită de conducerea partidului. La abateri de la această direcţie, în procesul atent supravegheat de partid şi superdelegaţi, se intervine şi votul este atenuat, modelat sau chiar schimbat.

Oponenţii acestui sistem de vot indirect îl consideră nedemocratic. Adepţii lui aduc argumentele că, în mai bine de 220 de ani, nu a fost ales niciun preşedinte american care a devenit, sau a ameninţat să devină un dictator. Nu a existat nici o criză de guvern şi nu a existat niciodată pericolul unei lovituri de stat. În acest timp, alegerile directe, considerate de mulţi ca cele mai democratice, au rezultat în alegerea în martie 1933 a cancelarului Adolf Hitler în Germania, au fost regula realegerii, în procente uriaşe, a tuturor liderilor din ţările comuniste şi au permis permanentizarea la putere a unor dictatori postcomunişti ca Nursultan Nazarbaiev în Kazahstan şi Vladimir Putin în Federaţia Rusă.

Ultimele noutăți de pe frontul electoral

Campania pentru desemnarea unui candidat la preşedenţie se intensifică în ambele tabere: Bernie Sanders repetă cu insistenţă acuzaţiile că Hillary Clinton a primit mari sume de bani şi este subordonată intereselor Wall Stret – ului, de partea republicană, la ultima dezbatere, Bush, Rubio şi Cruz şi-au ascuţit atacurile împotriva celui din frunte, Donald Trump. Ultimul şi-a pierdut cumpătul, s-a lansat în atacuri de răspuns, fără să-şi aleagă bine cuvintele şi a fost de mai multe ori huiduit. Atmosfera întregii dezbateri republicane a fost de nivel scăzut, probabil cea mai nereuşită dezbatere pe care au avut-o republicanii în ultima vreme.

În ziua de 17 februarie, mai multe sondaje (Reuters, Universitatea Quinnipac, Universitatea Monmouth, Bloomberg Politics Polls) au arătat că, pe plan naţional, candidaţii democraţi sunt practic la egalitate (Clinton 44%, Sanders 42%) şi că în clasamentul republican Donald Trump conduce cu 15-20% faţă de candidatul situat pe locul doi. Dar, a doua zi, odată cu raportarea unei puternice mobilizări a creştinilor evanghelici, senatorul Ted Cruz a urcat, într-un singur sondaj, pe primul loc (28%), urmat de aproape de Trump (26%) şi mai la distanţă de Rubio (17%) (sondajul NBC/WSJ – compania de televiziune NBC şi ziarul Wall Street Journal).

Cu doar două zile înainte de alegerile preliminare din Carolina de Sud, câştigătorii lor par asiguraţi (Clinton conduce cu 58 la 37% şi Trump are 34 de procente, urmat de Cruz si Rubio, fiecare cu 17%).

Dar rezultatele caucusurilor democrate din Nevada, programate în aceeaaşi zi de 20 februarie, nu sunt deloc sigure: CNN raportează Clinton 48% şi Sanders 47%.

• Au apărut noi speculaţii legate de starea de sănătate a lui Hillary Clinton. Ea a suferit un accident soldat cu o comoţie cerebrală, în urma unei căzături, în anul 2012. Atunci, unii au afirmat că accidentul ar fi fost precedat de o sincopă. Iniţial, problema principală a fost formarea unui hematom intracranian necompresiv, apoi a survenit tromboza sinusului venos transvers. Soţul ei Bill Clinton a făcut în anul 2013 afirmaţia…a fost nevoie de şase luni de muncă serioasă pentru a se recupera. Atât la audierile din Senat pentru problema Benghazi, cât şi mai recent, s-a remarcat că Hillary Clinton poartă ochelari cu lentile speciale pentru combaterea vederii duble, iar unul dintre e-mail-urile recuperate după ce a început ancheta FBI legată de server-ul secret conţinea afirmaţiile unei consiliere care spunea că secretara de stat este frecvent confuză. Mai mulţi neurologi şi un neurochirurg, abordaţi de presă, au făcut afirmaţia că doamna Clinton ar suferi de sindromul postcomoţional, care poate avea simptome ca ameţeli, tulburări de memorie şi concentrare, deprimare şi anxietate. Chiar dacă acest lucru este adevărat, Hillary Clinton a avut în dezbateri o prezenţă puternică, a fost alertă, a avut reacţii potrivite şi a fost în stare să răspundă la atacuri. Ea a câştigat cea mai mare parte din confruntările cu oponenţii ei şi nu a furnizat dovezi care să susţină că ar fi afectată decât o singură dată, când – la una din dezbateri - a întârziat să revină pe podium, după pauză. Filmarea pentru câteva minute a pupitrului ei gol a avut un efect puternic asupra publicului.

În plus, a transpirat ştirea că Hillary Clinton suferă de hipotiroidism şi ia tablete cu extract de tiroidă.

Foto Chip Somodevilla/Getty Images

• Aflat pe graniţa Statelor Unite cu Mexicul, Papa Francisc a făcut o declaraţie politică incendiară, afirmând că Donald Trump, care vrea să construiască un zid de blocare a graniţei, nu se comportă ca un creştin. Cu aceasta, Papa intervine în politica alegerilor, ceea ce poate fi o idee puţin gândită şi poate stârni catolicii americani împotriva miliardarului.

• Cu o zi înaintea confruntării electorale din Carolina de Sud, avantajul lui Trump se evaporă şi senatorii Rubio şi Cruz s-au apropiat mult de lider, luptându-se în acelaşi timp între ei pentru poziţia a doua. Sondajul NBC/WSJ/Marist de vineri 19 2016 arată că cifrele s-au schimbat: Trump 28%, Cruz 23%, Rubio 15%, Bush 13%, Kasich si Carson 9%.
• Sunt veşti proaste şi despre campania lui Jeb Bush. Întreaga familie, inclusiv părinţii şi fratele fost preşedinte, s-au adunat în Carolina de Sud. Daca Jeb nu avansează aici, rămâne pe locul cinci sau chiar mai jos şi nu trece pragul de 10% din voturi, se aşteaptă o posibilă retragere. În afară de marile donaţii care au cumulat peste 100 de milioane de dolari, toate făcute în faza timpurie a campaniei, Jeb Bush nu mai fost capabil să stimuleze colectarea de fonduri, după ce apariţiile lui publice, poziţiile adoptate şi cuvântările au fost constant dezamăgitoare.
• Cu două ore înainte de închiderea urnelor din Carolina de Sud, azi sâmbătă 20 februarie, caucusurile democrate au ales-o pe Hillary Clinton, e drept cu doar 4% avantaj faţă de Bernie Sanders.
• Formulele statistice de calculare a proiectatului învingător au permis ca Donald Trump să fie declarat învingător când numai 3% din voturile din Carolina de Sud erau numărate. Pentru poziţia a doua se luptă cei doi senatori cubanezi: Ted Cruz şi Marco Rubio.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp