S-au auzit clopote într-o miercuri, la ora 21:25, în care nu era sărbătoare religioasă. Oamenii s-au bucurat, dar mie mi-au inspirat teamă

sursa foto: Google Maps

Primul gând aseară, când mă întorceam acasă și am auzit vag în depărtare bătând clopote, a fost că a început războiul. Nu am trăit niciodată în război, din fericire; nu m-a învățat nimeni la vreo școală că așa se întâmplă lucrurile, dar de undeva trebuie să fi auzit de treaba asta, pentru că reflexul a venit instant: teamă. Căci, chiar dacă n-ar fi război, de bine nu are ce să fie, dacă bat clopotele la 21:25, într-o miercuri care nu e sărbătoare religioasă.

Ies pe balcon, cu treabă. Clopotele se aud în continuare. Au trecut deja vreo 10 minute de când se aud, ceva cu siguranță nu este în regulă. Îmi scrie mesaj o prietenă care locuiește aproape, și ea îngrijorată: se întâmplă ceva măcar în cartier, din moment ce bat atâta clopotele de la biserica noastră, dar n-am primit niciun Ro-Alert (deși Ro-Alertul… în fine!). Dau drumul la televizor, să verific dacă se sfârșește lumea sau ceva, dar lumea pare în regulă, în general, cu excepția situației politice de la noi – dar pentru asta, nu văd de ce ar bate clopotele.

Ne liniștim după alte 10 minute. Cică nu de la biserica noastră se aud clopotele astea, ci tocmai de la Patriarhie, unde se sărbătorește deja celebra întâlnire a Tinerilor Ortodocși. Doar ce aud informația și îmi vin în minte alte gânduri, frustrate pentru un prezent dezolant și îngrijorate pentru un viitor întunecat. Însă pare evident că fac parte dintr-o minoritate. Oamenii de pe grupul cartierului, cei mai mulți, se bucură. Mi-ar plăcea să îi pot trimite înapoi în timp, mai ales pe femeile ce par atât de încântate de o astfel de perspectivă, să vadă cum se trăia pe vremea când Bisericile erau mari puteri. Să stea fără telefoanele alea de pe care scriu toate prostiile și, în general, fără niciun fruct al progresului științific al omului, ca să fie exact pe placul Bisericilor, mereu opuse științei și prigonitoare de iluminați. Să toarne copii după voia bărbatului care le are în posesie și să asculte doar clopote și pricesne. Căci, dacă nu suntem mai vigilenți, într-acolo ne îndreptăm.