Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„No cap”: ce-am învățat despre limbaj de la generația Z

Studenți la calculator

foto: Getty

Din când în când mai schimb vorbe la o cafea, la sfârșit de săptămână, cu studenții sau foștii studenți cu care am lucrat în diverse momente ale vieții. Fac asta de ani de zile și încă îmi face plăcere. La început, când încercam să ne cunoaștem mai bine, eram convinsă că stăpânesc bine limba română. Aveam impresia că știu nuanțe, subtexte, ritmuri. Până într-o zi, acum câțiva ani, când unul dintre ei a spus: „Mamăăă, ce vibe soft are mesajul ăsta, dar totuși e on point.” Și-atunci am realizat că trebuie să mai învăț.

Prima lecție a fost că limbajul nu mai e doar un instrument. E o stare, un flux. O combinație de engleză, română, emoji invizibil și atitudine. La ei, propozițiile nu sunt doar spuse, sunt livrate. Nu se comunică, se performează.

Când am început să lucrez cu ei, credeam sincer că sunt „la zi”. Așa… six-seven.

Adică: nu chiar update, dar nici boomer full power. Mă mințeam frumos. Adică delulu - când ai pretenții nerealiste. Ca exemplu de înțelegere, delulu e să crezi că ai weekend liber în perioada de raportări.

Unul dintre ei citea un text și zice: „Mda… e ok-ish, dar parcă e un pic mid. Nu prea ate, știi? Maybe we make it more… slay?”

Și eu, în sinea mea: Doamne-ajută să înțeleg o propoziție din trei…

A doua lecție: simplicity is king. Dacă pot spune în două cuvinte ceea ce eu ziceam în două paragrafe, o vor face fără pic de vinovăție. „E chill.” „E cringe.” „E slay.” Câte un cuvânt care înlocuiește o lungă explicație despre ton, context, oportunitate. Uneori îmi trebuie dicționarul. Dar recunosc, funcționează.

A treia lecție: sinceritatea brutală, dar ambalată cool. Tinerii spun lucrurile direct, dar niciodată răutăcios. Dacă ceva e prost, nu vor spune „nu este foarte bine formulat”, ci „cam meh”. Dacă ceva e genial, nu spun „felicitări”, ci „asta e chef’s kiss”.

Și, culmea, mesajul ajunge mai repede la destinație.

Nu doar oamenii au carismă. La ei, au carismă și emailurile. Și prezentările.

„Acesta are rizz.”

„Ăsta nu rizz-uiește.

Uneori am impresia că fiecare frază e dublă, ca și cum ar purta un strat de glumă pe sub stratul de sens. Nu poți să fii prea solemn lângă ei. Îți dau instant un „ok boomer” imaginar și îți aduci aminte că nimic nu merită luat chiar atât de în serios.

Limbajul e viu. Se schimbă expresii de la o săptămână la alta. Ce azi e slay, mâine e so last season. M-am prins că nu trebuie să le învăț toate cuvintele, ci doar să accept ritmul. Să rămân deschisă, să nu mă mir când aud combinații imposibile. Să mă adaptez și uneori chiar să intru în joc. Cu lowkey și highkey am intrat într-o școală nouă, cea a intensităților emoționale. Nu mai spui „cred”, ci îți poziționezi opinia pe o scală seismică: lowkey - cred că suntem productivi, highkey - am depășit deadline-ul.

Limbajul lor are nuanțe, straturi și o onestitate care dezarmează. Dacă devii prea stresat, prea prins, prea intens, îți spun: „E ok. Go touch grass.” Care e cea mai inteligentă, modernă și haioasă formă de: „Respiră, revenim.”

De la studenți am învățat că limbajul nu e un manual cu reguli, ci se mișcă, glumește, dansează, își schimbă hainele la două săptămâni. M-au făcut să-mi dau seama că, dacă nu vrei să rămâi „outdated”, nu trebuie să înveți expresiile lor, ci să le înveți atitudinea: lejeră, spontană, creativă și foarte sinceră.

Și, recunosc, highkey, uneori mă simt mai tânără când vorbesc cu ei.

Nu în totalitate, hai să zicem… six-seven.

Dar cu claritate maximă: they slay.

Și m-au upgradat și pe mine. No cap.

