Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

„Eu, ca stat, îi dau venitul minim garantat, iar omul are Mercedes la poartă”. Ministrul Muncii, la Interviurile Republica, anunță recensământul asistaților social

Cazurile în care persoane cu Mercedes „la poartă” ajung să beneficieze de venitul minim garantat de la stat vor fi istorie. Ministrul Muncii, Dragoș Pîslaru, vorbește într-un interviu în Republica.ro despre sistemul prin care oamenii cu vulnerabilități vor fi identificați doar pe teren, și nu din birou, așa cum se mai întâmplă încă. În plus, dacă e să ne luăm după scriptele ministerului, numărul de invalidități în România este într-o continuă creștere. „Culmea, statisticile arată că de obicei există o pondere constantă a acestui tip de probleme. La noi numărul de invalidități crește”, spune ministrul.

Oficialul de la Ministerul Muncii spune că doar cei care au cu adevărat nevoie vor primi asistență socială din partea statului.

În România, în 2015, un număr de 5,84 milioane de persoane au beneficiat de șapte tipuri de asistență socială – ajutor pentru încălzirea locuinței, alocații de stat pentru copii, alocații pentru susținerea familiei, drepturi pentru persoane cu handicap, plăți pentru ajutoare sociale, indemnizații pentru creșterea copilului, alocații de plasament, potrivit unor statistici de la Ministerul Muncii. În total, anul trecut, pentru cele șapte tipuri de asistență socială a fost plătită o sumă de 9,43 miliarde de lei, reprezentând 1,33% din PIB. În România există cinci milioane de pensionari, precum și circa 600.000 de oameni care își caută de muncă, fie ca sunt în șomaj, fie că sunt în zona gri, adică au ieșit din evidențe.

Dragoș Pîslaru vorbește despre soluții la situația particulară a ministerului pe care îl conduce, unde 30% din timp este alocat pentru a răspunde la diverse solicitări venite din partea cetățenilor.

Despre legea salarizării și ce tipuri de discriminări va înlătura ordonanța recent aprobată, despre cum sunt plimbate hârtiile în minister și ce soluție are pentru asta și ce spune despre salariul său de 15.000 de lei și cum își administrează bugetul în familie puteți citi în interviul pe care ministrul Dragoș Pîslaru l-a acordat Republica.ro

Interviul acordat de ministrul Muncii Dragoș Pîslaru pentru Republica.ro:

La Ministerul Muncii a fost organizat recent un concurs de proiecte pentru simplificarea procedurilor de lucru cu cetățenii. Care proiect va fi pus în practică mai întâi?

Au fost două proiecte legate de modul în care noi tratăm oamenii, în ceea ce privește interfața noastră de comunicare cu oamenii cu care interacționăm. La acest minister (Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice) este o situație particulară. Există șapte milioane de persoane (din datele de la Ministerul Muncii reiese că sunt șase milioane, la care se adaugă 600.000 de persoane care își caută de muncă - șomeri și persoane care au ieșit din evidențe, după terminarea perioadei de șomaj - n.n.) aflate într-un anumit tip de asistență sau protecție socială. Sunt peste cinci milioane de pensionari. Există șase sute mii de oameni care își caută de muncă, fie că sunt în șomaj, înregistrați, fie că sunt în zona gri, deci au ieșit din evidențe. În orice moment este un număr incredibil de oameni cu care avem o tangență. Este un minister absolut special, zi de zi tot ce ar trebui să facă toată lumea din acest minister este să ajute oamenii care au diverse tipuri de probleme sociale în această țară – copii, vârstnici, șomeri, pensionari. Problema e că din modul în care este organizat birocratic ministerul s-a creat o cutumă. Atenția este îndreptată pe instituție, pe instrumente, mai degrabă decât asupra omului și nevoilor sale. S-a creat o abordare de tip tunel. Există autoritatea sau agenția X care se ocupă de copii, autoritatea Y care se ocupă de pensionari și așa mai departe. Fiecare dintre aceste agenții face o treabă minunată, oamenii chiar se străduie, fiecare în pătrățica lui. Ceea ce vrem noi să facem este să fim siguri că zi de zi, când ajungem la birou, fiecare și împreună, să nu uităm că în centrul preocupărilor noastre este omul.

