Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„No cap”: ce-am învățat despre limbaj de la generația Z

Studenți la calculator

foto: Getty

Din când în când mai schimb vorbe la o cafea, la sfârșit de săptămână, cu studenții sau foștii studenți cu care am lucrat în diverse momente ale vieții. Fac asta de ani de zile și încă îmi face plăcere. La început, când încercam să ne cunoaștem mai bine, eram convinsă că stăpânesc bine limba română. Aveam impresia că știu nuanțe, subtexte, ritmuri. Până într-o zi, acum câțiva ani, când unul dintre ei a spus: „Mamăăă, ce vibe soft are mesajul ăsta, dar totuși e on point.” Și-atunci am realizat că trebuie să mai învăț.

Prima lecție a fost că limbajul nu mai e doar un instrument. E o stare, un flux. O combinație de engleză, română, emoji invizibil și atitudine. La ei, propozițiile nu sunt doar spuse, sunt livrate. Nu se comunică, se performează.

Când am început să lucrez cu ei, credeam sincer că sunt „la zi”. Așa… six-seven.

Adică: nu chiar update, dar nici boomer full power. Mă mințeam frumos. Adică delulu - când ai pretenții nerealiste. Ca exemplu de înțelegere, delulu e să crezi că ai weekend liber în perioada de raportări.

Unul dintre ei citea un text și zice: „Mda… e ok-ish, dar parcă e un pic mid. Nu prea ate, știi? Maybe we make it more… slay?”

Și eu, în sinea mea: Doamne-ajută să înțeleg o propoziție din trei…

A doua lecție: simplicity is king. Dacă pot spune în două cuvinte ceea ce eu ziceam în două paragrafe, o vor face fără pic de vinovăție. „E chill.” „E cringe.” „E slay.” Câte un cuvânt care înlocuiește o lungă explicație despre ton, context, oportunitate. Uneori îmi trebuie dicționarul. Dar recunosc, funcționează.

A treia lecție: sinceritatea brutală, dar ambalată cool. Tinerii spun lucrurile direct, dar niciodată răutăcios. Dacă ceva e prost, nu vor spune „nu este foarte bine formulat”, ci „cam meh”. Dacă ceva e genial, nu spun „felicitări”, ci „asta e chef’s kiss”.

Și, culmea, mesajul ajunge mai repede la destinație.

Nu doar oamenii au carismă. La ei, au carismă și emailurile. Și prezentările.

„Acesta are rizz.”

„Ăsta nu rizz-uiește.

Uneori am impresia că fiecare frază e dublă, ca și cum ar purta un strat de glumă pe sub stratul de sens. Nu poți să fii prea solemn lângă ei. Îți dau instant un „ok boomer” imaginar și îți aduci aminte că nimic nu merită luat chiar atât de în serios.

Limbajul e viu. Se schimbă expresii de la o săptămână la alta. Ce azi e slay, mâine e so last season. M-am prins că nu trebuie să le învăț toate cuvintele, ci doar să accept ritmul. Să rămân deschisă, să nu mă mir când aud combinații imposibile. Să mă adaptez și uneori chiar să intru în joc. Cu lowkey și highkey am intrat într-o școală nouă, cea a intensităților emoționale. Nu mai spui „cred”, ci îți poziționezi opinia pe o scală seismică: lowkey - cred că suntem productivi, highkey - am depășit deadline-ul.

Limbajul lor are nuanțe, straturi și o onestitate care dezarmează. Dacă devii prea stresat, prea prins, prea intens, îți spun: „E ok. Go touch grass.” Care e cea mai inteligentă, modernă și haioasă formă de: „Respiră, revenim.”

De la studenți am învățat că limbajul nu e un manual cu reguli, ci se mișcă, glumește, dansează, își schimbă hainele la două săptămâni. M-au făcut să-mi dau seama că, dacă nu vrei să rămâi „outdated”, nu trebuie să înveți expresiile lor, ci să le înveți atitudinea: lejeră, spontană, creativă și foarte sinceră.

