Acum nu vă agitați ca la Ploiești! Că nu vine “turul 2 înapoi”. Și nici despre magistrații care vor deveni de azi vedete nu cred că n-au citit la școală că deciziile CCR nu sunt acte administrative să poată fi anulate.

Recent, lumea a fost zguduită de o pierdere dureroasă, deplânsă deopotrivă de practicanți și nepracticanți ai religiei creștine. Am pierdut un exemplu de bunătate și umanitate. Papa Francisc a murit în urma unui accident vascular cerebral, după lupte îndelungate cu boala, la 88 de ani. Nu cred în divinitate, dar în el am găsit o formă de credință… Nu mi-a schimbat convingerile, dar mi-a confirmat că religia, în forma sa cea mai pură, poate fi o forță a binelui.

Există în lume o fragilitate pe care doar cei cu adevărat puternici o pot arăta cu demnitate. Nu e vorba de vreuna a trupului, ci de acea vulnerabilitate adâncă, în care sufletul se frânge nu din slăbiciune, ci din dragoste. Din iubirea de oameni, din durerea pentru cei pierduți, din mila care nu judecă, ci mângâie.

Nu sunt unul dintre creștinii practicanți. Nu țin posturile, mă rog rareori, merg la biserică și mai rar și nu obișnuiesc să rostesc aiurea „Doamne ajută!”, aruncat mult prea des și gol, cumva tranzacțional, ca și cum Dumnezeu nu e în tot și în toate, nu ne vede când călcăm strâmb și ne iartă orice am face.

Politica, fie ea locală, națională sau internațională ar trebui să se subsumeze moralei - adică unui sistem de reguli și valori și a moralității - capacitatea de a acționa în virtutea acestui set de reguli. Pentru că vorbim despre războiul din Ucraina - unde binele și răul sunt foarte ușor de determinat și dovedit, este necesar să vorbim despre morală când dezbatem deciziile marilor puteri cu privire la soarta Ucrainei, a cetățenilor ei și a suveranității și integrității teritoriale recunoscute internațional. Politicile cu privire la Ucraina, la fel ca toate politicile, ar trebui să se subsumeze moralei.

Ultimii ani ne-au pus, în repetate rânduri, în fața unor reacții ciudate ale unora dintre semenii noștri. În mod normal, ele n-ar avea de ce să ne deranjeze prea tare, căci sunt doar… râsete. Care se manifestă cu precădere în mediul online. Doar că, de la pandemie încoace, trecând prin tragedii, incendii și, mai ales, printr-un război în țara vecină, acești semeni ai noștri au făcut din râsetele online un fel de agresiune separată. Căci mulți dintre ei râd la imagini cu personalități decedate, cu istorii ale unor tragedii, cu urme ale unor bombardamente și, adeseori, cu copii morți. De ce au apărut aceste reacții și ce spun ele despre noi?

Schimbările la vârful marilor Biserici ridică întrebări importante despre direcția pe care o vor urma comunitățile de credincioși. Moartea unui lider religios aduce cu sine nu doar durere, ci și o întrebare inevitabilă: cine va prelua conducerea? În lumea credinței, liderii nu sunt doar figuri spirituale. Ei ghidează comunități, influențează decizii și dau tonul în relația dintre religie și societate. Alegerea unui nou lider devine, astfel, un moment de cotitură. Foto: Profimedia

Nu știu dacă vreodată vom mai avea șansa unui Papă atât de natural, spontan, jucăuș, bonom, ferm și tandru deopotrivă, iubitor și mustrător în momente de cumpănă, înțelept fără aură omniscientă, voluntar, curajos, imprevizibil, tangibil și uman, în sensul cel mai înălțător al cuvântului. (Foto: Profimedia Images)

A murit în Duminica Luminată Nawaf Salameh (1965-2025). L-am cunoscut acum patru ani, când, venit la Washington, a ținut să ne întâlnim vorbindu-mi despre holding-ul pe care l-a creat şi despre planurile sale de expansiune a afacerii cu alcool la nivel global. A lansat apoi la Washington, în mai 2022, la reședința noastră, primul single malt românesc, Carpathian, care avea să fie cel dintâi pas dintr-un turneu global de prezentare.

Nu, nu am ieșit din mit. Nu ne-am îndepărtat prea tare de peșteră. De fapt, uneori pare că am preschimbat peștera într-un altar imens. Acolo, domnesc liniștite ideile rumegate de dinainte, metamorfozate în tot felul de idoli, în tot felul de zei, care reprezintă binele suprem: fără nuanțe, fără întrebări, fără prea mare complexitate. Pentru că orice urmă de gândire se simte ca o blasfemie și generează altfel de arderi pe rug. Foto: Profimedia