Dacă vrei să supraviețuiești în era asta, trebuie să fii pregătit să râzi de tine, să accepți haosul și să înțelegi că uneori adevărul se spune mai bine cu un „highkey” sau cu un „lowkey” decât cu o frază pompoasă de analist. Și dacă România de azi e un loading screen, cel puțin ai deja emoție, umor și rizz pentru a face scroll până la hard launch.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Florin check icon
    "cel puțin ai deja emoție, umor și rizz pentru a face scroll până la hard launch."
    Stiti ce nu vad in limbajul asta? Profunzime. Senzatia aia de sters praful fara mutarea nici unui obiect. Eu cred ca tinerii pot fi si sunt mai mult decat cava superficial care se schimba de la o saptamana la alta.
    • Like 0
  • IraM check icon
    Oare ?
    Oare limba romana cu are cuvinte si expresii suficiente?
    Sigur ca e mai facil si mai cool sa vorbesti romgleza, totusi, ce e val ca valul trece.
    • Like 0
  • D check icon
    Gen Z sunt cool și swag până îi pui să-și caute de muncă.
    • Like 0
  • Slang-ul există și în română, doar că pentru fițoși nu e suficient de cool. Își închipuie că adoptând slang-ul afro-american se distanțează cumva de zona mioritică.
    Asta cu englezismele nu e decât un bullshit, în sensul de foolish. No cap!
    • Like 0
  • "Tinerii spun lucrurile direct, dar niciodată răutăcios": No cap, asta e o idealizare. Cyberbullying-ul și comentariile toxice online sunt majoritar făcute de tineri. Sinceritatea nu e scuză pentru lipsa de empatie.
    • Like 0
    • @ Valentin C
      Mihai check icon
      Nu au eco-marxiștii empatie?
      • Like 0


Îți recomandăm

Pepenii lui George Mihai de la Avantaj Distribution (Slobozia Nouă), fermă partener Lidl

Îi produc George Mihai și echipa lui de 25 de angajați și 100 de zilieri de la Avantaj Distribution SRL, iar pepenii ajung pe mesele românilor, dar și slovacilor și polonezilor, prin intermediul parteneriatului cu Lidl. „Din primul profit, am plecat în vacanță în Grecia”, își amintește antreprenorul de 47 de ani, pe care Republica l-a vizitat și anul trecut. Spune că nu îi place munca de birou și ar sta toată ziua în aer liber, alături de bogăția lui, dacă ar putea.

Citește mai mult

Gramatica la liceu / sursa foto: Profimedia

Te-ai oprit vreodată înainte să trimiți un mesaj, întrebându-te dacă ai scris corect? Ai ezitat între un ,,i’’ și doi, ai șters o propoziție pentru că nu mai știai unde trebuie pusă virgula sau ai reformulat o frază doar fiindcă nu aveai încredere că respectă regulile limbii române? Dacă astfel de situații au devenit obișnuite, este firesc să ne întrebăm cât de mult contează gramatica și ce se întâmplă atunci când școala încetează să o mai predea sistematic.

Citește mai mult

familie fericita

Andreea și Mihnea au o viață împlinită: 42 și 44 de ani, un copil de 10 ani, un credit pentru casă și cariere stabile. Fac tot ce ține de prevenție - nu lipsesc de la controalele medicale periodice, își fac analizele recomandate și încearcă să păstreze un stil de viață echilibrat. Cu câțiva ani în urmă au încheiat și o asigurare privată de sănătate cu acoperire internațională, convinși că e genul de decizie la care speri să nu fii nevoit să apelezi vreodată. Foto: Profimedia

Citește mai mult

Alex Livadaru

Președintele de la acea vreme, Traian Băsescu, spunea că discuția pornise greșit - se vorbea despre regiuni, guvernatori de regiuni, dar nu se dezbătea despre comasarea comunelor, despre administrații care nu se susțineau financiar și trăiau numai din bani de la centru, ca să achite nișe lefuri ale unor politicieni (primari și consilieri locali) și funcționari. Existau politicieni care își exprimau temeri legate de regiunea cu județele în care populația majoritară nu este de etnie română. Județele care să fie considerate „capitalele” acestor regiuni i-au făcut pe mulți să se încaiere: care merită mai mult, Brașov sau Sibiu, de exemplu?

Citește mai mult
Text: Roxana Lozneanu/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon