Istoria - mereu neglijată, de prea multe ori repetată! Ce scriu mai jos nu e fabulație, sunt fapte din trecut. Citesc zilele acestea opinii ale unor domni care se consideră liberali și democrați dar mă crucesc. La modul cel mai sincer! Știți de ce? Pentru că între aceste poziții liberale extreme și fascism e un pas mic. Mic de tot! Și vă explic mai jos.

„Viața noastră unde e? / Viața noastră ce-ați făcut cu ea?” – e poate cel mai nimerit refren pentru România anului 2025. Era un cântec de George Nicolescu pe care-l ascultau la vinil bunicii mei și, chiar dacă azi nu știu să-l mai auzim la radio, îl fredonăm în gând în neștire, în timp ce facem calcule de subzistență între două facturi, renunțăm la planuri sau ezităm în fața unei călătorii scurte până la părinți. Sau a unei cărți noi în bibliotecă. Sau a unei zile libere după atâta oboseală.

În acest film, porcii nu sunt neapărat răi. Sunt doar eficienți. Au o ingeniozitate leneșă, o poftă de viață fără morală. Au înțeles că lumea nu e condusă de păsările care trudesc, ci de cele care își construiesc ziduri. Nu ziduri de idei, ci de cărămizi. Dar păsările nu cedează. Se regenerează în furie. Devin proiectile cu ideal. Poate tocmai de aceea sunt simpatice. Nu pentru justețea lor, ci pentru încăpățânarea lor. Nu pentru că știu ce e meritul, ci pentru că încă mai cred în el.

Abia ce se corectaseră niște inechități istorice prin legea pensiilor, ca să se introducă acum alte inechități istorice, prin impunerea CASS doar unor pensionari.

“Nu e timpul să tragem pe cineva la răspundere, e timpul să facem toți sacrificii ca să salvăm țara”. - răspunsul lui Ilie Bolojan, la întrebarea cu vina Guvernului Ciolacu și răspunderea acestuia. Așa începe noua guvernare: cu un apel la uitare. La tăcere. La solidaritate cu hoții.

”E simplu! Nu trebuie decât să arunci vopseaua pe clădire. Primești 1000 de dolari. Geanta te așteaptă!” - așa suna mesajul de Telegram primit de un tânăr ucrainean de 19 ani de la un anume ”Alexander”.

Marcel Ciolacu a reușit cu certitudine să performeze. A cheltuit de vreo opt ori mai mult din fondul de rezervă al țării, comparativ cu oricare alt premier de dinaintea lui, a mărit pensiile cum a vrut el, a dat cu ambele mâini în toate direcțiile. Nu l-a interesat decât să fie președintele României și pentru asta a fost dispus să plătească oricât era necesar. Foto: Profimedia

O dată-n plus (a câta oară)- plătește motorul economiei - zona privată, acea parte care deja rămâne fără combustibil și e pe încetinire vizibilă în ultimii 2 ani.

N. Ceaușescu și consoarta meritau să fie împușcați. Moral, sentința de la Târgoviște a fost dreaptă. Juridic însă, judecarea lor a fost o batjocură a ideii de drept – amintesc doar faptul că hotărârea de condamnare la moarte a fost pronunțată cu executare de îndată și cu recurs în 12 zile!...

Suntem, iată, tot mai săraci. Nu numai material, ci mai ales spiritual. Pierdem modele. Pierdem valori. E o reală hemoragie în ultimii ani. Și pleacă tineri. Sau, în fine, cu multă viață teoretică rămasă.