Începerea unui nou an școlar vine, de obicei, cu o mică reorganizare a casei. Apar ghiozdane noi, caiete, penare, poate o lampă pentru birou și promisiunea că „de data asta păstrăm ordinea”. Dar camera copilului nu este doar locul în care ajung rechizitele. Este spațiul în care copilul doarme, citește, se joacă, își face temele, își construiește mici lumi și, fără să ne dăm seama, crește.

Veselii iresponsabili râd, iar bugetele țării sunt foarte aproape de colaps, din cauza deficitelor lăsate de ultimele guverne (mai puțin executivul Bolojan, care le-a scăzut, cu riscul căderii economiei).

Altfel, reducerea deficitului la 3 la sută nu e posibilă. De unde să scadă deficitul anul viitor? Din noi creșteri de taxe? E sinucigaș economic.

Este unul dintre cele mai vechi cratere de pe Lună și este plin cu lavă solidificată. Marea pare să fie înconjurată de munți, dar aceștia sunt doar marginile înalte ale craterului.

La finalul ”Emergence”, fizicianul Brian Cox a mărturisit că - în ciuda nenumăratelor descoperiri ale umanității în domeniile științei, marilor teorii sau călătoriilor în spațiu - omul cunoaște în fapt foarte puține (poate e chiar foarte aproape de nivelul zero în ceea ce privește informațiile relevante legate de univers sau universuri, despre care există teoreticieni care susțin că sunt în număr infinit).

Nu știu cum am reușit, da' am găsit în cele din urmă un zugrav mai prietenos cu clasa muncitoare și așteptări financiare ceva mai pământene. Vorbesc cu el, îi zic ce și cum, batem palma telefonic, azi m-am dus cu mașina să-l aduc la mine acasă să vadă proiectul la fața locului.

„Și pentru mine este aproape emoționant că trei ani mai târziu aud: „Dați-ne monumentul înapoi.” Pentru că în 2023 acel „monument” nu exista. Noi l-am pus acolo. Și dacă în numai trei ani oamenii și l-au însușit atât de mult încât acum îl percep ca pe ceva care le aparține, dacă îl numesc „monumentul nostru” și cer să le fie dat înapoi, atunci noi am reușit. Am creat un reper. Am creat memorie acolo unde înainte nu era. Dl Goe a devenit copilul nostru gigantic și, între timp, comunitatea l-a adoptat”

M-au întrebat multe persoane în ultimul timp de ce tac și dacă o fac de frică.

N-a fost niciodată sfântă politica, dar măcar exista efortul de a face minciuna să pară verosimilă și păcăleala credibilă. Însă, cel puțin, abureala începe să expire. Sigur, avem și excepții care dovedesc că întortocheala încă are efectele ei – atunci când ai talentul retoric pentru a o ridica la un alt nivel, până în sfere cerești. Dar nu e toată lumea atinsă de har, apă, hrană și energie. Dacă politicianul de ieri ascundea lipsa unei soluții și a unor neputințe în spatele unor fraze interminabile, în care forma pompoasă ascundea lipsa fondului, azi aleșii s-au cam plictisit până și ei de atâta amețeală, așa că tranșează problema din start. Îți spun direct că ești prost.

Radiografia unui sistem care a avut, în trei decenii și jumătate, mai multe reforme decât ani și mai mulți miniștri decât idei. Cifrele sunt proaspete, verdictul e vechi. foto: Inquam Photos