„Cuvintele sunt de prisos”, a cuvântat Drăgușin. Sunt de acord cu fundașul Naționalei. Un singur lucru vreau, totuși, să observ, întrucât mi se pare emblematic pentru situația tricolorilor.

Au rămas puțini cei care mai lucrează în fabricile din industrie, în șantierele de construcții și în fermele agricole. Ei duc greul economiei. Lor li se datorează faptul că agențiile de rating au păstrat calificativul suveran al României. Prin munca lor, România merge înainte.

Hai România, veșnică insulă a iubirii și speranțelor deșarte!

Acest rezultat nu este „meritul întregii societăți”, cum spune președintele Nicușor Dan, ci în primul rând meritul lui Ilie Bolojan, al cărui nume președintele nu-l rostește nici de această dată.

Copiii noștri nu vor înțelege niciodată ce jucător a fost Hagi. Nu-i interesează și au dreptate.

Dificultățile de învățare nu se arată întotdeauna sub forma unei note mici, a unor notițe haotice pe caiet sau a unui copil care „nu este atent la lecție”. Uneori, ele se ascund chiar în spatele performanței. Am învățat asta nu doar ca părinte, ci și din experiența mea de neurotrainer.

Arhitecții și urbaniștii proiectează, de cele mai multe ori, într-un anotimp care nu există, ați observat? Este un anotimp cu arbori maturi și perfect înfrunziți, lumină caldă, temperatură agreabilă. Oameni relaxați, copii care se joacă, bicicliști care traversează cadrul și suprafețe aflate într-o stare impecabilă. Nu este chiar primăvară, nici vară, dar nici început de toamnă. Este mai degrabă un fel de anotimp perpetuu al unei randări de arhitectură.

Adevăr sau orgoliu?

N-am înțeles din postarea Administrației Prezidențiale ce e fake: poza de mai sus sau alta?

Peste ani, un bărbat l-a oprit pe dl. învățător într-un aeroport. „El m-a recunoscut. Nu mi-a strâns mâna bărbătește, cum se face, ci m-a luat direct în brațe. Mi-a spus că i-am schimbat viața”. Era Tudor. Care astăzi lucrează la NASA.