Astăzi vreau să vă vorbesc despre acest om cu care am petrecut o după amiază întreagă în Medellin. Știu, când vă gândiți la Medellin multora vă vin în minte instantaneu cartelurile de droguri, crimele din „cel mai periculos oraș din lume” și Pablo Escobar. Așa era în anii 90.
Omul acesta a schimbat fundamental fața orașului. Îl cheamă Sergio Fajardo și este considerat un erou în lumea întreagă.
A fost primar al Medellinului la începutul anilor 2000 și a reușit în doar un mandat să facă ceva nemaivăzut: să transforme un oraș dominat de violență și de frică într-unul dintre cele mai surprinzătoare modele de dezvoltare urbană din lume.
Mi-a explicat că filosofia lui a fost simplă: „cea mai bună arhitectură trebuie să meargă la cei mai săraci oameni”. El nu le-a spus săraci, le-a spus „humble”. Dar concret asta a făcut: a plantat în cele mai rău famate cartiere, unde cartelurile făceau legea, școli, biblioteci, centre comunitare, parcuri, grădini, terenuri de sport, toate făcute cu cei mai buni arhitecți din Columbia.
O fostă pușcărie transformată în grădină-bibliotecă
„N-a fost vorba de ciment, ci de demnitate”. Pentru prima oară, cei uitați și marginalizați s-au simțit văzuți. Pentru prima oară au avut încredere că nu sunt pe cont propriu, că pot fi împreună, că fac parte din societate. Țesătura socială, destrămată în decenii de crime, a început să se repare. Școlile nou construite n-au fost niște clădiri „pentru săraci”, ci au fost dotate cu spații generoase și cu geamuri mari, „pentru că aveam nevoie de transparență”. „Școlile erau atât de frumoase, încât copiii ne întrebau cum să se îmbrace ca să intre în ele”. O fostă închisoare a fost transformată în bibliotecă publică - ea nu are doar cărți, ci și locuri de petrecere a timpului liber, spații de evenimente culturale, locuri de relaxare pentru ca tot cartierul să poată petrece timpul aici împreună.
Imagine dintr-o stație de transport pe cablu. E un nod intermodal, la parter este metroul, la etajul 1 e stația de telegondola cu care ajungi in cartierele de pe dealuri.
Pentru că orașul se întinde pe coline - acolo unde sunt rău famatele favele - Fajardo a creat un sistem prin care pur și simplu salvarea, poșta sau poliția pot ajunge în maximum 20 de minute - a construit renumitul sistem de telegondole, care scurtează distanțele și face orașul „mai mic”, ca oamenii de la periferie să se simtă integrați.
Oamenii au căpătat încredere unii în alții. Micile schimbări din cartiere au produs una dintre cele mai mari infrastructuri de încredere pe care eu le-am văzut vreodată. Iar oamenii simpli au creat schimbarea, ea a venit de jos în sus. Fajardo doar a pus fermentul potrivit la momentul potrivit.
Una dintre cele 50 de grădini urbane nou construite în oraș
Azi Medellinul are problemele lui (de pildă, nimeni nu construiește cu autorizație prin favele, emigranți din toate zonele mai sărace din America Latină se revarsă în periferii, încă vezi mulți oameni ai străzii dormind sub poduri, mai există un turism, în special din Statele Unite, pentru droguri, alcool și prostituate), însă nu mai seamănă deloc cu Medellinul lui Pablo Escobar (ucis în 1993). Nu m-am simțit în nesiguranță niciun moment. Iar oamenii sunt foarte calzi, prietenoși și te îmbrățișează dacă încerci să le vorbești limba. În cartierele Poblado și Laureles nomazii digitali veniți aici din toată lumea au urcat prețul apartamentelor la nivel de Cluj, iar ce s-a construit nou e un model de urbanism, cu spații verzi, zone pietonale și de sport, piste de biciclete și multe-multe localuri posh. Milioane de turiști vin anual în Medellin, iar Comuna 13, unde acum 20 de ani nu puteai să intri, e un magnet pentru cei care vor muzică, mâncare și culoare locală.
Sergio Fajardo este de profesie matematician și profesor. Mi-a spus că echipa lui de campanie (candidează acum pentru Președinția Columbiei) l-a sfătuit să nu se mai prezinte ca profesor, „pentru că lumea de azi vrea să vadă lideri tari și războinici”, nu intelectuali moderați. Cu toate astea, Fajardo e mândru de profesia lui: „Știi ceva - mi-a spus - polarizarea scoate ce e mai rău din oameni; educația scoate, în schimb, ce e mai bun din oameni”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.