Andrea Ghiță

O victorie covârşitoare, la care – sincer – nu mă aşteptam deloc. Eram sceptică şi cei din jurul meu erau la fel de neîncrezători în viitor. Eram temătoare de ce s-ar fi putut întâmpla dacă un naţionalist-extremist, cu simpatii legionare, ar fi ajuns în fruntea ţării. Coaliţia pro-europeană tocmai se destrămase, premierul demisionase şi acapararea conducerii ţării de către suveraniştii naţionalişti-izolaţionişti (şi incompetenţi) părea de neocolit. foto: Alex Nicodim / AFP / Profimedia

Vestea bună este că challengerul lui George Simion nu este celălalt „suveranist”, ci un candidat pro-european. Astfel, nu s-au epuizat şansele de a avea un preşedinte continuator al orientării actuale, pro-occidentale, a României. Care sunt şansele lui de a câştiga? foto: Inquam Photos / Pană Tudor

În 11 martie după-amiază, Curtea Constituţională a României (CCR) a decis respingerea candidaturii lui Călin Georgescu la președinția ţării. Potrivit legii este o hotărâre definitivă şi irevocabilă. Era o situaţie firească, previzibilă, după ce acest candidat demonstrase prin ideile şi faptele sale că este incompatibil cu jurământul preşedintelui României.

Azi, pe 27 ianuarie, Ziua Internaţională de Comemorare a Holocaustului, e bine să ne amintim de salvatorii evreilor. fotografie din arhiva personală a lui Robert Schwartz.

Dacă uit să-mi pun ceasul pe mână mă apucă panica, chiar dacă ora de pe ecranul smartphone-ului meu este mult mai exactă decât cea indicată de arătătoare, pe cadranul ceasului de mână vechi de peste zece ani. Dar un ecran nu e cadran, iar gestul de a-mi consulta ceasul e înrădăcinat în existenţa mea de o viaţă (minus circa nouă ani, până în vacanţa mare de după clasa a doua primară, când am primit primul meu ceas – un UMF – drept recompensă pentru premiul I). Foto: Robbi Akbari Kamaruddin / Alamy / Alamy / Profimedia

Nu se mai ţine cont de ordinea firească a lucrurilor, de gradaţia menită să sporească uimirea şi bucuria copilului. Totul e de-a valma. Au dat iama în galantare moşii de ciocolată de toate mărimile, moşii-ornament, moşii care îngână colinzi electronice, moşii cât un stat de om care-şi agită mâinile şi invită lumea să intre în magazin, moşii căţărători pe balcoane…Dar şi o mulţime de vânzători costumaţi în Moş. Moşi peste moşi deşi se ştie că (de când lumea) există o rânduială a lor. Foto: Inquam Photos/ George Călin

Oare de ce sunt mult prea puţini cei care aleg calea cunoaşterii reciproce, decât cei care preiau pe nemestecate zvonurile duşmănoase şi se cantonează în ură? Probabil că e mult mai comod să scrii vorbe de ocară împotriva unui vrăjmaş comun căruia i se atribuie cauzele tuturor relelor, decât să-ţi pui întrebări asupra veridicităţii acuzaţiilor şi să te informezi. Foto: Facebook/Monitorul de Suceava

Trebuie să recunosc că eram destul de sceptică în legătură cu cuantumul pensiei recalculate şi neîncrezătoare în capacitatea Poştei Române de a distribui în timp util deciziile de recalculare a pensiilor. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

„În acei ani, noi doi cu Tomi am trăit fericiţi… Până când s-a petrecut tragedia”

Statutul meu de persona (Google) non grata a debutat în 29 martie 2024, când am fost dată afară, eliminată, exclusă, izolată, segregată, alungată, interzisă de către Google (numit în continuare G.) care – în același timp – nu contenea să mă invite cu ipocrizie, cu fățărnicie mieroasă, să mă autentific. Apoi, după ce făceam primii pași de confirmare că eu sunt eu însămi și nu un intrus care se dă drept mine, poc îmi trântea ușa în nas! Foto: Markus Mainka/ imageBROKER/ Profimedia