Fotografii: Facebook Allkimik
Ștefan este unul dintre „meseriașii” României, oameni talentați și muncitori, cu mâini de aur și minte brici. Împreună cu Silva, Republica vă invită în aceste săptămâni să-i descoperiți pe „Făuritorii de Craft”.
Cu un aparat digital, poți fotografia chipul unui om de sute de ori într-un minut. Pe cardul SD ai o mie de poze din vacanță și câteva zeci de la ultima ieșire cu copilul în parc. Astăzi, în memoria unui smartphone îți poți tezauriza, fără efort, orice secundă de viață pe care o vrei păstrată.
Și cu toate acestea, în era fotografiei rapide, Ștefan Dinu și Alex Spineanu, fondatorii atelierului Allkimik, au decis să realizeze portrete folosind o tehnică laborioasă, specifică jumătății secolului al XIX-lea - ambrotipia. Pentru ei, aceasta este cea mai bună metodă de a reda esența chipului unui om.
„Ambrotipia ne-a atras foarte foarte mult mai ales prin calitatea ei de a fi folosită ca fotografie de portret. Are o profunzime aparte, din cauza stratului gros de argint și a felului în care se așază cristalele în colodiu. Dar cel mai important la portrete e că nu exista ideea de fotogenie. Pentru că ai expunerea asta lungă, de minimum 10 secunde, care cumva face aproape pe toată lumea să pară foarte naturală. În timpul în care noi facem un portret, o altă cameră ar putea să facă o mie de portrete. Fața traversează mai multe microexpresii, iar o cameră convențională le prinde pe fiecare în parte. Și de multe ori tu nu te identifici cu niciuna, parcă nu te recunoști în niciuna. În ambrotipie se decantează o sinteză, o medie a tuturor imaginilor și personajul apare mult mai aproape de cum este el perceput din afară de ceilalți”, spune Ștefan Dinu (foto).
„Pentru prima dată, fotografiile mele aveau un original, o prezență fizică”
Cu mulți ani în urmă și el făcea tot fotografii digitale. Avocat de insolvență, își lua aparatul în timp ce mergea spre tribunal și fotografia tot ce i se părea interesant în cale. În urmă cu 12 ani, a plecat în India, în vacanță, cu un aparat digital scump și un altul ieftin pe film, cu care a făcut poze mai mult seara, fără să aibă nicio așteptare de la ele. Când le-a developat la un atelier, a rămas surprins de profunzimea imaginilor și, ținând în mână diapozitivele, a avut revelația prezenței fizice a fotografiei. A fost un sentiment care l-a determinat să se concentreze pe imaginile palpabile, nu doar pe cele din pixeli. „Pentru prima dată, fotografiile mele aveau un original, o prezență fizică. Știam că sunt acolo și, dacă nu ia foc casa, o să fie acolo 100 de ani. La digital nu există originalul: l-ai tras în cameră, l-ai descărcat în calculator și deja faci backup la backup”, își amintește el.
Și-a vândut toate aparatele digitale, a învățat să developeze și a început să aprofundeze tehnicile fotografice. În urmă cu 9 ani, în timpul Nopții Institutelor Culturale, a avut ocazia să vadă la lucru un fotograf maghiar, demonstrând o tehnică veche, ambrotipia. Apărută la jumătatea secolului al XIX-lea, la aproximativ un deceniu de la inventarea dagherotipului, ambrotipia a dispărut, ca urmare a progresului tehnologic, în urmă cu o sută de ani. A fost readusă la viață în anii ‘90 de o mână de pasionați din Statele Unite ale Americii în cadrul unui nou curent, Antiquarian Avantgard.
„Toate momentele sunt cruciale, ai multe ocazii în care poți să strici o poză și nu poți să îi dai Undo ca la digital”
Când la București Ștefan Dinu a văzut imaginea revelându-se, a fost atât de impresionat încât s-a dus acasă și a început să caute aparate vechi și substanțe chimice, cu ajutorul cărora să poată repeta procedeul. Pe multe nici nu le-a găsit, așa că și-a făcut singur colodiul, revelatorul, fixatorul. L-a atras nivelul ridicat de atenție de care avea nevoie în toate etapele procedurii, prezența totală de care trebuia să dea dovadă în fiecare moment pentru a obține o imagine care să dureze. Numele atelierului este Allkimik, de la alchimie. „Ce însemna alchimia? Însemna transformarea metalului banal în aur, era o formă de devenire spirituală, de a schimba calitatea vieții. Pe lângă faptul că noi transformăm subiectul în argint pe tablă, mult mai important este că, practicând o tehnică alternativă, cum e ambrotipia, nivelul de atenție cerut este atât de mare încât nu îți poți permite să să umbli cu mintea aiurea în momentul în care îți pregătești placa. Toate momentele sunt cruciale, ai multe ocazii în care poți să strici o poză și nu poți să îi dai Undo ca la digital. Sunt substanțe periculoase, colodiul este explozibil, este inflamabil, că este dintr-o celuloză cu eter și cu alcool. Când cureți placa, nu te gândești ce datorii ai la întreținere sau la bancă, te gândești să cureți placa cât mai bine, ești în moment acolo. Pentru că dacă nu ai curățat-o bine, degeaba parcurgi tu toate etapele corect că îți cade argintul de pe ea la sfârșit. Nivelul ăsta de atenție cerut a fost parte din ce m-a atras către tehnicile alternative”, explică Ștefan Dinu.
Cum funcționează ambrotipia
Prima etapă în ambrotipie este curățarea plăcii de metal sau din sticlă. Urmează introducerea ei, pentru patru minute, într-o baie de nitrat de argint, unde devine fotosensibilă. În acest timp, clienții se așază pe scaun, „la cadru”, cu capul fixat într-un suport pentru a rămâne nemișcat. Apoi placa este luată și pusă într-o casetă, caseta montată în aparat și are loc o mică discuție, prin care Ștefan Dinu încearcă să îi „păcălească”, astfel încât să se miște cât mai puțin. „Dacă îi spui omului să nu se miște, va fi tentat să se miște. Așa că le spun că pot să se relaxeze, pot să clipească...”, povestește el. Apoi capacul aparatului de fotografiat este dat la o parte, iar lumina intră înăuntru pentru o perioada de 10-12 secunde. Procedeul în sine prin care se formează imaginea în orice aparat i se pare lui Ștefan Dinu o magie. „Pe lângă tehnologia din spate, fotografia e creată de o cutiuță, unde e întuneric și unde lumina intră pe o fantă foarte mică. În partea cealalt se recreează toată imaginea, cu incredibil de multe detalii, după ce, la un moment dat, ea a fost prinsă într-un punct fără dimensiune. Pot să îmi explice o mie de fizicieni cum se întâmplă asta, pentru mine tot magie este”, spune el.
Ambrotipie cu Darth Vader
După expunere, imaginea este developată în fața clienților. „Este o experiență să treci printr-o tehnică de fotografie veche. Fie și numai faptul că stai nemișcat 15 secunde. De multe ori sunt fascinați chiar și de rezultatul final, oamenii nu știu la ce să se aștepte. Faza finală a developării, fixarea imaginii, nu se mai face la întuneric, se face la lumină, în fața lor. Și practic în momentul în care apare imaginea pe sticlă sunt martorii evenimentului”, arată Ștefan Dinu. După developare, placa din sticlă sau din metal trebuie pusă la uscat până a doua zi. Apoi lăcuită. Apoi iar uscată.
În funcție de dimensiune și materialul folosit, sticlă sau metal, o fotografie realizată prin această tehnică costă între 70 și 200 de lei. „Ne ferim de ștampila de atelier retro. Unii dintre clienți vin costumați în Gost Busters sau Darth Vader. Ne-a atras mai mult ideea de a amesteca tehnica veche cu subiecte noi”, punctează Ștefan Dinu. De fapt, Allkimik a făcut, la una dintre precedentele ediții ale Electric Castle, ambrotipii artiștilor în backstage.
Ambrotipia este singura tehnică fotografică alternativă folosită la Allkimik, unde se mai practică și tehnici precum cianotipia, guma tricoloră și albumen print. Tot ce este tipărit la Allkimik este tipărit analog.
Recent. Allkimik a fost gazda unui tur ghidat „Silva. Fărutorii de Craft”, destinat oamenilor pasionați de craft și fotografie. Alături de Ștefan Dinu s-a aflat chef Alex Iacob, care a făcut alchimie cu ingredientele culinare.
„În secolul 21, din ce în ce mai mulți oameni sunt atrași de ideea de obiecte care au ieșit din mâna unui om”
Ca o reacție la lumea pe repede înainte, mulți oameni au început în ultima vreme să aprecieze lucrurile ieșite, cu efort și concentrare, din mâna unui creator. După pasiunea pentru tehnicile vechi de fotografie, Ștefan Dinu și-a descoperit o altă care cere îndemânare: tirul cu arcul și sculptarea inelelor din corn folosite la trasul cu arcul.
„În secolul 21, din ce în ce mai mulți oameni sunt atrași de ideea de obiecte care au ieșit din mâna unui om. Din diferite motive, de la calitatea obiectului până la energia cu care a fost impregnat în momentul în care a fost mângâiat, pipăit în timpul creației. Pentru mine trendul ăsta nu are întoarcere. Am început să fac din ce în ce mai multe chestii cu mâna. Când munceam ca avocat, aveam ca pasiune fotografia. Acum sunt fotograf și pasiunea mea este tirul cu arcul. Și acolo sunt multe chestii de făcut. Sculptez, e fascinant să exersez aptitudinea asta, de mic creator. Să iei ceva amorf și să-i redai o funcțiune prin intervenție manuală... E satisfăcător, și pentru mine, și pentru cei care se bucură de obiect. În ultimul timp am făcut inele de tras cu arcul sculptate din corn. În alea 5-6 ore în care sculptez inelul sunt în altă lumea. Atunci nici nu mai ai nevoie de confirmări din exterior. Dacă nu mori de foame și ești fericit, e ok din punctul meu de vedere”, crede Ștefan Dinu.
Poveștile făuritorilor de craft continuă în săptămânile ce vin.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.