Doar dacă ești slab de minte sau rău intenționat nu înțelegi sau te faci că nu înțelegi ce a explicat precis, matematic, premierul Bolojan. Procentajul de numai 25% pentru reducerea numărului total de posturi din primării, adică posturi virtuale plus vacante incluse, nu are niciun efect de reducere a costurilor, deoarece nu afectează numărul posturilor reale. Este un fake. Ar fi aidoma raportărilor false despre îndeplinirea și depășirea planului în regimul ceaușist. Premierul Bolojan refuză asta, cerând o reducere de cel puțin 40%.

Înțeleg multe dintre criticile aduse premierului Ilie Bolojan pentru deciziile luate până acum, dar nu reușesc să îmi imaginez cine ar putea să vină în locul lui. Și cred că nu sunt singurul care gândește astfel. Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

​A apărut în spațiul public o opinie divergentă între cea a lui Andrei Muraru, încopciatul ambasador al României în SUA, și cea a Oanei Țoiu, firava ministră a „trebilor din afară” ale României.

Nu cred că a mai existat în istoria Statelor Unite un vicepreședinte care să vorbească în astfel de termeni de oportunitate despre moartea președintelui în funcție: „Da, se întâmplă tragedii teribile. Sunt convins că președintele Statelor Unite este în plină formă, își va termina mandatul și va realiza lucruri mari pentru poporul american. Dar dacă, Doamne ferește, o tragedie teribilă se petrece, nu-mi pot imagina un antrenament la locul de muncă mai bun decât cel de care am beneficiat în ultimele 200 de zile” – JD Vance, pentru USA Today.

Am fost timp de trei ani profesor de religie creștin-ortodoxă (o oră care este mai degrabă una de cateheză creștin-ortodoxă, dar nu acesta este subiectul textului de față) în trei școli, dintre care două în mediul rural, unde majoritatea elevilor erau romi, iar foarte mulți dintre ei frecventau biserici neoprotestante. De aceea, unul dintre mesajele cele mai importante pe care le-am accentuat la multe ore a fost cel transmis de Isus Hristos în pilda samariteanului milostiv. Foto: South Park – „Sermon on the ’Mount”, S27 (2025)

Sunt multe motive pentru care, atunci când te gândești la guvernul Bolojan, te strânge un pic inima. Căci, deși știm că țara a fost vandalizată de pesediști și nu mai sunt resurse de niciun fel, măsurile pe care acest guvern le ia acum par cumva problematice, tocmai pentru că nu ne afectează pe toți la fel. Foto: Profimedia

Violența nu are scuze. Abuzul nu are justificări. Niciodată. Și totuși, trăim într-o societate care găsește explicații, pretexte și, mai grav, o liniște absurdă în fața ororii. Foto: Profimedia

Intră încet, aproape pe vârfuri. Umerii trași, privirea lipită de podea, mâinile ascunse în buzunarele hanoracului. Lângă el, părintele. Tăcut, cu ochii obosiți, cu griji adunate în riduri adanci. Se așază pe scaun și, pentru câteva secunde, camera întreagă pare să respire în suspensie. — „Nu mai vorbește cu mine”, spune el, cu vocea scăzută. „Nu mai iese din cameră. Nici nu mai mănâncă cu noi. Am încercat tot, dar simt că îl pierd.” Foto: Profimedia

În ultima vreme, numele lui Dan Tanasă e pe buzele tuturor, deși părea a fi unul dintre personajele terne și plictisitoare din AUR. N-aș fi zis acum câteva luni că o să găsesc atâta interes în a scrie despre acest personaj, care are profilul cert al elevului agresat de mic și care, ajuns mare, și-a propus să abuzeze la rândul lui, pentru a-și face dreptate. Numai că nu se răzbună pe foștii colegi de gimnaziu, ci pe niște oameni care nu i-au greșit niciodată cu nimic. Foto: George Călin/Inquam Photos

Începând de weekendul acesta, în inima Festivalului Enescu se deschide oaza de intimitate a muzicii camerale din ediția 2025. Recitalurile și concertele camerale de la Sala Auditorium, Muzeul Național de Artă al României, vor fi în fiecare în fiecare sâmbătă și Duminică adevărate matinee ale frumuseții sonore. Foto: Cătălina Filip