Magistratul român nu e preocupat de teancul de dosare care crește în sertarele lui. Rareori spre niciodată se gândește probabil că în vreunul dintre ele o fi destinul unui copil sau durerea de neșters a unei mame care și-a pierdut puiul, dar îi caută dreptatea prin toate locurile și căile corecte.
Magistratul român nu plânge de mila nimănui. Nici a celor care au ieșit în stradă pentru dreptul lor de a-și face treaba în afara presiunilor politice. Nici a celor care ies acum în stradă pentru a cere un pic de normalitate. Lui, pur și simplu, nu-i mai pasă de nimic. A pierdut orice busolă. Tot ce vrea e să se poată pensiona repede. Și să ia o pensie mică. De 10.000 de euro, dacă se poate. De asemenea, el nu vrea ca situația asta pe care și-o dorește să fie cumva încadrată în categoria privilegiilor sociale. El crede că e îndreptățit la asta. Pentru că activează în umbra statuii aceleia legate la ochi. Ca sa fie imparțială, nu oarbă.
Magistratul român crede că merită tot ce primește. Deși sunt ani întregi de când nu mai oferă aproape nimic. Dosare mari, care conțin nu traume individuale, ca aceea a unei mame care și-a pierdut puiul pe un drum public, din cauza unui medic beat care gonea cu 140 de km/h, ci traume colective. Precum Revoluția Română. Ale cărei răni încă mai dor pe mulți dintre cei care acum plătesc pentru pensiile alea speciale. Sau Mineriadele. Sau 10 August.
Magistratul român nu se teme de nimeni și de nimic. El e un fel de Dumnezeu mai mic, care poate dispune orice simte și dorește. El poate mișca lumea în ce sens vrea și poate împărți apele cu brațele. De asta nu îl mișcă nicio durere. Nici cea a mamei care și-a pierdut puiul, nici cea a copilei violate de unchiul ei, nici cea a miilor de oameni gazați de o instituție a statului pentru că nu erau fanii lui Dăncilă.
El nu e doar inamovibil. E și indiferent. Și asta îl face să fie puternic.
Magistratul român e de neclintit. E un munte de înțelepciune care nu folosește nimănui la nimic. Și nici dreptății nu folosește. Deși de asta s-a dus la școală și și-a tocit coatele învățând legi. Nu ca să ia pensie deosebită, ci ca să facă dreptate cu orice preț. Vedeți voi? Magistratul român e un paradox.
Magistratul român are, însă, și un călcâi al lui Ahile. Un punct vulnerabil. Lui nu trebuie să îi spună nimeni că e privilegiat. Că asta îl predispune la stări proaste. Și la ura celor din jur. Si atunci, dacă cineva îndrăznește să îi arate privilegiile pe care le are de la societate, atunci el se supără. Și face plângeri penale. Chiar și împotriva membrilor Guvernului. Că ei nu au statut de Dumnezeu. Și foarte bine că e așa, că asta ne mai lipsea: să se plângă două categorii cu statut special de joaca privilegiilor!
Magistratul român crede că oamenii au început să îl disprețuiască de acum câteva zile, când, într-o emisiune, vicepremierul Oana Gheorghiu a zis că privilegiile magistraților se plătesc din foamea copiilor români. El crede că atunci a apărut și ura. Că de acolo a început privirea rea a societății la adresa lui. Și nu i-a zis nimeni că nu e așa. Și poate e cazul s-o facă cineva.
Sigur că nu e despre toți procurorii și judecătorii din țara asta mică și tot mai amărâtă. Dar e despre mulți dintre ei. Și lor trebuie să le spună cineva adevărul.
Nu e nevoie să ne incite nimeni să vă urâm. E tot ce simțim pentru voi de o bună bucată de vreme. Căci vedeam cum cereți lucruri care nu vi se mai cuvin. Pentru că v-ați abandonat menirea, după primele sentințe în care ați lăsat victimele să își caute dreptatea la Dumnezeu din ceruri. Căci voi ați considerat că puteți decide orice. Inclusiv că o copilă și-a dat consimțământul să fie violată de unchiul ei, cu argumentul că n-a spus nimic părinților despre abuz. Sau că dosarul unei fetițe de 8 ani lovite din plin pe trecerea de pietoni de un medic beat poate rămâne în sertar până la împlinirea termenului de prescripție. Deci nu. Nu era nevoie să ne incite cineva la ură. Mulți dintre noi simțeam asta de mai mulți ani. Am mai spus-o deschis sau printre dinți. Dar nu v-a interesat.
Acum, după ce ne arătați că, din punctul vostru de vedere, părerea noastră despre privilegiile voastre poate deveni faptă penală, mai simțim și altceva. Un sentiment nou.
Se numește dispreț. Și foarte probabil îl veți simți, continuând să loviți în tot ce ne-a mai rămas și nouă neatins de mizerie.
Și nu uitați: situația în care e astăzi România e numai despre cum ați gestionat voi corupția și infracționalitatea într-o țară în care e mai probabil să faci pușcărie dacă furi o pâine de foame decât dacă furi miliarde de dragul distracției. Inclusiv evenimentele electorale de anul trecut sunt tot consecință a felului în care voi ați dezamăgit în primul rând. Abia apoi clasa politică. Pentru că voi ați fi putut tempera spiritele, pedepsind clasa politică mincinoasă și coruptă. Faptul că n-ați făcut-o s-a plătit așa. Și probabil drumul către hău pe care România l-a început de câteva luni a fost construit cu marea voastră contribuție. Deci nu, nu e nevoie să ne incite nimeni să vă urâm. Ne-am obișnuit cu asta deja. Și pentru noi nu mai e o noutate. E ciudat că pentru voi pare că e…
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Numai ce văd figura ăleia - mi-e greață să-i scriu numele - că îmi și vine să dau la boboci.
Vă rog eu mult de tot, aveți milă, nu-i mai publicați poza...
Cum zicea Dragos Bucur: ”oamenii au ajuns să fie învățați să reacționeze ca niște câini bine dresați, să atace, ce trebuie, când trebuie...”
https://www.youtube.com/clip/UgkxhtzuqlmoyfoRilwXhe1dhHpGRm8rypA7
Pun și eu o întrebare: în februarie 2017 când se manifesta pentru justiție, justiția nu avea aceleași probleme? sau chiar mai multe dat fiind pleiada de oameni plimbați demonstrativ cu cătușe pentru a fi ulterior eliberați, după ce multora li s-au distrus viețile. Dar ce contează acolo câteva vieți când avem atâta treaba în țară cu corupția?
Hint: Ăia care sunt albiți cu detergentul Savonea.
pensiile speciale care chiar dauneaza la buget sunt la mai si mapn. acolo sunt sute de mii de pensionari de la 45 de ani care au pensii serioase. sa mearga cineva la cercul militar sa vada cum in meniu sunt 4 mici la 9 lei. e mai rentabil decat sa ii prajesti acasa. si sunt atatea si atatea avantaje
acolo se freaca bugetul, dar cum zice cineva ceva cum sar generalii din sistem sa ii inchida gura.
Câtă vreme nu ies în public să se delimiteze de ceseme sunt doar complici!
Toata tagma asta nu vede ca lumea nu este suparata pe salariile lor, care de inteles trebuie sa fie mai mari, ci despre iesirea la pensie mult prea devreme si mai ales a pensiei nebazata pe contributivitate.
Ce argument este asta , lasa-i asa ca nu magaria asta rezolva gaura la buget. Pai atunci vreau si eu pensie speciala , nu ?
Ca sa nu mai vorbesc de toate prescrierile astea si achitarile pe banda rulanta ale unor corupti . Eu nu am auzit de nici un amarastean infractor sa fi scapat prin prescriptie . Dumneavoastra ati auzit ?
Spre deosebire de "magistrați" Eminescu a fost și este util societății...
"Magistrații" ar putea fi înlocuiți MÂINE de jurați și AI nu doar că fără vreo problemă pentru funcționarea societății, din contră, cu un rezultat benefic pentru aceasta!
Cât despre scrisori, da, avem poliție, avem servicii, să ancheteze dacă există suspiciuni de ilegalități!
O simplă căutare pe Google rezolvă misterul:
"Corespondența în original va fi achiziționată de la un colonel aflat în State și este parte din moștenirea de familie a Veronicăi Micle."
https://www.euronews.ro/articole/scrisorile-dintre-eminescu-si-veronica-micle-vor-fi-cumparate-de-statul-roman
Presupunând că omul nu a ajuns în posesia moștenirii POST-89, eventual fix ca urmare a operei unor magistrați binevoitori, nu văd unde este problema.
A, dacă le-a primit DUPĂ '89, da, repet, "organele să-și facă datoria"!
Și mai grav este că guvernul profită apoi de întreaga situație ANORMALĂ și o numește vicepremier. Desigur, la noi orice e posibil — oricum, prea puțini înțeleg. Partea bună e că a reușit să pună presiune pe multe instituții, iar cei care vor să gândească, înțeleg.