Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Alonso Salazar a trăit realitatea din Narcos: copiii erau sicarios. A transformat educația în singura lor armă de supraviețuire

Alonso Salazar.

Acesta e Alonso Salazar.

În anii ‘90 era jurnalist în Medellinul lui Pablo Escobar.

A mers în favelele de pe dealuri și a intervievat zeci de copii și adolescenți recrutați ca sicarios. Pentru că nu aveau răspundere penală, copiii erau perfecți să execute crimele comandate de carteluri. În anii aceia speranța de viață în această categorie de populație tânără era de 20 de ani. Mulți erau uciși de bandele rivale pe la 15-16 ani. Alonso Salazar a scris atunci o carte al cărei titlu în engleză e “Born to die in Medellin” - o mărturie cutremurătoare, curajoasă și necesară despre tragedia unei generații pierdute.

Cartea e una dintre sursele de inspirație ale serialului “Narcos”.

Salazar a fost ales primar independent al Medellinului între 2008 și 2011 și i-a succedat legendarului Sergio Fajardo, despre care v-am vorbit acum câteva zile.

A îmbrățișat viziunea urbanismului social a lui Fajardo, adică investițiile publice mari trebuie să meargă în cartierele cele mai sărace și violente.

Salazar a construit așa numitele biblioteci-parc, spații publice noi și infrastructură culturală, școli deschise, pentru că teribila experiență a anilor 90 l-a convins că tinerii pot fi salvați doar prin educație și cultură.

Mi-a explicat că viziunea lui și a lui Fajardo a fost ca cei mai săraci copii să aibă școli la fel de bune și de frumoase precum copilul din cea mai bogată familie din Columbia. Pentru că sursa răului vine din frustrarea și alienarea socială care se produc încă din copilărie, Salazar a vrut să le dea șansa copiilor să vadă că se poate și altfel.


Nici Salazar, nici Fajardo nu și-au pus numele pe edificiile construite. Nu existǎ plăci cu numele primarului pe toate gardurile. Salazar e unul dintre cei mai decenți și mai modești lideri pe care eu i-am întâlnit: „Meritele au fost ale comunității, eu doar le-am oferit oamenilor ocazia să dea ce e mai bun din ei, într-un timp în care alții scoseseră ce e mai rău din om”.

Cum arată această adevărată infrastructură a binelui - vedeți aici imagini

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cat costa o zi de razboi / sursa foto: Profimedia

​Războiul, în formele sale moderne, a încetat de mult să fie doar o confruntare de voințe politice, devenind un mecanism financiar de o dimensiune aproape ireală. Cifrele vehiculate în conflictele actuale depășesc capacitatea obișnuită de înțelegere, transformând resurse care ar putea salva civilizații în simple coloane de fum și resturi metalice.

Citește mai mult

Mugurel Vrabete / sursa foto: arhiva personala

Am cumpărat o pungă plină cu bomboane azi, din fiecare sortiment aflat în vitrina magazinului câte o bucată. Şi am simţit-o ca pe-o mică victorie a vieţii în faţa morţii, cumva. Sper să şi fie la fel de bune pe cât îmi amintesc – deşi nu are prea multă importanţă aspectul ăsta acum, rămâne metafora.

Citește mai mult