Prima dată mi-a atras atenția proteza. Din lemn, atinsă de patina timpului. M-am uitat la ea și primul meu gând a fost că pare fragilă. Adrian Moldoveanu, „Comisarul”, cum îi spun apropiații, s-a așezat pe banca de powerlifting. Deasupra lui, atârnau peste 140 de kilograme. Le-a ridicat dintr-o mișcare scurtă și explozivă, urmată de o respirație care încă îmi răsună în urechi. În câteva secunde, realitatea îmi demontase o concluzie pe care o trăsesem dintr-o singură privire.

Imaginează-ți că ești într-un meci de lupte greco-romane, ești cu spatele lipit de saltea, adversarul deasupra ta, aproape fără loc de mișcare. Dacă nu ai experiență, primul impuls e să scapi dintr-o singură mișcare puternică. Îți arcuiești corpul, împingi cu toată forța și, câteva secunde mai târziu, ești exact în același loc. Doar că mai obosit și, foarte posibil, într-o poziție și mai proastă.

De ceva vreme, îmi revine în minte citatul acesta, ca bătăile repetate ale unui clopot.

Autoritățile care tolerează terorizarea, de zile și nopți în șir, a sute de locatari nevinovați, a sute de elevi și a profesorilor unui liceu abdică rușinos de la statutul de autorități!

Apoi îți dai seama că sub umbrela libertății de exprimare - un drept constituțional ce trebuie apărat în fiecare zi cu prețul vieții - se ascund zilnic, de ani buni încoace, infracțiuni și fapte ce calcă pe muchia Codului Penal.

Orice creștin trebuie să fi simțit oroare în fața acestei excitări în masă prevestitoare de moarte.

Circulă pe facebook un clip cu titlul: „Lumânări pentru ziaristul CTP”, în care se pot vedea inițialele CTP alcătuite din lumânări.

La Borșa, orașul fără parc și fără teatru, doamna Mureșan simte că face astăzi cea mai importantă și plină de sens meserie din lume.

"Nebunii" aștia de politicieni din Singapore au decis să dea bani celor care citesc cărți, cu bonusuri pentru autorii autohtoni. Și nu e glumă.

„Nu iei nimic personal în moarte, nu lua nimic personal în viață”