Eu am învățat un lucru: inteligența nu este același lucru cu înțelepciunea sau bunătatea. La limită, inteligența în forma ei pură este antisocială, pentru că nu tolerează erorile, imperfecțiunile — în fapt chiar umanitatea din noi toți. (Foto: Profimedia Images)

E prima dată când Ilie Bolojan renunță la tonul defensiv sau neutru care l-a consacrat și s-a exprimat ferm la adresa pretențiilor social-democrate. Și în acest sens a răspunsul atacurilor venite din partea lui Sorin Grindeanu printr-o replică memorabilă: ”Eu pot să plec mâine, dar să mi se spună care sunt soluțiile geniale care corectează aceste lucruri și nu deranjează pe nimeni.”

”Pe rețele, doamna, oamenii nu mai poartă măști. Abia acum, pe rețele, putem să-i vedem pe oameni așa cum sunt ei înșiși” - îmi spunea ieri Matei, un copil de clasa a zecea de la un liceu bucureștean. L-am rugat, sigur, să detalieze și, în esență, mi-a spus că, înainte de rețelele de socializare, oamenii erau obligați de împrejurări să își asume consecințele pentru acțiunile lor. Astfel, dacă înjurai pe cineva în față, te așteptai la un răspuns. Care putea fi proporțional sau neproporțional cu gestul tău. Pe net, însă, știi că nu-ți face nimeni nimic. Că, de fapt, ai libertatea totală, nelimitată, de a spune oricui tot ce simți și tot ce crezi. Fără filtre. Și așa s-a născut, din spusele lui Matei, un copil de clasa a zecea dintr-un liceu bucureștean, hate-ul pe internet.

E momentul să vorbim serios despre cât de mare e o pensie mică. Și nu, nu încerc să glumesc cu voi, pentru că astea nu sunt timpuri amuzante, de fapt. Dar am văzut intervenția fostului judecător CCR, Petre Lăzărăroiu, la B1 TV spunând că pensia lui de 10.000 de euro nu e una atât de mare, dacă chiar stai mai bine și te gândești. Ca să nu avem vorbe la proces, îl voi cita exact pe domnul judecător, astfel încât să putem face o analiză cât mai specifică a situației: ”Cu 41 de ani de cotizație, pensia mea este puțin spre 10.000 de euro. La un salariu de 60.000 de lei, adică 12.000 de euro. Eu nu înțeleg de ce atâta tam-tam. Nu juriștii fac legea, parlamentarii fac legea.” Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

Nu vă supărați pe mine, dar ce sunt aceste mesaje, prezentate ieri la protestul „Împreună pentru siguranța femeilor, stop femicidelor”?

În anii `80, scriam ficțiuni speculative, SF. Distopii, lumi întunecate, apăsătoare, prin care încercam să exorcizez iadul realității din jur. Oricât de cruntă era imaginația mea, un fior de neputință mă cuprindea când reciteam ce-am scris: nu reușisem să prind Răul și să-l înfățișez, Răul care îmi otrăvea fiecare clipă a vieții.

Dimineața excursiei e mereu la fel: voci grăbite, ghiozdane care nu se mai închid, copii care se învârt ca niște planete mici în jurul autocarului. Îi număr din priviri, să fiu sigur că nu lipsește nimeni. Întotdeauna mai e cineva care și-a uitat șapca, sticla de apă sau emoțiile acasă. Eu încerc să par calm, dar înăuntru, recunosc, e și la mine o furtună.

Trump este un infractor condamnat, înconjurat de figuri dubioase și prea puțini oameni care pricep în domeniile lor ceva.

Prima oară, sătenii s-au revoltat, iar profesorii au strâmbat din nas: cum să faci română și matematică la 7 dimineața?!

Astfel, angajatorul trebuie să ofere salariaților, la cerere, informații legate de criteriile utilizate pentru stabilirea salariului, precum și despre nivelurile medii ale salariilor pentru angajații care desfășoară aceeași muncă sau muncă de valoare egală, defalcate pe gen.