Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Acum nu vă mai bateți pentru postul de prim ministru și nici pe ministere! Normal, acum e de muncă, nu e timp pentru cai verzi pe pereți!

Grindeanu și PNL

Foto: Profimedia

În 2024, PSD și PNL au crescut nesustenabil pensii și salarii, au deschis șantiere peste tot și s-au lăudat cu „recorduri” de investiții. Marcel Ciolacu se visa președinte iar liderii USL ne vorbeau de guvernarea comună până în 2030! Nu pentru dezvoltare reală, ci pentru voturi. Nu înseamnă că România nu are nevoie de autostrăzi sau de pensii decente. Are nevoie - dar cu cap, nu cu pomeni electorale.

Toate cheltuielile au fost făcute fără bugete clare, fără analize serioase. Plăți importante au fost amânate pentru acest an : subvenții la energie, bani pentru autostrăzi, proiecte locale. Așa se face că au inclus în problema mediul privat în mod direct dar și indirect. În schimb, s-au aruncat granturi către „familie, prieteni și sponsori de partid”, în numele „dezvoltării”.

Asta în timp ce suntem campioni europeni la rata dobânzii, la inflație și la deficit.

Astăzi, Comisia Europeană ne spune clar: România nu a corectat deficitul excesiv. Nu a urmat planul de reforme. Şi recomandă Consiliului European să adopte o decizie prin care să constate că România nu a luat măsuri eficiente.

Cine a guvernat? PSD, PNL, UDMR.

Acum unii tac, alții „vin la guvernare doar cu anumite condiții”, iar alții încearcă să păstreze intact aparatul de partid și bugetul alocat pentru el.

Rușine n-aveți. Credibilitate, nici atât.

Poate mai găsiți un strop de curaj, măcar să recunoașteți haosul pe care l-ați provocat. Și să începeți, în sfârșit, să reparați ce-ați stricat. Lăsați poveștile cu analizele pe 6 sau pe 12 luni. La multe măsuri necesare deja știți situația. Aveți rapoartele pe masă de peste un an, sau de 4-5 ani. E nevoie doar de curaj!

Dar văd că acum nu vă mai bateți pentru postul de prim ministru și nici pe ministere! Normal, acum e de muncă, nu e timp pentru cai verzi pe pereți!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Razvan G check icon
    Atât de blamatul PNRR este, dupa cum se si numește, despre reforme si redresare. Foarte important, aceste reforme sunt strict necesare României, nu UE. UE s-a angajat sa ne finanțeze aceste reforme, pentru a le face “digerabile”.
    Fără aceste reforme vom intra in incapacitate de plata. Este doar o problema de timp. Motivul real si foarte simplu, pentru care aceste reforme nu se întâmpla, este ca ele ar destructura rețeaua clientelară a partidelor care au fost timp de 35 de ani la putere si in subsidiar, ca banii de la Uniune nu pot fi șifonați.
    Va trebui, cel mai probabil, sa dam “de pământ” sa putem sa înțelegem ce se întâmpla si apoi sa reconstruim, daca va mai fi posibil…
    • Like 1


Îți recomandăm

Lucian Pahontu reactie / sursa foto: Inquam Photos

Reamintim că, săptămâna trecută, Recorder a publicat o investigație cu titlul „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”. De asemenea, la o zi distanță, Snoop a publicat un material cu titlul „Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea”.

Citește mai mult

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult