Când liderii resping gesturile simbolice, ignoră adesea un adevăr fundamental: în politică, percepția modelează realitatea. O reducere salarială în semn de solidaritate cu cei afectați de austeritate nu va echilibra bugetul. Dar poate recalibra încrederea. Iar în vremuri de nemulțumire publică, încrederea este cea mai subevaluată monedă. Foto: Profimedia

În articolul publicat anterior pe Republica, descriam comportamentele pe care le poate avea un urs când întâlnește un om. Este printre puținele articole de presă din România care detaliază comportamentul agresiv non-defensiv, specific atacurilor de tip prădător, când ursul vede în om o sursă de hrană. Există, de mulți ani, în România, mitul că urșii bruni nu ar mânca niciodată carne de om, aspect contrazis de realitate, câteva exemple pot fi găsite chiar în articolul menționat.

Dragă părinte, îți scriu cu gândul la fiul sau fiica ta adolescentă, care poate că de curând a fost la un festival. Sau poate că te întrebi dacă ar trebui să-l lași anul viitor. Te înțeleg. Eu însumi am mers, zilele trecute, la un festival alături de fiul meu cel mic și de prietena lui. Am stat două nopți printre adolescenți, i-am privit, i-am ascultat, am stat de vorbă cu ei. Am vrut să învăț de la ei. Și am învățat. Foto: Facebook

Vă amintiți perioada de dinaintea alegerilor din mai? Probabil auzeați și voi amenințarea principală care circula peste tot, nu doar pe social-media, ci și în taxi-uri, în cârciumi, pe străzi. Deși existau mai multe variațiuni ale acestei amenințări, esența era aceea că, dacă ar câștiga alegerile prezidențiale Nicușor Dan, atunci copiii românilor ar fi fost luați chiar de a doua zi cu arcanul și duși pe frontul ucrainean să îndeplinească interese contrare celor rusești. Care păreau oricum legitime, la fel ca și agresiunea din Ucraina. Foto: Profimedia

România și-a recunoscut rareori greșelile și și-a corectat și mai rar trecutul prin decizii politice clare. Așa se explică de ce, astăzi, mulți români sunt nostalgici după Ceaușescu și după comunism. Paradoxal, unii au trăit în acel regim, alții nu l-au cunoscut niciodată. Cu toate astea, pentru mulți dintre ei, Ceaușescu e văzut ca un „patriot”, un om care „a construit” și „a ținut cu poporul”. Foto: Profimedia

Am intrat în învățământ fără să am toate răspunsurile, cu inima sus și cu o convingere: că voi fi respectat dacă îmi voi face treaba cu seriozitate și cu drag de copii. Am crezut, ca mulți alții la început, că dacă muncești, dacă ești implicat, dacă aduci valoare reală într-o clasă, lucrurile bune vor veni în timp, nu material, ci în recunoaștere. Realitatea sistemului m-a întâmpinat nu cu neîncredere, ci cu tăcere. Foto: Profimedia

Când văd lumea bună dând ochii peste cap la Beach Please, parcă înțeleg și mai bine ruptura din societatea românească. Adicătelea, muzica trap e sus de tot în gusturile adolescenților de ceva vreme. Cu versurile alea cu tot. Nimic nou dub soare, ne pute muzica care nu ne place. Foto: Facebook Beach Please

Am scris ieri o postare pe o rețea de socializare care avea ca subiect atacul rușilor împotriva localității Cernăuți. Am luat câteva minciuni despre subiect și le-am demontat, cum fac de câțiva ani cu privire la subiectul războiului din Ucraina.

Nu știu daca vi-l amintiti pe Shane, din White Lotus, care merge în luna de miere la un resort de lux, împreună cu proaspăta sa soție, pachet post nupțial asigurat de mama lui. Shane nu primește camera de hotel promisă și achitată, ruminează și dă din picioare, ilustrând definiția imaturității emoționale. Nimic nu mai există pe lângă, de la oameni la locuri, totul pare insignifiant în mintea lui în fața nedreptății (de fapt îndreptățirii) pe care o simte și care îl blochează să vadă orice altceva în jur. Foto: Profimedia

Suntem în piața centrală din oraș, unde se dă startul în drumeția de inaugurare a unui nou traseu din Via Transilvanica, cunoscutul „drum care unește“ creat de frații Alin și Tiberiu Ușeriu și Asociația Tășuleasa Social.