În ceea ce privește proiectele din concursul legat de simplificarea procedurilor de lucru cu cetățeanul, câteva au fost foarte pragmatice. În primul rând interfața. Dacă cineva vrea să transmită o petiție, în acest moment este o situație haotică, în sensul că petițiile se trimit fie în scris, fie prin parlamentari, fie prin direcții, fie direct la ministru, fie pe site, fie pe pagina de Facebook. Cred că în 30% din activitate se răspunde la ceva, venit de undeva. La fel se întâmplă și la alte ministere. Unul dintre angajații din minister care au participat la concurs a propus un proiect de inventariere a legislației din domeniile de acțiune ale ministerului și prezentarea informațiilor clar și concis pe website. Când deschid site-ul ar trebui, asta e adăugirea mea, nu să văd poza ministrului, ci să mă duc în punctul X, de exemplu pensii, și să înțeleg care sunt lucrurile legate de pensii. 

Am mai avut un alt proiect care ține de simplificarea cererilor care trebuie depuse de cetățeni și postarea lor pe site-urile autorităților centrale. Avem o adresă de email unde se pot trimite petiții, dar sunt mii de petiții și dacă ar exista secțiuni de întrebări și răspunsuri, pe tipuri de spețe reprezentative, numărul petițiilor ar putea fi redus.

Am mai avut un alt proiect de a crea pe site un model de calcul al eligibilității drepturilor de asistență socială. În funcție de gradul invalidității, vârstă și altele, o persoană să poată afla suma care i se cuvine, să nu fie nevoită să citească sute de pagini de legislație.

La concurs au venit și proiecte ce țin de folosirea semnăturii electronice. În minister documentele urcă pe la toate direcțiile, până ce ajung la ministru. Aici e amuzant pentru că înainte eu, ca și consilier de stat, trebuia să le rezolv. Acum, ca ministru, eu trebuie să le repartizez. Le dau mai departe la director, hârtia coboară la cel care a tras paiul scurt și trebuie să vină cu un punct de vedere. Apoi din nou urcă cu toate semnăturile și vine la ministru, să văd ce minunăție de răspuns au dat direcțiile de specialitate. Acest proces poate dura câteva zile. Oamenii chiar se preocupă. Birocrație, birocrație, dar asta nu înseamnă că cel care scrie răspunsul nu îl scrie cu tot simțul răspunderii. Problema e atunci când scrie un răspuns, un om dintr-o direcție mai scapă elemente ce țin de altă direcție. Este foarte greu să obții răspunsul integral. Una din colege a propus un singur punct de intrare a petițiilor și solicitărilor. Iar introducerea semnăturii electronice ar putea asigura o bună urmărire a traseului documentelor. Acest proiect nu cred că îl vom putea implementa până la finalul anului, dar putem începe procedura pentru accesarea fondurilor europene.

- Pe care dintre proiectele din concurs credeți că le veți aplica până la finele anului?

Aș vrea să le implementăm cu prioritate pe cele legate de interfața cu cetățeanul. Este foarte important ca lumea să înțeleagă exact cu ce ne ocupăm aici, să arătam că suntem aici pentru oameni și că putem să le răspundem la problemele despre care ne scriu. În minister există două procese prin care încurajăm oamenii să vină cu idei pentru reformă. Unul este anonim, permanent, pe care l-am propus și la SGG. Este o cutie unde se introduc bilețele anonime, de anumite culori, cu idei de reformă. Erau și bomboane în boluri, lângă cutii, oamenii au luat bomboanele, dar nu au pus biletele cu ideile. Sper ca în viitor să rămână mai multe bomboane și să fie mai multe idei de reformă. Cel de-al doilea proces este cel prin care îi încurajăm pe cei care au idei de reformă să vină cu proiecte scrise, semnate, așa cum a fost și recentul concurs în care angajații au venit cu idei de reformă.

- Care sunt principalele trei priorități din mandatul dvs la Ministerul Muncii?

Sunt două priorități pe care le-am primit în mod explicit de la președinte la investitură. Prima este legată de salarizarea în sectorul bugetar, iar a doua e legată de indemnizațiile pentru mame. Însă principala reformă pe care vreau să o facem ține de reorientarea instituțională cu accent pe om și pe vulnerabilitățile lui. (vezi infograficul)

(clic pe imagine pentru mări)

Să zicem că într-o familie dintr-o comunitate există un copil în situație de abandon școlar și o femeie care e și șomeră și are grijă de gospodărie. Există și persoane vârstnice. În diverse familii sunt diverse tipuri de vulnerabilități. Eu trebuie să asigur managementul de caz, în sensul că ministerul trebuie să fie aproape de oamenii aceștia. Nu pot acționa de la distanță. Trebuie să știu ce probleme sunt. Pentru asta am nevoie de un asistent social, un asistent medical – există probleme medicale, îmbolnăviri premature, probleme cu vaccinarea la copii -, iar pe partea educațională, având în vedere că abandonul e la cote alarmante, avem nevoie de ajutorul unui asistent educațional (fie el profesor, învățător, consilier vocațional sau mediator școlar). Acești oameni, împreună cu comunitatea locală și cu o infrastructură formează o echipă care trebuie să profileze diversele vulnerabilități. Acest lucru îl face UNICEF-ul și asta scalăm acum. Ei merg în comunitățile unde sunt copii cu vulnerabilități, au o tabletă cu un software care se numește Aurora. Acolo vorbesc cu mama, își notează ce probleme sunt și în momentul respectiv în sistem îmi apar la persoana respectivă mai multe caracteristici legate de probleme sociale, medicale, educaționale. Creez un caz pe care automat aș vrea să îl trimit ca alarmă la toate instituțiile publice și ONG-uri care servesc sau vin în ajutorul tipului de vulnerabilități identificate. Aceasta este instituția managementului de caz. Până acum fiecare instituție - cea care se ocupă de copii, cea care se ocupă de persoane cu dizabilități, cea care se ocupă de pensionari - își face propriul screening, să înțeleagă unde sunt femeile abuzate, unde sunt copiii cu dizabilități etc. Acest lucru este extrem de ineficient, de multe ori se face din birou. Au fost cazuri în care în sistem o familie apărea că nu are niciun venit, dar ei de fapt au un Mercedes Clasa E în fața porții, acolo în sat. Deci eu, ca stat, îi dau venitul minim garantat, iar omul stă acasă frumos și are Mercedes. Dacă nu am aceste informații direct din comunitate, nu voi reuși să am o asistență socială eficientă. La noi în România în permanență numărul de invalidități crește. Cel puțin în scriptele noastre sunt din ce în ce mai multe invalidități. Culmea, statisticile arată că există o pondere constantă, de obicei, a acestui tip de probleme. Aici este vorba de inspecția socială, de faptul că nu avem suficienți oameni, că lucrurile se fac pe bază de hârtii și nu pe bază de contact direct.

- Cum va rezolva aceste probleme noul sistem pe care îl propuneți?

Apare noțiunea de centru comunitar de servicii integrate. Asistentul social, asistentul medical comunitar, mediatorul școlar plasați la un loc, lucrând în echipă. Nu ne apucăm să construim clădiri în comune. 

(clic pe imagine pentru a mări)

Poate să fie căminul cultural, o cameră în primărie, în școală sau în cabinetul unui medic de familie. Să fie un loc unde să pot avea aceste servicii: social, medical, educațional. Aceasta este infrastructura - cheie care poate să îmi lege ministerele Muncii, Sănătății, Educației și autoritățile locale. Va fi infrastructura-cheie pentru Pachetul anti-sărăcie, pentru tot ce înseamnă fonduri europene. O problemă pe care am avut-o cu fondurile europene era că se dădeau bani pentru diverse proiecte pe diverse grupuri țintă. Se ajunsese chiar la suspiciunea că se cumpără baze de date cu grupuri-țintă ca să se poată justifica că proiectul a servit pentru nu știu câte mii de oameni. Iar cei care vor fi implicați în acest proiect – asistent social, medical și educațional – vor avea un stimulent financiar.

