Andrea Ghiță

Am descoperit că autorul acestor memorii este un om norocos,

Faptul că în Senatul României se încearcă „rescrierea istoriei”, prin elogierea legionarilor şi criminalilor de război şi prin proiecte legislative care urmăresc acordarea de indemnizaţii de stat foştilor legionari şi urmaşilor lor constituie „nu doar o umilire a victimelor Holocaustului şi a puţinilor supravieţuitori care mai trăiesc, dar şi o ruşine nu numai la adresa Parlamentului României, ci şi a României în sine” a conchis deputatul minorităţii evreieşti.

În fond care e problema? Nu e o invenţie românească, ci, după cum aflăm de pe Internet, a fost propusă de unii bărbaţi frustraţi că femeile ar avea o zi a lor, iar ei nu au o astfel de zi, de unde au conchis că „femeile sunt mult mai egale decât bărbaţii”. (Foto: Adriana Neagoe/ Inquam Photos)

Printre manuscrisele vechi evreieşti, scoase la licitaţie de către Kestenbaum&Company, din New York, în data de 18 februarie 2021, se numără şi Pinkasul Societăţii Sacre a Comunităţii Evreieşti Ortodoxe din Cluj (Kolozsvár, Klausenburg), din secolul al XIX-lea.

În memoria mea lozinca „Jos mîinile de pe Cuba!” se leagă nemijlocit de bomboanele cubaneze din zahăr de trestie, pe care le mâncam, cu responsabilitate, în clasa întâia.

Pe de o parte guvernanţii iau măsuri pentru lărgirea categoriilor eligibile, reflectând grija lor, lăudabilă, faţă de persoanele vulnerabile şi expuse îmbolnăvirii, iar pe de altă parte, majoritatea oamenilor nu apucă la vaccin, cel puţin în următoarea lună. Foto: Inquam Photos / Costin Dinca

Citesc Primul Om, ultima carte, neterminată, a lui Albert Camus. Manuscrisul ei a fost găsit în 4 ianuarie 1960, în automobilul izbit de un platan care a cauzat moartea subită a scriitorului şi editorului său, Michel Gallimard, aflat la volan. Foto: Getty Images

În seara de Ajun, vom scoate din dulap cutiile de carton, vechi de decenii, în care păstrăm globurile cumpărate pe când fiul nostru era de-o şchioapă şi vom împodobi brăduţul.

Ar fi mult mai comod să stau acasă. Să nu mai fiu nevoită să stau la rând cu masca pe figură, să parcurg toată procedura „de igienizare” anterioară şi ulterioară procedurii de vot şi apoi să mă îngrijorez de eficienţa lor. (Foto: Mihai Barbu/ AFP / Profimedia)

Urmăresc cu tristeţe scurtul drum al frunzei căzătoare şi-mi amintesc de o zi de 1 noiembrie – de Luminaţie sau Ziua Morţilor – când, plimbându-mă în Cimitirul Central (Házsongárd), printre mormintele împodobite cu nămeţi de crizanteme, am auzit pe cineva conchizând: „E plin cimitirul cu oameni de neînlocuit”. Foto: Rytis Bernotas / Alamy / Alamy / Profimedia