Andrea Ghiță

Pe vremea când predam fizica la Politehnică, nu i-am dat nota maximă unui student care a făcut o lucrare corectă (din punctul de vedere al subiectului primit) pentru că am găsit mai multe greşeli de ortografie în ea. Tânărul a contestat vehement, spunându-mi că „nota la fizică se dă pe cunoştinţele de specialitate şi nu pe cele de scriere”, iar eu i-am explicat că e inadmisibil ca un absolvent de facultate să nu ştie să scrie corect. Foto: Andriy Popov / Panthermedia / Profimedia

Îndreptându-mă spre dulap, cu telefonul mobil la ureche, am timp să pun o întrebare care mă frământă de multă vreme, dar nu am formulat-o niciodată: „–Tu ştii de ce se numesc sonete?”

Prima mea parolă digitală (foarte reuşită, zic eu) a inventat-o fiul meu atunci când mi-am făcut cea dintâi adresă de email. Era o combinaţie de litere şi cifre inspirate din forma de sonată (pe atunci fiul meu era student la Muzicologie). Am utilizat-o şi reutilizat-o, până când Internetul, atoateștiutor şi vigilent, m-a avertizat că e riscant să folosesc aceeaşi parolă în mai multe locuri! (Foto: Profimedia Images)

Solicitările celor 13 culte recepte (din cele 18) mi s-au părut atât de ciudate încât am suspectat că ele puteau fi răstălmăcite de presă. (Foto: Inquam Photos)

Am început să apreciez valoarea timpului meu mult mai târziu, după ce am trecut de hotarul vârstei mijlocii şi am realizat că timpul meu a început să scadă. (Foto: Profimedia Images)

De curând, cu prilejul celei de a 66-a comemorări a morţii lui Miklós Horthy, în vechiul cimitir reformat din Târgu Secuiesc a avut loc o adunare omagială. Au luat parte membri ai Erdélyi Vitézi Rend (Ordinul Vitejilor din Ardeal) întemeiat de însuşi Horthy, reprezentanţi ai Consiliului Secuiesc din Târgu Secuiesc şi Scaunul Chizdului, precum şi „păstrători ai tradiţiilor” din oraş şi din comunele din împrejurimi, printre care şi elevi. (Foto: baabel.ro)

Profesorul universitar Zoltán Tibori Szabó, directorul Institutului pentru Studii de Holocaust şi Genocid de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, cel care a jucat un rol cheie în demersurile care au avut drept rezultat retragerea de la licitaţie şi decizia înapoierii valorosului manuscris.

Am intrat în înghesuială cu speranţa că la un moment dat, lumea se va rări… Dar nici pomeneală. Tot spaţiul era „cotropit” de turiştii care mergeau la pas, şedeau pe scări, stăteau la coadă în faţa intrării bisericilor, mereu cu braţele ridicate pentru a se „trage în chip” cu telefonul mobil, obturând aproape toate posibilităţile de a vedea şi admira exact locurile pe care venisem să le vizităm.

Recenta decizie a Curţii Supreme a Statelor Unite de a abroga dreptul constituţional la avort m-a impresionat profund...Foto: Getty Images

Toate acestea le simt cel mai pregnant în cabina de montaj, însă condiţia de coechipier o trăiesc zi de zi, în mai toate ipostazele vieţii. (Foto: Profimedia Images)