Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Alonso Salazar a trăit realitatea din Narcos: copiii erau sicarios. A transformat educația în singura lor armă de supraviețuire

Alonso Salazar.

Acesta e Alonso Salazar.

În anii ‘90 era jurnalist în Medellinul lui Pablo Escobar.

A mers în favelele de pe dealuri și a intervievat zeci de copii și adolescenți recrutați ca sicarios. Pentru că nu aveau răspundere penală, copiii erau perfecți să execute crimele comandate de carteluri. În anii aceia speranța de viață în această categorie de populație tânără era de 20 de ani. Mulți erau uciși de bandele rivale pe la 15-16 ani. Alonso Salazar a scris atunci o carte al cărei titlu în engleză e “Born to die in Medellin” - o mărturie cutremurătoare, curajoasă și necesară despre tragedia unei generații pierdute.

Cartea e una dintre sursele de inspirație ale serialului “Narcos”.

Salazar a fost ales primar independent al Medellinului între 2008 și 2011 și i-a succedat legendarului Sergio Fajardo, despre care v-am vorbit acum câteva zile.

A îmbrățișat viziunea urbanismului social a lui Fajardo, adică investițiile publice mari trebuie să meargă în cartierele cele mai sărace și violente.

Salazar a construit așa numitele biblioteci-parc, spații publice noi și infrastructură culturală, școli deschise, pentru că teribila experiență a anilor 90 l-a convins că tinerii pot fi salvați doar prin educație și cultură.

Mi-a explicat că viziunea lui și a lui Fajardo a fost ca cei mai săraci copii să aibă școli la fel de bune și de frumoase precum copilul din cea mai bogată familie din Columbia. Pentru că sursa răului vine din frustrarea și alienarea socială care se produc încă din copilărie, Salazar a vrut să le dea șansa copiilor să vadă că se poate și altfel.


Nici Salazar, nici Fajardo nu și-au pus numele pe edificiile construite. Nu existǎ plăci cu numele primarului pe toate gardurile. Salazar e unul dintre cei mai decenți și mai modești lideri pe care eu i-am întâlnit: „Meritele au fost ale comunității, eu doar le-am oferit oamenilor ocazia să dea ce e mai bun din ei, într-un timp în care alții scoseseră ce e mai rău din om”.

Cum arată această adevărată infrastructură a binelui - vedeți aici imagini

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Dacia - Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Naționalismul ăla sănătos începe de aici. Când statul român e atent la fiecare leu pe care îl cheltuie, când încearcă să aducă furnizori din România acolo unde are o ofertă bună în piață, unde există competențe și servicii de calitate. foto: Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Sport cu cai in Kargazstan

Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.

Citește mai mult