Mă bucur că discutăm serios la nivel european despre educație și competențe. Are legătură mare cu economia, cu societatea în care trãim. Acum vreo 10 ani, când faimosul concept de Industry 4.0 apărea, am încercat să înțeleg cu ce resursă umană se va face această revoluție industrială. Să fiu sincer, erau puține răspunsuri concrete, atât din partea sistemelor educaționale, dar și din punct de vedere al liderilor europeni.

Draga mea dragă... Când ai să citești această scrisoare ai să fii destul de mare încât să poți înțelege motivele pentru care am simțit nevoia să-ți scriu aceste rânduri. Sper ca până acum eu și mama ta să fi putut să te facem să știi cât de mult te iubim... Zilele astea (februarie 2025), circulă în mediul on-line românesc o listă, făcută de unii oameni, cu ceea ce ei numesc ”trădători de neam și țară”.

Politica globală începe să se schimbe radical, o dată cu negocierile care ar trebui să aducă pacea în Ucraina. Șeful cancelariei prezidențiale, Cristian Diaconescu, susține că delegația rusă cere, în negocierile cu Statele Unite la Riad, nici mai mult, nici mai puțin decât reîmpărțirea sferelor de influență și retragerea SUA din estul Europei și, implicit, din România. Foto: Inquam Photos/Octav Ganea

Deoarece se întâmplă ce știam de mult și bine, că Rusia nici gând să vrea pace, Trump face acum Ucraina și pe Zelenski cum îi vine la gură. Ce urmărește? Să poată spune că el a vrut să aducă pacea, dar Zelenski nu și nu, prin urmare Statele Unite nu mai dau niciun cent și niciun cartuș Ucrainei – să „fuck” ce vrea cu ea Putin.

În aceste zile am aflat de la Donald Trump lucruri pe care nu le știam. Am aflat, de pildă, că Ucraina și-a cam căutat-o. Ea a început războiul cu Rusia. Avea fusta prea scurtă și uneori agresorul n-are altă soluție decât să dea cu bombe.

“Lumea nu va mai fi la fel”... Știu, e un clișeu convenabil pentru un început de articol. Pe cât de convenabil va fi în viitor și “A fost odată” pentru tema propusă: noul conflict ideologic global. Întrebarea este dacă este cu adevărat nou sau dacă este într-adevăr ideologic. Și asta pentru că situația lumii așa cum o știm astăzi este dominată de un amestec de rivalități pe mai multe planuri și cu implicații greu de anticipat.

Duminică sunt alegeri pentru Bundestag în Germania și am văzut, în sfârșit, un jurnalist (Radu Buzăianu) de la noi preluând o știre pe care o știam de un an, dar pe care n-am văzut-o dezbătută niciodată cu cei de la AUR, de exemplu: Alice Weidel, co-președinta AfD, este într-o relație cu o altă femeie, alături de care crește doi copii. Acest aspect privat al vieții ei personale nu reprezintă o problemă în sine.

Când am devenit studentă la SNSPA, una dintre primele reguli pe care le-am auzit a fost: “Vezi cum te îmbraci la cursurile și examenele lui Pieleanu!”

Era în jur de ora două dimineața. În ultimul timp, am avut un program de somn mai atipic, dar asta e o poveste pentru altă dată. Căutam niște informații când am dat de un live la Auraș Mizil. Am ascultat și, din păcate, vestea nu era una bună: un tânăr de 16 ani fusese înjunghiat.

Este ca și cum am pune la conducerea unei aeronave un individ care n-a zburat niciodată, dar care promite să urmeze orbește ordinele turnului de control, indiferent cât de iraționale ar fi acestea. Diferența este că, în cazul aviației, consecințele ar fi imediate și dramatice, așa cum sunt, de regulă, consecințele și în mediul privat în cazul unor decizii proaste.