Foto: Inquam Photos/Octav Ganea
Ură, dispreț, jigniri și amenințări, uneori chiar cu moartea. Comentarii pline de frustrări, judecăți și aroganțe. Cine le semnează? Când nu sunt boți, în spatele profilurilor sunt oameni care par obișnuiți așa, ca mine, ca tine. Ah, dar stai, poate și tu ești unul dintre ei, deși mă îndoiesc, aici nu intră astfel de personaje. Și totuși, de ce? Ce îl face pe cineva să amenințe cu moartea pe altcineva doar pentru că are altă opinie politică sau alte vederi ori alte orientări? Care este mecanismul?
Mi-am propus să abordez acest subiect cu sociologul Gelu Duminică.
Gelu Duminică, de unde vine ura asta din social media? Se amenință cu moartea, se înjură, se jignește și așa mai departe. Și când te uiți pe profilele celor care fac asta, vezi niște oameni aparent ok, cu poze cu familii și copii, care beau o bere sau sunt la un grătar. Eu nu pot să-mi explic.
Din păcate, mulți avem o viață destul de nefericită, dar nu ne place să o recunoaștem. Și avem tot felul de angoase în propria familie și, uite, de multe ori suntem în cuplu, dar nu ne simțim în cuplu. Suntem singuri. Și singurătatea asta generează tot felul de frustrări, anxietăți, angoase. Iar această singurătate e acutizată și de societate. În sensul că „uite, politicianul nu ne vede și nevoile noastre sunt neauzite”.
În momentul ăla simți nevoia să înjuri, pentru că înjuratul și violența au fost moduri de lucru pe care le-am decodificat de când eram mici și pe care le-am normalizat mai apoi. Dimineața ascultam melodia lui Taxi cu Ada, în care se zice, „f…te-m-aș în ea de dragoste”. E și asta o înjurătură, light, e drept, dar ne răcorește, nu? Alții o văd ca violență, sigur, dar pentru noi, că am zis, „f…te-m-aș în ea de treabă”, nu reprezintă nimic. Adică, ce am zis? Așa am normalizat violența în multe aspecte ale vieții noastre și ea… nu rămâne doar între cei patru pereți.
Problema majoră este normalizarea violenței
Ok, să zicem că acceptăm. Dar de aici până la a amenința cu moartea un jurnalist care, să zicem, nu are aceeași opinie politică, e totuși o distanță mare. Amenințarea cu moartea nu e chiar o înjurătură.
Nu e. Dar totul pornește de la înjurătură. Escaladarea violenței înseamnă că de la o înjurătură se ajunge repede la o palmă. De la o palmă se ajunge repede la călcat în picioare.
Distanțele sunt foarte mici, foarte mici. Problema majoră este normalizarea violenței.
Tu vorbești de escaladarea ei. Escaladarea este, din nou, cât se poate de normală, e acutizarea anxietății. Acutizarea singurătății. Ai văzut ce face câinele când se simte amenințat? Mușcă.
Cu toate că el era blând înainte de asta. Numai că e ostracizat, e bătut, se simte că e bătut, i se declanșează o anxietate și reacționează instinctiv. Amenințarea aia de care zici e, de multe ori, doar o chestie de instinct. Că dacă nu-ți pot câștiga respectul cu vorba bună, ți-l câștig cu forța, te ameninț. Poate așa mă auzi. Poate așa mă vezi. E, de fapt, un strigăt, care nu ascunde, de fapt, o dorință reală de a-ți face rău.
Când cel care amenință este confruntat față în față, dă înapoi: „Stai, frățioare, că eu n-am zis asta, stai puțin”. Aceste este, de fapt, un om uitat de cei din jur, care își căuta validare.
Și, dacă nu a primit în viață validare pentru lucrurile bune, ci pentru „ba pe-a mă-tii”, așa și-o va obține în continuare în viață. Nu uita că toți avem nevoie de validare, dar nu toți o obținem cum ne-am dori. Uneori o cerșim. Alteori, o obținem prin șantaj, prin violență.
Tu nu poți să faci tot ce vrei, pentru că strici pacea socială
Și atunci aș putea trage concluzia că normalizarea violenței este o chestiune de sănătate mintală a societății?