Și, recunosc, highkey, uneori mă simt mai tânără când vorbesc cu ei.

Nu în totalitate, hai să zicem… six-seven.

Dar cu claritate maximă: they slay.

Și m-au upgradat și pe mine. No cap.

Dacă vrei să supraviețuiești în era asta, trebuie să fii pregătit să râzi de tine, să accepți haosul și să înțelegi că uneori adevărul se spune mai bine cu un „highkey” sau cu un „lowkey” decât cu o frază pompoasă de analist. Și dacă România de azi e un loading screen, cel puțin ai deja emoție, umor și rizz pentru a face scroll până la hard launch.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Florin check icon
    "cel puțin ai deja emoție, umor și rizz pentru a face scroll până la hard launch."
    Stiti ce nu vad in limbajul asta? Profunzime. Senzatia aia de sters praful fara mutarea nici unui obiect. Eu cred ca tinerii pot fi si sunt mai mult decat cava superficial care se schimba de la o saptamana la alta.
    • Like 0
  • IraM check icon
    Oare ?
    Oare limba romana cu are cuvinte si expresii suficiente?
    Sigur ca e mai facil si mai cool sa vorbesti romgleza, totusi, ce e val ca valul trece.
    • Like 0
  • D check icon
    Gen Z sunt cool și swag până îi pui să-și caute de muncă.
    • Like 0
  • Slang-ul există și în română, doar că pentru fițoși nu e suficient de cool. Își închipuie că adoptând slang-ul afro-american se distanțează cumva de zona mioritică.
    Asta cu englezismele nu e decât un bullshit, în sensul de foolish. No cap!
    • Like 0
  • "Tinerii spun lucrurile direct, dar niciodată răutăcios": No cap, asta e o idealizare. Cyberbullying-ul și comentariile toxice online sunt majoritar făcute de tineri. Sinceritatea nu e scuză pentru lipsa de empatie.
    • Like 0
    • @ Valentin C
      Mihai check icon
      Nu au eco-marxiștii empatie?
      • Like 0


Îți recomandăm

Elev roman teste PISA / sursa foto: Profimedia

Poate că de data asta ar trebui să folosim datele pentru ceva mai greu decât găsirea cu milioane de lupe a vinovatului: să identificăm devreme copilul care nu înțelege ce citește, să știm ce poate și ce nu poate încă să facă, să intervenim înainte ca dificultatea din clasa a III-a să devină decalaj în clasa a VI-a și analfabetism funcțional la 15 ani și să măsurăm dacă intervenția, orice intervenție, a funcționat.

Citește mai mult

Călin Georgescu / sursa foto: Profimedia

Weekendul trecut, Călin Georgescu a făcut turneu prin Moldova. S-a întors cu trei uși închise în față. Ce le leagă nu e că ar fi fost trântite de „sistem”. Dimpotrivă. Au fost închise exact de instituțiile în numele cărora vorbește „președintele ales”.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Prieteni liceu / sursa foto: Profimedia

Pe lângă ceea ce studiezi la școală (și să recunoaștem că nu au cum să te pasioneze chiar toate materiile, așa cum foarte bine poți descoperi o nouă materie, datorită profesorului ce o face interesantă), eu consider că sunt extrem de importante următoarele aspecte (ca la școală, cu liniuță):

Citește mai mult

Trei generatii: bunica, mama, copil / sursa foto: Profimedia

Rachel Yehuda, cercetătoare la Mount Sinai, a studiat timp de două decenii copiii supraviețuitorilor Holocaustului. În 2016, echipa ei a publicat un studiu care a comparat metilarea genei FKBP5, implicată direct în reglarea răspunsului la stres, la părinți care trecuseră prin lagărele naziste și la copiii lor adulți. Ambele generații arătau modificări ale aceleiași gene, în aceeași regiune, deși copiii nu trăiseră niciodată evenimentul în sine.

Citește mai mult
Text: Roxana Lozneanu/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon