Mi s-a spus cu insistență să nu mai scriu despre politică. Nu promit nimic, dar nici nu vreau să-mi fac prea mulți dușmani. Deci, nunți. Să vorbim despre nunți. Am fost la 6 nunți în România, la una în State, una în Germania și la vreo 5 în Olanda. Cele din România erau la Buzău (a mea), la Brăila, la Târgu Jiu și 3 la București (de fapt una dintre ele la Otopeni).
Săptămâna trecută l-am auzit pe unul dintre colegii mei spunând că ar vrea să fie teambuilding-ul în weekendul cutare, ca să scape de o nuntă. După care am înțeles că există o aversiune generală față de nunți. Cică sunt scumpe, gălăgioase, depășite, plictisitoare, cu prea mulți oameni, prea multă mâncare și prea mult kitsch.
Kitschul nu e niciodată prea mult la o nuntă. O nuntă e imitația unui basm, a unei vieți de vis. Culori, opulență, fețe zâmbitoare. Vrem să uităm că viața nu e chiar așa în fiecare zi. Petrecerea noastră de nuntă era într-o imitație de cabană de munte. Peste tot scânduri de lemn bine lăcuite. Am fost la o nuntă din București unde mirii s-au simțit obligați să invite atât de mulți oameni, încât au închiriat un fel de hală industrială în zona Pipera. Din afară hală, dinăuntru palat. Gândiți-vă la Eurovision: unele evenimente înfloresc din kitsch, trăiesc din kitsch, sunt ocaziile la care fiecare dintre noi își poate lăsa kitschul din sine liber. Haideți cu dansurile studiate! Mai puneți decoruri faux marbre! Aduceți fețele alea de masă lucioase! Că ne vom delecta și ne vom simți ca la televizor.
În Olanda am fost la o nuntă ca o recepție de afaceri. Dans, nu. Muzică, în surdină. Mâncare: antreuri. Toate afacerea era gata în 2 ore.
Hipsterii se mai plâng de mâncarea la nunți. Inevitabilele sarmale, peștele, fripturi. Jumătate rece, cealaltă jumătate fără gust. Am fost la o singură nuntă cu mâncare netradițională. Și într-adevăr, se poate și cu mâncare mai puțină. Cred că la nunta aia, în loc să arunce 70% din mâncare, au aruncat doar 30%. Sigur, nu mai suntem în Evul Mediu. Sigur, nu moare nimeni de foame în ziua de azi. Bineînțeles, nu mai impresionezi pe nimeni la nunta ta cu sarmale reci. Însă ele fac parte din experiența totală a nunții românești. O configurație echilibrată cu grijă, din timpul romanilor încoace. Nu poți să scoți sarmalele, că devine o nuntă occidentală.
Alt cap de acuzare: Plictiseala. Dacă nu faci parte din familia sau prietenii apropiați, efectiv n-ai cu cine vorbi. La toate nunțile unde am fost am observat cupluri în hainele lor de nuntă, triști, uitându-se la pereți. Contrar așteptărilor mele de la un popor latin, oamenii nu prea încearcă să socializeze. Eu nu sunt foarte sociabil, dar urăsc să nu fac nimic. La nunți încerc să fac conversație cu colegii de masă. Din păcate, de obicei muzica e prea tare pentru a avea o discuție bună.
Ce poți să faci când nu știi pe nimeni și muzica e prea tare pentru a vorbi? Exact! Nunțile românești sunt concepute pentru dans. Și numai acolo dansul românesc e în mediul lui natural. O horă la televizor? Ridicol! O hora în Olanda? Jenant! O horă la o nuntă din România arată exact cum trebuie. Am fost la o nuntă cu mulți olteni. L-am observat pe unul care dansa așa de intensiv, că la ora 12:00 cămașa lui era deja total udă de transpirație. Când îl văd la ora 1:00 cu o altă cămașă, întreb unde a găsit-o. „Țin la orice nuntă vreo trei cămăși în mașină, și mă duc să mă schimb din când în când, ca să pot dansa tot timpul.” Esența românului.
Și scump? Noi întrebăm mereu înainte de o nuntă cât „se dă”. Pentru că trebuie să observăm convențiile sociale. Atitudinea e ca la șpagă: Nu poți să știi dacă chiar se va ști cât ai dat sau dacă vei fi judecat după suma dată. Dar mai bine nu riscăm. Apropo, la nunțile olandeze cadourile sunt semnificativ mai ieftine. Evident, se poate și altfel. Am fost odată la o nuntă cu „strigare”. Maestrul ceremoniei venea la fiecare cu microfonul, întreba de nume și de dar și striga prin toată sala: Gheorghe Grigore din Giurgiu: zece milioane! Nouă ne era foarte rușine, deși am ieșit bine. Dar era și un bătrân, un vecin din satul ancestral, care întrebat de darul lui a răspuns cu o privire de oțel, însoțit de cuvintele: „Un plic.”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ce moment esential este prezent intr-o nunta la romani ?
Sunt tentat sa las fara raspuns intrebarea pentru a vedea cate comentarii vor trece testul.
Raspund tot eu - nunta este petrecerea de dupa "cununia religioasa". Cununia religioasa este una dintre cele 7 taine din religia crestin ortodoxa majoritara in Romania. Altfel comentam pe langa subiect lasand impresia ca nuntasii se bucura pentru ca mirii vor presta in noaptea respectiva un act sexual si nu pentru ca doi crestini au decis sa se sprijine reciproc pe calea mantuirii.
Și mai trebuie să recunosc că specificul național în materie de nunți a fost puternic țiganizat în țara în care nici un lucru care nu se poate număra sau cântări nu are valoare!
Așadar bahto delo delo să fie mișto, mânca-v-aș la portofel!
In fine, tinerii se pricep acum sa.si organizeze nunti-altfel, neconventionale.
In Italia, e un cosmar alimentar, ore intregi se mananca, cu ceva muzica si fara dans. Inca se mai practica "lista matrimonio", unde fiecare "cotizeaza" pentru diferite obiecte necesare, la un anumit magazin ales de miri, sau metoda "plic cu bani" ;)
La o nuntă se bea orice are grad și a ajuns în pahare sau căni. Așa că nu contează prea mult ce băutură este la origine lichidul ci cantitatea. Uneori se deturnează orice transport de vin sau țuică din beci și poate dura ceva până să îți fie umplut din nou paharul. La fel, dacă pleci de pe locul tău, e firesc să îți găsești paharul gol, că doar nu era să se răcească vinul pe masă. Și ce nuntă ar fi aia dacă nu jucăm un pic și în șosea? Adică dacă nu blocăm complet șoseaua, cum e obiceiul? Nu toți nuntașii scapă din Hora asta Popicelor Bete, dar e păcat de tradiție să se strice doar pentru că ajung unii la spital. Oricum, mai puține guri de băut la cort. Apoi, momentul așteptat de miri se dă daru' - daru' - daru' - cu strigare - cu strigare - cu strigare - din partea nașului - nașului - na-lui - să trăiască. S-au pierdut unele obiceiuri fascinante precum jucatul cearceafului plin de sânge în horă sau plimbarea miresei înapoi acasă, în huiduielile întregii comunități, dacă nu era fată mare și socrii mici trebuia să negocieze cu mirele sporul de rușine în pământ sau animale. Apoi, viața liniștită a comunității reîncepe de unde am lăsat-o. Fie omul cât de mic, după nuntă bea un pic.
În primul rând că nu îmi voi chema decât câteva rude apropiate, restul să-și bată coasa (cum îmi place mie să spun). Ce rost are să invit nu știu ce rudă cu care nu am mai vorbit de mulți mulți ani?
Apoi, doar prieteni apropiați, nu mă interesează prieteni la care am fost la nuntă acum mii de ani și acum trebuie să îmi dea banii înapoi...o prostie toată gândirea asta cu obligația de nuntă.
Muzica: dacă va fi tare, o scot din priză!
Fără furtul miresei și pantofilor și tâmpenii de genul ăsta.
Nașii pe care i-am chemat nu se vor simți ruinați după nuntă, asta a și fost o condiție: fără bani! Vreau să fie nași pentru relația pe care o am cu ei, nu pentru banii cu care aruncă în mine.
Și că tot am vorbit de bani, cinstea: nu vreau să fie cinste! Pe invitațiile de nuntă voi scrie clar: fără cinste! Chem oamenii la nuntă să se simtă bine, nu să mă înjure că mi-au dat bani. Cadourile simbolice (case, mașini) sunt binevenite :)
Cam așa va fi nunta mea. Și apropo, nu va fi nici hipstereală, că și aia mi se pare cam deplasată.
Și mai vedem!
Exact așa mi se par și mie nunțile românești. La altele n-am fost. Apropo, sarmalele sînt mîncare turcească împrumutată de români și alte popoare balcanice în timpul stăpînirii turcești :). Ca să nu ne mai plîngem că ne-au lăsat numai lucruri rele.
Gogea Mite a fost un roman f.f. inalt si a devenit din numele unei persoane substantivul comun " gogeamite " adica anormal de mare, de inalt.