Stimați jucători, Vă rog să nu vă mai plângeți. Prețurile urcă? Așa arată progresul. Taxele cresc? Așa arată civilizația. Plătiți mai mult, ca să vi se spună că trăiți mai bine. Salariile se subțiază? Așa cere globalizarea. Concedierile în masă? Ei, acestea sunt doar „optimizări”, cum le-ar spune tehnocrații de serviciu. Pensiile tăiate? Pentru viitorul copiilor voștri – chiar dacă natalitatea se prăbușește și nici nu prea vă mai rămân bani să-i creșteți. Totul merge strună, nu? Iar dacă nu vedeți asta, atunci vă lipsește spiritul patriotic, european și nord-atlantic. Foto: Profimedia

Îmi amintesc prima zi de școală ca pe o fotografie vie, în care culorile erau mai intense ca oricând. Aerul dimineții mirosea a frunze crude, a caiete noi și a emoție pură. În curtea școlii era o rumoare caldă, ca un zumzet de stup, părinți care își strângeau copiii de mână, șoapte, râsete, pași grăbiți și gânduri nerostite. Îmi simțeam palmele transpirate și inima bătând atât de tare încât aveam impresia că și ceilalți o aud.


- Neluleeee! Gata acolo? strigă un angajat CFR de pe peron, în dreptul vagonului 5, către colegul lui dinspre locomotivă.

„Dar eu de ce nu pot face acelaşi lucru, fără consecinṭe, oi fi mai fraier?!”

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Acest text este despre liderii de sindicat din învățământ și despre inspectoratele școlare. Una dintre marile slăbiciuni ale societății noastre este memoria colectivă: uităm repede. De aceea, merită să privim înapoi, către câteva momente esențiale care au marcat relația dintre învățământ și mediul politic.

Rezultatul convorbirilor de „pace în 24 de ore” între Rusia și Ucraina ale lui DJ Trump este, după 9 luni, bombardarea și mai barbară a orașelor Ucrainei de către Rusia, cu omorârea la grămadă a civililor. Nu numai Putin are ceva cu orașele, prietenul său american Donald trimite armata SUA în Chicago, după Los Angeles și Washington, ca să atace civilii, fie ei răufăcători sau opozanți ai regimului – pentru Trump, de fapt, același lucru. Ținta următoare, Portland, Oregon, unde protestatarii „sunt incredibil de gălăgioși”.

Exemplele Uniunii Europene arată că austeritatea mecanică nu produce prosperitate. (Foto: Inquam Photos/ Mălina Norocea)

Mă târam pur și simplu până la restaurantul de lângă hotel și îmi lua o veșnicie să ajung la cel de pe plajă.

Când istoria medicinei e spusă cu imaginație și nerv, studenții prind gustul: vor să afle mai mult, pun întrebări, aleg subiecte de licență care altădată li s-ar fi părut vetuste.