- În ce stadiu este acest proiect?

Lucrăm la finalizarea corelării tuturor proiectelor secundare care alcătuiesc acest mare proiect principal. Sperăm ca în iunie-iulie să le avem pregătite. Ar trebui să poată fi lansat un proiect pilot cel târziu în septembrie. Deci avem un proiect mare de management de caz, care stabilește cum ne ocupăm de oameni, un proiect mare pe inter-operabilitate prin care legăm bazele de date și mai avem proiecte specifice, pe violența domestică, dizabilități, protecția copilului, tineri care părăsesc sistemul de protecție.

- Proiectul va continua pe câțiva ani. Vine un guvern politic. Va fi nevoie de un consens politic pentru continuarea lui. Credeți că îl veți obține?

Noi pregătim un cadru care este îmbrățișat de Comisia Europeană, UNICEF, Banca Mondială, care sunt foarte încântate de abordarea pe care o propunem. România ar deveni unul din statele de avangardă în acest tip de abordare. Creăm designul astfel încât în anii următori un alt guvern să poată să performeze pe zona aceasta. Ce interes să aibă un alt guvern să nu continue proiectul? Un astfel de demers este destul de transparent. Nu prea ai cum să cheltui banii decât dacă știi ce rezolvi și cine rezolvă. Responsabilitatea va fi mai bine așezată. Singurul mod în care ar putea fi capturat un astfel de design este dacă se merge pe opacitate, și pe principiul „să dăm prietenilor noștri”. Dacă noi reușim să punem pe picioare designul corect, să așternem arhitectura, să facem un proiect pilot, prin scalabilitate un alt guvern ar putea câștiga un capital enorm.

- Miercuri, pe 8 iunie, ați adoptat în Guvern ordonanța privind salarizarea personalului bugetar. Ce rezolvați de fapt cu acest act normativ care pare că nu reușește să mulțumească pe toată lumea? Care au fost cele mai mari provocări în acest proces și cum le-ați gestionat?

Aici trebuie să recunosc că am avut un avantaj, ca economist, am făcut mult micro-management și am avut o echipă excepțională pe partea de salarizare. Le mulțumesc colegilor din echipă și partenerilor sociali care au înțeles să contribuie constructiv la acest proces. Pe lângă echipa de la Ministerul Muncii, am lucrat cu colegii de la Educație și am solicitat detașarea unui expert de la Ministerul Finanțelor Publice, care a lucrat cot la cot cu noi, zi și noapte, de multe ori și în week-end, pe parcursul celor cinci săptămâni. De această dată, Finanțele ne-au dat anvelopa dar au așteptat cifrele, grila efectivă de la noi. Atâția ani politicienii, fără să aibă baza de date cu salariile oamenilor, ca să bată palma cu sindicatele, ziceau „luați 5-10-15%”. Dar când distribui un procentaj pe o structură disfuncțională, cu probleme legate de interpretări legislative, se accentuează disfuncționalitățile. Aceasta a fost cea mai mare provocare: ca într-un timp foarte scurt să construiești o bază de date privind salariile reale ale oamenilor din sistem și să identifici disfuncționalitățile bob cu bob. Noi acum corectăm și așezăm totul echitabil, pe principiile salarizării unitare. De la 1 august intră în vigoare corectarea tuturor disfuncționalităților ce privesc încadrarea în sistemul public, la nivelul aceleiași unități, pe principiul „salariu egal, la muncă și vechime egale”. La Educaţie, am definit grila integral în mod similar cu cea de la Sănătate, iar 50% din aceste creşteri intră de la 1 august 2016, şi restul intră în decembrie 2017. Creşterile se referă la corecţiile salariale pentru cei aflaţi la baza de jos a piramidei. Mai mult de jumătate din profesori vor beneficia de acest sprijin, dar mai ales cei debutanți. Salariile debutanților ajung să crească cu 16-20%. Sigur, sunt alte categorii la care salariile nu cresc deloc. Problema este nu cu cât crește, ci ce și în ce fel crește. De la 1 ianuarie 2017 se introduce şi bonusul de performanţă în sănătate, iar de la 1 ianuarie 2018 în educație. Vă pot spune că noi corectăm și o altă discriminare în Educație pe care nimeni nu a sesizat-o până acum. Exista o discriminare între modul în care este plătită o oră pentru un profesor plătit la normă și o oră plătită la plata cu ora. Dacă eu am vechime în sistem și fac o oră în norma mea mi se ia în calcul vechimea în norma mea, dacă fac la plata cu ora nu se mai calculează vechimea. Era o discriminare în baza de calcul. Noi o reglăm. Nu înseamnă că încurajăm plata cu ora în sistem.

