Sari la continut

Ilie Bolojan - 2024

E prima dată când Ilie Bolojan renunță la tonul defensiv sau neutru care l-a consacrat și s-a exprimat ferm la adresa pretențiilor social-democrate. Și în acest sens a răspunsul atacurilor venite din partea lui Sorin Grindeanu printr-o replică memorabilă: ”Eu pot să plec mâine, dar să mi se spună care sunt soluțiile geniale care corectează aceste lucruri și nu deranjează pe nimeni.”

Citește mai mult

Protest 2025

”Pe rețele, doamna, oamenii nu mai poartă măști. Abia acum, pe rețele, putem să-i vedem pe oameni așa cum sunt ei înșiși” - îmi spunea ieri Matei, un copil de clasa a zecea de la un liceu bucureștean. L-am rugat, sigur, să detalieze și, în esență, mi-a spus că, înainte de rețelele de socializare, oamenii erau obligați de împrejurări să își asume consecințele pentru acțiunile lor. Astfel, dacă înjurai pe cineva în față, te așteptai la un răspuns. Care putea fi proporțional sau neproporțional cu gestul tău. Pe net, însă, știi că nu-ți face nimeni nimic. Că, de fapt, ai libertatea totală, nelimitată, de a spune oricui tot ce simți și tot ce crezi. Fără filtre. Și așa s-a născut, din spusele lui Matei, un copil de clasa a zecea dintr-un liceu bucureștean, hate-ul pe internet.

Citește mai mult

Petre Lăzăroiu

E momentul să vorbim serios despre cât de mare e o pensie mică. Și nu, nu încerc să glumesc cu voi, pentru că astea nu sunt timpuri amuzante, de fapt. Dar am văzut intervenția fostului judecător CCR, Petre Lăzărăroiu, la B1 TV spunând că pensia lui de 10.000 de euro nu e una atât de mare, dacă chiar stai mai bine și te gândești. Ca să nu avem vorbe la proces, îl voi cita exact pe domnul judecător, astfel încât să putem face o analiză cât mai specifică a situației: ”Cu 41 de ani de cotizație, pensia mea este puțin spre 10.000 de euro. La un salariu de 60.000 de lei, adică 12.000 de euro. Eu nu înțeleg de ce atâta tam-tam. Nu juriștii fac legea, parlamentarii fac legea.” Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

Citește mai mult

Pachet invatator

Dimineața excursiei e mereu la fel: voci grăbite, ghiozdane care nu se mai închid, copii care se învârt ca niște planete mici în jurul autocarului. Îi număr din priviri, să fiu sigur că nu lipsește nimeni. Întotdeauna mai e cineva care și-a uitat șapca, sticla de apă sau emoțiile acasă. Eu încerc să par calm, dar înăuntru, recunosc, e și la mine o furtună.

Citește mai mult