La masă tocmai începuse discuția despre cum putem procura carnea pentru Crăciun, ceva salamuri, dulciuri, ce relații punem în mișcare, la cine apelăm, pentru a reuși să avem ceva bun pe masă de Sărbători. 

Sunt sceptică să o cred. Mă gândesc că memoria și imaginația îi joacă feste. În plus e prima dată când o aud vorbind despre asta. (Foto: Profimedia Images)

Poate că acesta este adevărul cel mai incomod: nu ne lipsește viitorul, ne lipsește încrederea că merită construit. (Foto: George Călin/ Inquam Photos)

După ce prima dată au trântit legea pentru că nu avea dosar cu șină, azi judecătorii PSD pur și simplu au rupt ușa ca să nu se ajungă la un vot. (Foto: Profimedia Images)

Prima mea lecție de viață a venit în vara anului 1987. Aveam 8 ani. (Foto: M. Andreescu/ Adevărul)

Pe ușa interioară a dulapului meu de acasă, de la Cluj, am un poster pe care l-am desenat în 1994 după o copertă de disc, pentru a-l face cadou prietenei mele cele mai bune. (Foto: George Călin/ Inquam Photos)

Lunga perioadă de stabilitate în Europa occidentală, care a urmat celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost întreținută de o abordare politică îndreptată spre centru. Simplu spus, deopotrivă stânga și dreapta au virat spre centru, în încercarea de a găsi politici sociale și economice cât mai echilibrate. Sigur, din anii ’60 ai secolului trecut, au început să prindă tot mai mult glas politic aspecte care până atunci erau marginale – ecologia, minoritățile sexuale etc. –, dar asta este o altă discuție.

Flota fantomă a Rusiei nu este o flotă, nu este fantomatică și, paradoxal, este perfect reală. Este o rețea de nave care există pe mare, dar dispare în acte, în statistici și în jurisdicții.

Se dă un colecţionar de viniluri. Să zicem că, rotund, are 10000. 1% dintre ele înseamnă 100 de discuri, da? Să zicem că i le iei pe cele 100, cele mai importante, rare, deci greu de regăsit, scumpe! Rămâne cu 9900, ce mare lucru? Ai zice că n-a pierdut mai nimic. (Foto: Profimedia Images)

Ne mutaserăm dintr-un sat din secuime într-un sat de lângă Brașov, într-un miez de decembrie înghețat. Până atunci fuseserăm singura familie vorbitoare de română din sat, într-un loc unde nu exista școală românească. (Foto: Profimedia Images)