- Președintele Consiliului Fiscal, Ionuț Dumitru, spune că este nevoie de prudență din partea Guvernului, pentru a nu mai repeta greșelile din 2007-2008, când salariile au crescut nejustificat.

Aici nu discutăm despre creșteri nejustificate, ci despre corecții ale unor disfuncționalități care au adus deja o gaură în buget de circa 9 miliarde de lei până acum. Dacă aceste corecții s-ar fi făcut mai demult, am fi putut avea deja efectivă o lege unitară a salarizării personalului bugetar.

- Ce salariu luați ca ministru și cum vă administrați bugetul în familie?

Mai întâi voi face niște clarificări. Eu am făcut pasul din activitatea de consultanță spre guvern, în decembrie, plecând de la condițiile pe care le aveam - un venit de circa 10.000 de euro lunar  - și făcând o convenție cu soția mea că anul acesta atribuțiile mele de a întreține familia iau o pauză. Practic salariul pe care l-am avut în mână ca și consilier de stat al primului ministru pe probleme economice era undeva la 5.100-5.200 de lei. Ne plăteam chiria și o parte din grădinița unuia dintre copii. Ca ministru am intrat exact pe ceea ce nu voiam să intru, și anume pe celebra ordonanță Oprea, care a ridicat salariile destul de sus pentru un număr de 74 de persoane din conducerea țării, de la președintele țării, la președinții camerelor și alte înalte funcții. Când am primit această întrebare prima dată nu știam exact cât e salariul. Salariul unui ministru este undeva la 15.000 de lei. Nu știu exact suma net, nu am primit încă fluturașul, nu a trecut o lună întreagă ca să știu, dar cred că e undeva spre 15.000 de lei. Dintr-un salariu de 15.000 de lei, sigur că eu îmi echilibrez acum cheltuielile acasă. O sumă de 15.000 de lei este o sumă mare, nu se poate plânge nimeni. Mai mult, eu chiar am început să încerc să dau înapoi instituțional, prin donații. Încercăm să găsim modalități de a susține alți câțiva colegi care fac o treabă minunată pentru niște salarii nemeritat de mici în raport cu importanța muncii depuse și energia cheltuită. Nu am găsit încă exact o formă legală pentru donații, iar dacă dăm direct banii, sunt considerați bani la negru. Lucrăm la acest lucru. În ceea ce privește bugetul familiei, cu salariul de ministru nu este o problemă, ceea ce îmi creează un disconfort, pentru că eu tocmai ce pledasem, ca și consilier de stat, împotriva polarizării sistemului de salarizare cauzat de ordonanța Oprea, care nu este deloc în regulă. Când vom discuta de legea salarizării unitare s-ar putea să avem niște surprize pregătite pe partea aceasta, dar nu aș vrea să le anticipez. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cu democrația occidentală înțeleasă greșit de cei care fără competențe au ajuns să conducă țara, am ajuns ca indivizi tineri apți de muncă dar puturoși, trăiesc din ajutoare de tot felul inventate în favoarea trântorilor. Acești indivizi se prezintă în mașini de lux și își umplu portbagajele cu făină, zahăr și alte produse oferite nevoiașilor, iar acasă primesc și sumele acordate de stat fără merit. Nu îi poți determina să muncească pentru nimic în lume. Pensionarii care au muncit din greu o viață întreagă din cauza acestor trântori primesc pensie mai mică. Nimeni nu face un recensământ să se vadă cine sunt adevărați asistați.
    • Like 0
