Foto: Profimedia
O funcție atât de importantă, cum este cea de prim-ministru, este ocupată de o persoană care este numită oficial de președintele României, în principiu la propunerea partidelor politice reprezentate în Parlament. Spun în principiu, deoarece o persoană din zona non politică ar putea fi numită de președintele țării și eventual votată de partidele reprezentate în Parlament.
Ambele funcții - atât cea de președinte cât și cea de premier - fac parte din puterea executivă din stat.
Avem nevoie de dezvoltarea și întărirea democrației în România, iar o inițiativă în acest sens pe care o propun constă în alegerea premierului de către națiune, prin vot direct, exact ca la alegerea președintelui.
Premierul ar avea legitimitatea votului popular, la fel ca președintele, iar durata asumării mandatului nu ar fi stabilită de liderii partidelor, în spatele ușilor închise. Astfel s-ar pune capăt pretențiilor unor lideri politici de a partaja funcția de premier, așa-numita „rotativă”, care nu a fost percepută deloc pozitiv la nivelul opiniei publice, dar acest aspect nu-i interesează pe politicieni.
Sentimentul oamenilor obișnuiți este că „rotativa” a fost creată cu scopul de a acapara puterea executivă pe o durată îndelungată de timp de către unul sau altul dintre partidele majoritare din interiorul coaliției de guvernare. Metoda aceasta brutală de fracționare a duratei mandatului prim-ministrului se situează pe limita Constituției.
Alegerea premierului prin vot direct elimină argumentul politicianist potrivit căruia partidul cu cei mai mulți parlamentari, care „a câștigat alegerile”, este îndreptățit automat să primească ca un soi de trofeu, funcția de prim-ministru. Ce facem când două partide au un număr aproape egal de parlamentari? Cui i se încredințează mandatul de premier, de ce acelei persoane, și mai ales pe baza căror criterii? Unde au rămas criteriile competenței, onestității și credibilității viitorului premier?
După 36 de ani de la căderea comunismului, dacă privești cu detașare la modul cum ajung șefii partidelor să fie validați în forurile de conducere proprii, nu observi prea multă democrație. Lipsa totală de democrație din interiorul partidelor politice, unde alegerile sunt formale și dirijate, contaminează iremediabil și societatea românească. Prin urmare, lipsa cronică de democrație în organizațiile politice ce își propun să ajungă la putere impune o abordare meta socială, care să compenseze puternic acest viciu de funcționare a partidelor.
Alegerea premierului prin vot direct deschide calea către o competiție atât de necesară în societate, astfel încât nu numai politicienii de profesie să candideze, dar și personalități din societatea civilă, din mediul universitar, oameni de afaceri sau independenți.
Un premier ales de națiune ar aduce un grad de rezistență și stabilitate sporite în situațiile de excepție, așa cum s-a întâmplat în perioada noiembrie 2024 - mai 2025, unde s-au petrecut cu o viteză uluitoare câteva evenimente la care nu s-au așteptat nici „părinții” Constituției. Noi am trăit ca prin vis, un real blitzkrieg politic, cu consecințe dramatice.
Astfel, se validează rezultatul primului tur de scrutin, apoi la 72 de ore distanță se declară alegerile anulate de către Curtea Constituțională. Anularea alegerilor prezidențiale a trimis o undă de șoc atât în interiorul țării, în opinia publică, cât și în cancelariile partenerilor noștri din Uniunea Europeană și NATO. În data de 10 februarie 2025, președintele în exercițiu își anunță demisia. Președintele Senatului preia cu titlu provizoriu funcția de președinte interimar al României.
Se intră într-o stare de semi provizorat, dar cel mai grav este că încrederea cetățenilor în democrație a fost intens erodată.
Situația democrației în țară se modifică din rău în și mai rău. În luna mai, după turul întâi al alegerilor prezidențiale, premierul numit, aflat la șefia Guvernului își anunță demisia din fruntea Guvernului dar nu și de la șefia partidului, cu implicații majore legate de temerile privind pulverizarea stabilității sistemului democratic al țării. Pe cale de consecință, președintele interimar a fost nevoit să numească un premier interimar. România ajunge într-o situație de interimat absolut.
Atât instituția prezidențială cât și cea a prim-ministrului sunt doi piloni fundamentali într-o democrație și militez pentru consolidarea sistemului democratic actual prin alegerea de către națiune a persoanei ce urmează să devină prim-ministru.
Desigur, este nevoie de o rebalansare a atribuțiilor premierului versus președinte, astfel încât să nu se ajungă la blocaje instituționale. Președintele ar putea avea oficial dreptul de veto în alegerea miniștrilor la ministere importante cum ar fi: Finanțe, Externe, Interne, Apărare sau de ce nu, la toți membrii cabinetului. Instituția prezidențială, care se ocupă explicit de politica externă, ar putea prelua sub patronajul său Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene unde avem mari restanțe anual în utilizarea fondurilor europene.
Numărul de mandate ale premierului ales ar fi limitat la maximum două, iar ca durată - la 4 ani pe mandat. Moțiunile de cenzură nu ar funcționa în cazul unui prim-ministru ales prin vot direct, ci numai asupra miniștrilor ce formează cabinetul. Și în cazul unor eventuale alegeri anticipate, prim-ministrul rămâne în funcție, astfel se asigură stabilitatea actului de guvernare.
Durata mandatelor în cazul acestor înalte funcții în stat fiind diferită, 5 ani pentru președinte respectiv 4 ani pentru prim-ministru, se vor suprapune alegerile o dată la 20 de ani. Președintele ales și premierul ales se vor ocupa de sferele de competență proprii, descrise în Constituția actualizată.
Sper ca tema aceasta a întăririi democrației în țara noastră să fie preluată de organizații civice neguvernamentale și diseminată în spațiul public. În mod normal ar trebui să se organizeze un referendum cu scopul validării noii Constituții, care ar putea cuprinde și alte îmbunătățiri. De exemplu, dacă demiterea președintelui nu este validată de națiune, Parlamentul se dizolvă și în 45 de zile se vor organiza alegeri parlamentare.
Cu cât mai multe persoane ce ocupă funcții publice sunt alese prin vot, cu mandate limitate ca durată și număr, cu atât mai solidă va fi democrația în țara noastră.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Moralitatea nu poate fi programată, dar tehnologia administrativă poate fi proiectată astfel încât să reducă pierderile de energie — și, odată cu ele, tentația și oportunitatea corupției.”
Dacă avem în vedere Parlamentul ca instituție coruptă, este posibil să fie coruptă sub mbele aspecte: corupție morală a unei părți semificative a membrilor și corupție tehnică (organizare și funcționare necorespunzătoare rolului social)
Ținând cont că moralitatea nu poate fi programată, dar imoralitatea poate fi prevenită tehnic printr-o mai bună selecție a parlamentarilor și o mai bună structurare a rolului instituției. Dorel va fi tot el, dar va vota într-un cadru diferit.
Instabilitatea guvernamentală vine de la corupția instituțiilor atât de necesare unei exercitări echilibrate a puterii. La noi în special a Parlamentului.
Când oamenii cer alegerea directă a executivului înseamnă că rolul Parlamentului în percepția colectivă este “decor”. Iar aceasta este o problemă mai mare decât că nu poate judeca Dorel competențele viitorului ministru de finanțe.