Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

O problemă de matematică ce se cere soluţionată strategic, contracronometru

Nicusor Dan - matematică

foto: Inquam Photos / Pană Tudor

S-a încheiat primul tur al alegerilor prezidenţiale din România. Cei 53% dintre alegătorii din ţară şi din diaspora au decis câştigătorul – exact aşa cum îl dădeau toate sondajele. Este George Simion, preşedintele, auto-întitulat „suveranist”, al partidului AUR[1] cunoscut şi ca un exponent al ideilor antisemite.

Erijat în postura de succesor al lui Călin Georgescu (candidatul fantomă care a dus la anularea alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2024), el a colectat şi voturile acestuia, obţinând în final aproape patru milioane de voturi, cu aproape două milioane peste cel de al doilea clasat, Nicuşor Dan, primarul general al capitalei. Restul voturilor s-a distribuit între ceilalţi candidaţi, mai mult sau mai puţin pro-europeni.

Vestea bună este că challengerul lui George Simion nu este celălalt „suveranist”, ci un candidat pro-european. Astfel, nu s-au epuizat şansele de a avea un preşedinte continuator al orientării actuale, pro-occidentale, a României. Care sunt şansele lui de a câştiga?

Rezultatul turului II nu poate fi aproximat printr-o simplă adunare a voturilor date de actualii alegători pro-europeni, ci se arată ca o problemă mult mai complexă care trebuie formulată şi soluţionată rapid de echipa lui Nicuşor Dan, candidatul aflat pe locul II, matematician de profesie. După opinia mea, ea nu poate avea un rezultat favorabil fără sprijinul explicit al celorlalte forţe care se declară pro-europene şi ai căror candidaţi nu s-au calificat.

Cred că o condiţie necesară este mobilizarea unui număr mare de alegători din cei care nu s-au dus la urne în primul tur. Nu ştiu dacă această condiţie e şi suficientă, dat fiind că nu se poate miza pe faptul că tabăra suveranistă şi-ar fi epuizat deja resursele şi posibilii votanţi ar fi pro-europeni cu toţii. Nu prea este nici timp suficient pentru a-i convinge să-şi schimbe opţiunea, pe cei care au votat deja într-un anumit fel, în schimb poate că există şanse în ceea ce-i priveşte pe ce indecişi.

Cred însă că o prezenţă masivă ne-ar putea proteja de curentul suveranist care – după alegerea unui preşedinte de această factură – ar putea ajunge şi la guvernare. Această perspectivă, cred eu, ar fi dezastruoasă, având în vedere situaţia economică din România[2], unde deficitul bugetar şi inflaţia au depăşit ţintele propuse şi ratingul de ţară are o tendinţă descrescătoare.

Duminică noapte, după anunţarea rezultatelor, a fost publicată o hartă cu modul în care s-a votat în judeţele din România. Tabăra pro-europeană a avut câştig de cauză în foarte puţine din ele.

Culorile albastru şi vernil indică votul majoritar pentru candidaţii pro-europeni. (sursă Autoritatea Electorală Permanentă Map | Prezenta la vot)


Rezultatele votului (Results | Prezenta la vot)

Problema care trebuie soluţionată strategic, în următoarele 11 zile, este aceea de a mobiliza un număr suficient de mare de votanţi care să contracareze tendinţa „suveranistă”. Trecerea în revistă a prezenţei la vot în turul II al alegerilor prezidenţiale din cei 35 de ani de democraţie[3] arată că s-au atins şi procentaje mari şi foarte mari ale prezenţei la urne şi de cele mai multe ori candidatul câştigător al primului tur nu a devenit preşedinte.

Ar trebui estimată rata de participare câştigătoare şi strategia de a o atinge, într-un timp record. Problema nu e deloc simplă, dar nu e imposibil de rezolvat.

Eu nu pot să fac altceva decât să-i conving pe nehotărâţii din preajma mea să iasă la vot pentru matematician. Sper să reuşesc.

[1] https://www.rfi.fr/ro/rom%C3%A2nia/20250412-rena%C8%99terea-antisemitismului-rom%C3%A2nesc-%E2%80%93-doi-ambasadori-ai-rom%C3%A2niei-avertizeaz%C4%83, https://www.ynetnews.com/article/hy21mawckg, https://romania.europalibera.org/a/mesajele-antisemite-ale-aur-sanc%C8%9Bionate-de-ambasadorul-david-saranga-%C8%99i-institutul-elie-wiesel-/31639253.html, https://snspa.ro/rectorul-snspa-remus-pricopie-george-simion-presedintele-aur-a-ales-sa-promoveze-discursul-urii-la-snspa/

[2] https://www.digi24.ro/stiri/economie/agentia-de-rating-sp-a-inrautatit-perspectiva-ratingului-romaniei-de-la-stabila-la-negativa-3095341, https://romania.europalibera.org/a/deficit-bugetar-romania-ce-ar-putea-urma/33394715.html

[3] https://adevarul.ro/alegeri-prezidentiale-2025/cum-a-evoluat-apetenta-romanilor-pentru-vot-in-35-2440488.html

articol publicat anterior pe baabel.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult