În plină criză a refugiaților, britanicii - nu sunt în Schengen - au votat Brexitul de frica pierderii propriei identități și a pierderii jobului în favoarea unui imigrant. Sloganul foarte atrăgător „Take back control” a adăugat un sos de eroism la niște sentimente profund negative.
Același slogan apare ca o idee bună pentru din ce în ce mai mulți olandezi, conaționalii mei. Întreprinderile se întreabă de ce la bugetul comunitar plătim mai mult decât primim, unii intelectuali întreabă de ce trebuie să acceptăm regulile birocraților leneși și prea bine plătiți din Bruxelles, iar cei care se află într-o poziție socială nefavorizată se întreabă de ce UE ne trimite așa de mulți imigranți.
Motivele pentru care UE este un lucru bun sunt mai greu de explicat (notă personală: sunt un eurofil convins, deși nu îmi doresc neapărat un suprastat european începând de mâine).
Liderul anti-UE din Olanda este Geert Wilders, un demagog oportunist, declarat anti-islam, și șeful unui partid foarte influent. Fapt divers: E căsătorit cu o unguroaică. Vorbește zilnic despre banii risipiți de Bruxelles, intuind corect că acest mesaj este muzică dulce pentru fanii lui. A militat și pentru reintroducerea controalelor la graniță. Nu cred că se va organiza în Olanda un referendum pentru părăsirea UE, nu pe termen scurt. Dar dacă s-ar organiza, rezultatul n-ar fi ușor de prezis.
La români, pasiunea pentru Schengen pare să se diminueze. Ideea că, pe lângă turiști, și teroriștii se pot plimba liber prin Europa, inclusiv pentru a pune o bombă la stația Universitate, poate fi neliniștitoare. Pentru că și asta e Schengen. Fără pașaport la ieșire, dar nici la intrare nu se mai controlează.
Și în alte țări europene se întărește mișcarea anti-uniune. Liderii de opinie anti-UE vorbesc despre birocrația și regulile impuse ca fiind problemele principale, dar adevăratul motiv este libertatea de circulație a persoanelor. La fel cum Wilders se agită împotriva polonezilor, care câștigă - în mare majoritate - un ban cinstit la firme olandeze și cu care acele firme fac profit, așa se agită Nigel Farage împotriva românilor veniți în Anglia. Libertatea circulației mărfurilor, serviciilor și capitalurilor nu deranjează pe nimeni. Dar să nu vină tot felul de străini (ca subsemnatul) în țara ta, ocupând un job care putea fi al tău, ocupând un loc de parcare care putea fi al tău, apelând la servicii sociale de care ai vrea să profiți tu. Libertatea de circulație și de ședere a persoanelor în interiorul UE nu este absolută, nici pe departe. Dar ideea deranjează.
În spiritul celor patru libertăți și pentru motive practice de economisire, un grup de țări a decis în 1985 să renunțe la controalele la frontiere, enervante pentru turiști și costisitoare pentru transportatori. Acest grup a devenit tot mai mare cu odată cu lărgirea UE, noile state membre fiind incluse și ele în Acordul Schengen, după o anumită perioadă. Nu același lucru s-a întâmplat în cazul țărilor care au aderat în 2007. România, în ciuda instalării unor mijloace tehnice de ultimă generație, conform planului convenit, n-a fost acceptată în club. Parțial simbolic, pentru că românii au totuși libertatea de circulație, dar ideea contează. Și ideea doare. Olanda a fost țara care s-a opus cel mai mult. Țin minte că președintele Băsescu riposta atunci, invocând o boală misterioasă găsită în florile olandeze, pentru a le opri la graniță. Românii au dreptate dacă sunt supărați, evident.
Dacă stabilești niște condiții împreună, iar candidatul îndeplinește condițiile, nu poți schimba regulile pe parcurs și să nu-l lași să intre. Explicația poziției olandeze ar trebui să fie în felul următor: E adevărat că am stabilit un lucru atunci cu controalele tehnice, dar am fost naivi și ne-am dat seama abia mai târziu că voi aveți mega corupție la vamă și la poliția de frontieră. Am înțeles acum că degeaba ai tehnologie dacă funcționarii iau mită. Credem că e mai rău să ne ținem de un aranjament evident greșit decât să mai amânăm până la curățarea forțelor de frontieră. În opinia mea, românii, în loc să se supere și să refuze lalelele la frontieră, ar fi trebuit să profite de acest impas provocat de olandezi și să ceară contraprestații, de pildă ca granițele externe să fie păzite de Frontex, plătit de UE. În fine.
În ultima vreme părea să existe la multe guverne din statele membre un sentiment pro aderarea României la Schengen. Asta înaintea crizei refugiaților. Acum, unele țări Schengen au reintrodus controalele, închizându-și practic unele frontiere. La români, pasiunea pentru Schengen pare să se diminueze. Ideea că, pe lângă turiști, și teroriștii se pot plimba liber prin Europa, inclusiv pentru a pune o bombă la stația Universitate, poate fi neliniștitoare. Pentru că și asta e Schengen. Fără pașaport la ieșire, dar nici la intrare nu se mai controlează.
Așa că, pe de o parte, avem un sentiment anti-UE în mai multe state membre și renunțarea la granițe deschise. Pe de altă parte, România a vrut mereu să intre în spațiul Schengen. E frustrant: Tocmai când se pregătea posibilitatea pentru ca și România să adere la Schengen, acordul devine un acord erodat. Sau, are loc și aici o schimbare de sentiment? Românii mai vor în Schengen?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Apropo de penultimul dumneavoastră articol din Republica: faptul că România e acum în diverse organizații cu doi dintre dușmanii ei de moarte din ultimele cîteva sute de ani, adică Ungaria și Turcia, nu înseamnă că românii au uitat ce le-au făcut ungurii și turcii. Si nu de războaie e vorba, ci de stăpînire. Așa ceva nu se uită, chiar dacă acum sîntem impreună în UE sau în NATO. Cum nu se uită nici teroarea de ruși, chiar dacă sîntem în NATO și teoretic Rusia nu ar avea curajul să ne atace, iar dacă ne-ar ataca, ne-ar apăra NATO. Am văzut că în anumite articole vă includeți și pe dumneavoastră în rîndul românilor sau măcar al celor apropiați de români. Faceți efortul să înțelegeți ura și teama noastră de unguri, turci și ruși și atunci veți fi mai aproape de noi. Iar pe imigranții/emigranții musulmani nu vrem să-i facem ortodox-europeni (cred că nici pe dumneavoastră nu a încercat nimeni să vă facă astfel), avem numai pretenția să ne respecte regulile culturale.
Uite un caz interesant: "... dând exemplul unui ambasador care ar fi venit la el în birou să intervină în favoarea unui “evazionist notoriu” din ţara lui."
http://www.evz.ro/gelu-diaconu-acuza-ambasadorul-olandei-de-trafic-de-influenta.html
Ca sa incep cu ultima intrebare: Nu stiu daca e adevarat, dar asa ar fi modelul olandez. Un port mare e mai bine administrat daca nu se afla direct in mainile unui consiliu local. Parerea mea.
Si acum despre concurenta intre Constanta si Rotterdam: Interesul portului din Rotterdam pentru cel din Constanta arata ca intr-adevar, teoretic ar putea fi o amenintare. Asta in cazul in care Constanta ar avea posibilitatea de descarcare pentru nave foarte mari (cele mai mari nici nu intra prin Bosporus), ar avea o rapiditate competitiva pentru transferul nava-tren sau nava-camion, ar avea o infrastructura feroviara, fluviala si rutiera adecvata pana la pietele mari, vamesi de reputatie buna samd. Uitati-va putin pe harta Europei de nord-vest, o sa vedeti ca Rotterdamul are probleme mult mai mari cu concurenta. In apropierea directa sunt Hamburg, Bremen, Antwerp, Zeebrugge, Londra, Felixstowe, Zeebrugge si Le Havre. Acestea sunt porturile cu care se lupta Rotterdam de secole. Si nu se lupta cu onoare. Olandezii au tergiversat zeci de ani deblocarea portului de Antwerp, de exemplu. Toate aceste porturi sunt mult mai mari decat Constanta. Nu zic ca nu exista potential in Constanta. Zic doar ca e departe de a fi realizat acest potential.
Asa ca, frica de concurenta Constantei ca prim motiv pentru rezistenta olandeza la aderarea Romaniei la Schengen mi se pare putin probabila.
Mai ales pentru ca Olanda e o tara de export. Exportul este un sector de maxima importanta in Olanda. La fel de mare este sectorul de transport rutier si fluvial. Toate firmele care se ocupa de export si de transport au un interes sa aiba acces neingradit in Romania, fara controale la granita. Din acest punct de vedere, ar fi in interesul economic al Olandei sa inceteze imediat cu atitudinea anti-aderarea Romaniei.
Confirm ca Olanda incearca mereu sa-si apere interesele economice. Dar sustin ca in acest caz, in interesul direct economic ar fi ca Romania sa fie inclusa in Schengen de azi.
Cred ca motivul e altul. Cum am scris in articolul meu: Frica olandezilor de ce ar putea sa intre in spatiul Schengen (contrabanda, de ex) din cauza unor vamesi corupti, in combinatie cu un sentiment anti-UE si anti-libertate de circulatie de care v-am spus, stimulat de Wilders.