  • O actiune pe cat de nepopulara, pe atat de necesara. Sunt pline bodegile de asistati sociali si, daca te duci si-i intrebi care este dispus sa faca un banut dand o mana de ajutor, niciunul nu a reactionat (mi s-a intamplat personal acum catva timp). Acesti asistati sociali sunt ca o dara lasata de pomenile lectorale lasata de PSD & comp. A nu se uita pe 11 Decembrie ca, dara lasata este urat mirositoare, pute.
    • Like 1
  • Trebuie rezolvata problema asistaților social și a ajutoarelor de tot felul. Eu nu îmi permit sa îmi plătesc parcarea la domiciliu și îmi parchez masina pe strada în schimb asistații social și cei cu ajutoare de căldură își permit.
    • Like 1
  • bluenavy check icon
    Partea buna e ca a realizat cineva in sfarsit ca sunt prea multe "zone oarbe" in Romania: nu verifica nimeni nimic (realmente important), totul se face din pix, ceea ce da nastere la coruptia generalizata in care ne scaldam. Normele nu fac treaba singure, oricati intelepti ar lucra la elaborarea lor. Ca sa functionam corect ne trebuie "caine la curte" - e necesar ca orice structura decizionala sa aiba pe langa ea o structura de verificare/ control (dupa situatie). Ce e rau e ca inca ne gandim la sporuri pe criterii generale, si nu adoptand criterii practice clare si anume ce vrem sa obtinem (punctual) de la oamenii pe care ii stimulam financiar. Daca sporul la salariu e dat discretionar, el va fi deasemenea generator de dezechilibru (maximum de echitate posibil fiind rotatia celor care primesc bonusul de performanta, "ca sa castige toata lumea"). Criteriile trebuiesc definite clar, nu ambiguu (platim ce ne dorim sa obtinem) si stabilita o formula de MASURARE OBIECTIVA a performantei de-a lungul timpului astfel incat realmente cel implicat si harnic sa primeasca ceea ce merita, nu cine e prieten cu directorul sau cine a cazut la zar luna respectiva. Astfel avem o baza echitabila pentru toti, o norma generala, daca vreti, dar cel ce munceste mai mult/ mai eficient va fi mai bine platit (pe toata perioada in care performeaza). In acest fel vor putea aparea, in timp, valori masurate care ne vor arata exact situatia din teren si vor putea pune bazele unui sistem obiectiv de calitate/ remunerare in Romania.
    • Like 2
  • Venom check icon
    "Eu chiar am început să încerc să dau înapoi instituțional, prin donații. Încercăm să găsim modalități de a susține alți câțiva colegi care fac o treabă minunată pentru niște salarii nemeritat de mici în raport cu importanța muncii depuse și energia cheltuită. Nu am găsit încă exact o formă legală pentru donații, iar dacă dăm direct banii, sunt considerați bani la negru." - Ce nedreptate. Mărturisesc că și eu aș fi vrut, ca om de afaceri dezinteresat, să-i donez ceva Gabrielei Firea. Fiindcă îmi place cum lucrează, bărbătește și delicat, în același timp, mână de femeie, și cred și eu că are salariu prea mic la Primărie. Din punctul meu de vedere, e strigător la cer să mă limiteze mizilicuri gen foloase necuvenite, mită, abuz în serviciu cu care sunt prigoniți funcționarii la noi, Realitățile cer donații directe către funcționari ai statului. Sunt unii care merită, oameni pâinea lui Dumnezeu, se sacrifică pur și simplu și e și penibil să fie atât de săraci. Dan Tudorache, vai de capu' lui. N-are casă, n-are masă, doar 3 hârburi de mașini să alerge cu ele încontinuu, cum sesizează vreo problemă. Repet, nu mă interesează avantaje directe, o asemenea lege ar fi perfectă și cred că și funcționarii n-ar mai intra atâția la pușcării, plus că ar lucra cu zâmbetul pe buze. Dacă tot vă gândiți să reparați nedreptatea socială, poate impozitați și averile dobândite ilegal, certificând șpaga și furtul.
    • Like 2
  • check icon
    Uitam să subliniez: iar suntem o nație supusă experimentelor UE? cititi prin text-aşa afirma stimabilul.... Lasând la o parte că multele experimente ne-au spoliat ...
    • Like 1
    • @
      ministrul nu vorbeste de experimente, ci de proiecte. asa cum a explicat, nu e vorba de proiecte luate de-a gata, ci dintr-o suma de idei de reforma si sugestii venite chiar de la cei care lucreaza in domeniile respective. mai aproape de realitate decat atat, chiar nu cred ca se poate. e adevarat ca mentioneaza practici ale unor organizatii cu preocupari sectoriale, dar este doar pentru a integra in proiectele aflate in faza de constructie anumite bune-practici, ceea ce este foarte eficient.
      • Like 2
    • @ Adelina Baleanu
      check icon
      Bravo! O sa te premieze ministrul, pentru opinia in limbaj de lemn institutional pe care o ai. Eu simt (foarte bine) influenta (ca sa nu zic ca e o comanda) institutiilor UE care ordona programatic ce se va intampla in tara noastra. In acest sens as putea aduce o suta de mii de argumente- care nu mi-ar aduce nixiun beneficiu-atata timp cat lumea (inclusiv tu) nu pricep o iota. Iar proiectele - fii sigura-sunt preparate de mult deja, asa cum au fost cresterile de tva, modificari de legislatie fara a tine cont de evidenta din teren...ce sa mai apun...sunt de scria vreo 5 romane, pe putin. Asa ca nu mai inghit de mult "opinii " de angajat la stat
      • Like 2
  • check icon
    Vand Mercedes 280 din 1990. Benzina. 3300 cmc (impozit mare). Taxa de prima inmatriculare neplatita. Sau schimb cu ministru populist, cu "reforme pe genunchi" si proiecte ieftine. Astept provincia (Bruxelles, Paris, Berlin).
    • Like 1
  • daca asta e singurul lucru pe care l-ai remarcat din aceasta poveste,poti sa stai jos. Nota 2
    • Like 2
  • http://inpremiera.antena3.ro/reportaje/viata-ca-vacanta-308.html
    • Like 0
    • @ Adrian Rafail
      Aurel check icon
      Excelent reportaj.
      Romania minunata.........
      • Like 0
    • @ Aurel
      Am fost sceptic initial ... Am zis ca Antena3 face si drege ... Cred totusi ca nu angajau atatia oameni pentru chestia asta ... Nu aveau cu ce ...
      • Like 0
    • @ Adrian Rafail
      Aurel check icon
      Sunt atat de reali si de sinceri inca e greu de crezut ca ar fi platiti.
      Partea proasta este ca nu sunt exceptii.
      Poate ca pentru cei care traiesc in orase (unele dintre ele) astfel de imagini par greu de digerat.
      Este o altfel de Romanie pe care o ignoram si pe care politicienii o manipuleaza destul de usor.
      Cele 6 kg carne la fiecare patru zile mi se par ca nu sunt corecte - nu, nu ma refer ca nu ar trebui sa manance dar ganditi-va la majoritatea pensionarilor care nu stiu daca apuca 6 kg de carne pe luna.
      Iar atitudinea ca trebuie sa munceasca pentru mancare "care nici macar nu e mea, e a copilului" este dincolo de orice intelegere pentru un parinte care trebuie sa se ingrijeasca pe proprii copii......
      • Like 1


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult