sursa foto: Inquam Photos
Marți, în Catedrala Națională, în fața a 2.400 de tineri ortodocși, președintele României a spus că locul mărturisirii decente în spațiul public e luat de farisei.
Cuvântul nu e ales la întâmplare și nu e sinonim cu „ipocrit". Fariseul, în Evanghelie, e omul care se roagă tare, în văzul lumii, ca să fie văzut de oameni. Nu ipocritul în general. Ipocritul cu program liturgic.
Iar aici e prima șubrezenie. Distincția pe care o face președintele nu e între adevăr și minciună, ci între decibeli. Aceleași cuvinte, aceleași simboluri, același Dumnezeu, doar că unii le spun frumos și alții le urlă. Nu ni se cere altă credință, ni se cere alt ton. Un cod vestimentar pentru credință, emis de la Cotroceni.
Pe urmă, a venit pledoaria pentru „naționalism sănătos". Formulă superbă, cu un singur defect: nu s-a inventat încă instituția care eliberează certificatul. Fiecare naționalism din istorie s-a considerat sănătos până la analize.
Aici s-au repezit mulți să scrie că Nicușor Dan virează spre AUR. Nu virează. În aceeași zi, cu câteva ore mai devreme, în fața ambasadorilor, spunea altceva: că parteneriatul cu Statele Unite e esențial și că România sprijină integrarea europeană a Ucrainei și a Republicii Moldova. Un suveranist proaspăt convertit nu ține discursul ăsta dimineața, ca să-l contrazică după-amiaza. Deci nu e o migrație. E altceva, mai interesant.
AUR a ținut ani buni monopolul pe niște cuvinte - Dumnezeu, strămoși, neam, mândrie - și le-a livrat mereu la pachet cu „marfa” anti-Bruxelles, anti-Ucraina, Antonescu spălat, Georgescu uns. Nicușor Dan a decis că poate lua cuvintele și lăsa marfa pe raft. Practic, ia lada de scule și refuză casa pe care ăia voiau s-o construiască cu ea. De-aia, discursul lovește simetric: și în „defetiștii" care spun că nu se poate face nimic în țara asta, și în „demagogii” care se bat cu pumnul în piept. Nici ăia, nici ăilalți. Doar noi, cei decenți, în catedrală, cu 2.400 de tineri și o cameră de luat vederi.
Presa suveranistă a mirosit-o instantaneu și a titrat, fără să se ferească deloc: „Nicușor descoperă naționalismul sănătos". Când te aplaudă exact ăia pe care tocmai i-ai făcut demagogi, ori ai greșit ceva, ori ai reușit prea bine. Și de obicei nu afli care din două, decât peste patru ani.
Pentru că manevra are un istoric, iar el nu e vesel. Sarkozy a încercat-o în 2007: a luat temele Frontului Național, le-a spus mai frumos și le-a luat și voturile. A funcționat splendid o tură. Zece ani mai târziu, Marine Le Pen era în turul doi. Cuvintele împrumutate se întorc întotdeauna la proprietar, doar că mai lustruite.
Nicușor Dan are un an și trei luni de mandat, mai multe apariții la evenimente religioase decât oricare președinte dinaintea lui în același interval, un guvern care încă nu există și un „răspuns” în cazul Pahonțu care i-a scos în stradă exact pe oamenii care l-au votat.
Președintele a învățat să vorbească limba „celorlalți” impecabil. Rămâne de văzut cine pe cine convertește.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Un fast gratuit pentru doua entități dovedite inutile. Vreau să știu cu ce a contribuit, în bine, biserica, băgată cu sila în școli, intenționat de la vârste la care chiar lipsește discernământul, pentru indoctrinare copiilor? Pe modelul fanatismului religios musulman.
Părerea mea este că prin lipsa de decență și arivismul fără mască ale bor numărul credincioșilor adevărați a scăzut. Eu unu, după '89, m-am retras. Încă cred în Dumnezeu, dar fără instituția parazitara biserica. Te poți ruga și chiar ți se îndeplinesc rugile fără intermedierea contra cost a unor ipocriți popii.