Nu. Este doar o normalitate a societății. Că ne place sau nu ne place, violența face parte din natura umană.
Dar sunt națiuni, popoare, care nu au normalizat violența. Sunt mai sănătoase…
Violența este normală. Normalizarea ei nu este normală. Violența este umană, dar acolo unde omul eșuează, intervin regulile. Adică tu nu poți să faci tot ce vrei, pentru că strici pacea socială.
Noi avem niște norme. Dacă tu, Cristina, decizi să-ți exprimi furia într-un mod care lezează drepturile mele, legea intervine, norma intervine și te pune pe tine la colț. Ce facem când norma nu intervine? Când norma vine și spune „Voi v-ați certat, voi să vă împăcați”. În acel moment tu nu mai înveți nimic din povestea aia, ci ai normalizat un comportament. Deci, repet, violența este cât se poate de umană.
Se produce în momentul în care norma, comuna creată, nu este aplicată de instituția care trebuie să o aplice. Pentru că unde natura umană eșuează, în mod normal trebuie să intervine norma.
Nu avem instituții serioase care să aplice normele
Noi nu avem norme?
Ba da! Dar nu avem instituții serioase care să le aplice. Noi avem legislație împotriva violenței. Noi avem legislație împotriva defăimării. Noi avem legislație împotriva corupției, furtului, tot ce vrei.
Și atunci, cum vezi evoluția în timp a societății?
Să fim onești, evoluția există. Și e una bună. Adică, societatea în care trăim azi, pe 3 iunie 2026, este mult mai bună decât ne-am imaginat noi vreodată. Mult mai bună decât pe 3 iunie 2020. Mult mai bună decât pe 3 iunie 2016. Mult mai bună decât pe 3 iunie 2006. Și așa mai departe.
Cu toții avem nevoie de validare, dar nu toți o obținem cum ne-am dori. uneori o cerșim, alteori, o obținem prin șantaj, prin violență
Păi n-aș zice, în 3 iunie 2020 ne înjuram pe Facebook în legătură cu vaccinul și pandemia.
Da și nu. Eu cred că e mult mai bună decât atunci. Pentru că, acum ne înjurăm că suveraniști, că bolojeniști… Uită-te cum arată parlamentul. Uită-te cum arată societatea. Uită-te ce se întâmplă în stradă. Uită-te la Ucraina. Uită-te la toate lucrurile astea. Avem multe motive să ne înjurăm. Mult mai multe decât în 2020. Atunci era doar vaccinul. Acum avem mult mai multe motive, cu toate astea, eu cred că suntem mai bine. Dar, orocum, totul depinde de noi.
Aud foarte des în jurul meu spunându-se: „n-avem guvern, dar uite că merge și așa”.
Da, întotdeauna poate merge și așa. Noi am normalizat și expresia asta: merge și așa. Dar știi cum e? Dacă nu îți dorești mai bine, n-o să ai mai bine. Sigur că merge și așa. Sigur că merge și bătut și chinuit.
Merge. Sigur că merge și să mănânci o dată pe zi. Merge.
Sigur că merge să nu ieși din satul tău. Merge. Sigur că merge să nu ai o educație bună. Merge. Dar asta ne dorim cu adevărat. Adică, Doamne, iartă-mă, așa ar trebui să funcționeze lucrurile?
Citiți mai multe pe cristinastanciulescu.ro.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Boții doar dau mai departe, pe bază de soft specific.
Cu înjurătura e ceva mai complex. Depinde mult de anturaj, educație..etc
Dacă e retorică, n-ar trebui să supere interlocutorul. Adică un "la naiba" poate fi și ceva mai porcos.
Pe de altă parte poți să folosești obscenități fără a fi vulgar, așa cum vedem în fime, teatru, proză, poezie chiar, mai ales când vrei să fii veridic când evoci situații conflictuale în diverse medii.
Așa se face că un "fuck you" rostit de zeci de ori într-un film american nu șochează pe nimeni.
La polul opus sunt cuvinte ca p**a, c**ie, f**.. care abundă în vocabularul stradal, fără să aibă vreo legătură cu ce spune de fapt pacientul..
Sunt vorbe rostite gratuit, de sanchi, ca o introducere la propoziții sau fraze
Ast-nseamnă vulgaritate și este larg răspândită, