Praf pe dosare, reacții furioase la Oana Gheorghiu: bilanțul rușinos al unei caste speciale care nu mai servește societatea

Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

”Când primești privilegii, cineva e lăsat în urmă” - spunea vicepremierul Oana Gheorghiu în cadrul emisiunii În fața ta, cu privire la pensiile magistraților. Și, în general, cu privire la privilegiile unei clase care se consideră a fi în România foarte speciale. Deși, în realitate, singurul caracter special al justiției românești pare să fie, de ani ani buni, acela că nu-și mai face treaba deloc. 

Dosare lăsate cu anii să se așeze praful și prescripția pe ele. Cazuri lăsate nesoluționate. Traume colective aruncate în derizoriu prin termene aberante și prin decizii cel puțin ciudate. Abuzuri care nu mai sunt sancționate la nivelul la care ar trebui. Și astăzi nimeni nu pare să se mai teamă de justiție. Pentru că ea a ales asta. Ea a ales irelevanța. Și ea a abandonat societatea.

Căci privilegiile magistraților sunt darurile societății pentru o castă cu rol decisiv în menținerea lucrurilor din comunități la locul lor. Însă, dacă acea castă alege să nu mai conteze pentru societate, atunci societatea aceea are dreptul să își ia privilegiile înapoi. Ca să nu-i lase pe alții în urmă.

Declarațiile Oanei Gheorghiu care s-a referit la pensiile magistraților ca la un fel de Caritas au cutremurat lumea justiției și au generat reacții dure. 

Ca să fie clar ce a zis fiecare, menționez că Oana Gheorghiu a fost fermă, așa cum n-am auzit alte voci în spațiul public pe tema asta: „e foarte greu să renunți la un privilegiu care ți s-a dat zeci de ani și dintr-o dată să ți se spună că nu-l mai ai. Dar cred că a fost un fel de Caritas acest lucru. Ei au fost prinși într-un Caritas care nu putea să dureze la nesfârșit. Și oamenii care sunt pragmatici și raționali ar trebui să înțeleagă asta: România nu își mai permite să plătească acești bani, nu-și permite să mai aibă pensionari speciali. Nu avem cum! Iar dacă banii ăia trebuie să se ducă la ei pentru că își dau sentințe, îi iau de undeva. Și îi pot lua de la gura unui copil care se culcă flămând, de la bugetul unui spital care nu are medicamente. Banii ăia nu se tipăresc și nu vin din aer. Vin de undeva. Și poate asta nu înțeleg oamenii: că atunci când primești privilegii, cineva e lăsat în urmă. Poate că ar trebui să ne întoarcem puțin la conștiința de cetățeni: orice privilegiu are cineva înseamnă în partea cealaltă o gaură.”

Radu Marinescu, ministrul Justiției, a simțit că această declarație va face valuri înalte, așa că s-a grăbit să intervină și să comenteze, specificând și el că sunt necesare ajustări și că, da, societatea își poate lua privilegiile înapoi, dar susține că pensiile magistraților nu sunt privilegii, ci drepturi. Și spune că nu vede în ce măsură magistrații afectează societatea în așa măsură încât să fi devenit dușmanii ei.

„Eu mi-am făcut un obicei de a avea opinii proprii și de a nu comenta opiniile exprimate în spațiul public, într-o notă emoțională, de doamna vicepremier, care a găsit soluția pensiilor. Banii aceștia se iau de undeva. Nu știu dacă se iau de la gura unui copil sau de la un spital, dar se iau de undeva și se dau în această parte a pensiilor speciale. Magistrații nu sunt niște dușmani ai societății. Nu sunt niște persoane care trebuie damnate acum, pentru că dacă încredere în magistratură și în puterea judecătorească nu mai avem, nici în statul de drept nu mai avem niciun fel de încredere. Eu nu pledez pentru a nu pune în aplicare programul de guvernare, care stabilește că vârsta de pensionare trebuie să ajungă la 65 de ani, în condiții constituționale. (....) Nici n-ar trebui să scrie într-un program de guvernare că o lege trebuie să fie constituțională. Mi se pare elementară această chestiune. Trebuie să ajungem la acest obiectiv de crește vârsta de pensionare. Trebuie să obținem banii europeni care stau sub incidența jalonului 215, unde coordonator de reformă este Ministerul Muncii și Protecției Sociale. (...) Unde mă despart puțin de opinia exprimată de doamna vicepremier, este în sensul că nu trebuie taxate drept privilegii niște drepturi pe care societatea le-a dat, dar nu trebuie ignorat că societatea le poate lua înapoi”, a spus ministrul Radu Marinescu.

Consiliul Superior al Magistraturii, prin vocea judecătorului Alin Ene, s-a manifestat cu multă duritate la afirmațiile Oanei Gheorghiu, pe care o acuză de populism și manipulare. 

Ene spune că ”regimul juridic al pensiei de serviciu a magistraţilor nu este un privilegiu, ci o garanţie constituţională, instituită tocmai pentru a proteja judecătorul de orice formă de presiune politică, inclusiv post-carieră” și susține că „este inacceptabilă opoziția artificială între magistrați și „copilul flămând” sau „spitalul fără medicamente”. A construi o asemenea opoziție artificială nu este doar manipulare ieftină – este o metodă de antagonizare socială, o invitație la resentiment colectiv, o incitare la ură de clasă în formă pură, nedemnă de funcția de vicepremier. Este o retorică de divizare socială, folosită istoric pentru a identifica „dușmani interni” și a canaliza resentimente publice.”

În mod normal, dacă justiția din România ar funcționa, corupția ar fi pedepsită și infractorii n-ar mai fi eliberați pe bază de prescripție pe bandă rulantă, antagonizarea magistraților ar fi problematică și de neînțeles. 

Însă felul în care această castă se opune pierderii privilegiilor, în timp ce nu face nimic pentru a demonstra că există atunci când societatea are nevoie de ea, este de-a dreptul ridicol. Și cumva lucrurile ar trebui să se așeze pe niște limite clare. Pe care statul român trebuie să le seteze cât mai eficient și mai bine, pentru a depăși acest moment complicat. Din care fiecare ar trebui să aibă ceva de învățat. Inclusiv magistrații. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp