În ceea ce îl privește pe Eugen Tomac, nu am așteptări foarte mari. Mi se pare un politician abil, agreabil în relațiile publice și capabil să creeze punți de dialog. Totuși, nu l-am perceput până acum ca pe un lider dispus să își asume riscuri politice majore sau să conducă bătălii politice dificile, din prima linie. Poate că mă înșel și tocmai perioada următoare îmi va demonstra contrariul.

Guvernul independent Tomac este fie unul de sacrificiu, fie unul la plesneală.

Președintele Nicușor Dan a anunțat, joi, că îl desemnează pentru funcția de prim-ministru pe Eugen Tomac, actual consilier prezidențial onorific și europarlamentar.

Afrim este regizorul care a înțeles ceva esențial despre cum funcționează psihicul uman: că ceea ce ne marchează profund nu sunt doar evenimentele mari, spectaculoase, catastrofice, deși acestea își fac din plin loc pe scenele lui. Ceea ce ne marchează sunt gesturile mărunte, repetitive, tăcerile prea lungi la masa de seară, privirea unui părinte care nu reacționează, melodia care se aude mereu din camera de alături.

Eram de 12 ani împreună și credeam că am învățat să comunicăm foarte bine unul cu altul. Apoi au apărut copiii.

Să-l dai jos pe Bolojan, ca să-l pui după o lună de criză pe Tomac, e curat meșteșug de tâmpenie. Sper ca președintele N. Dan să renunțe la „soluția tehnocrată” pe care o tot pritocește, după ce va calcula consecințele dezastruoase asupra actului de guvernare ale unei astfel de propuneri.

Dincolo de dimensiunea umană și diplomatică a incidentului, evenimentul a expus una dintre cele mai importante vulnerabilități ale României: diferența dintre programele strategice de înarmare și capacitatea reală de reacție în teren împotriva amenințărilor moderne de tip drone kamikaze.

Pe pesediști i-au lăsat nervii și au ajuns într-o stare vecină cu turbarea. Asta după ce S. Grindeanu, liderul infantil și isteric al acestui partid, a început să împrăștie invective la adresa lui I. Bolojan de genul „zombi politic”, „impotent politic”.

Tocmai când susții că drona nu este rusească, ea devine cea mai rusească cu putință; tocmai pentru că survolează mințile suveraniștilor păcăliți de istorie, de Putin și de fapte.

Ne-a arătat încă o dată cât de numeroasă a ajuns oastea lui Putin în România: de la analiști și publiciști pe copeici, la politicieni, influenceri și armata de idioți utili care răspândesc dezinformarea rusească.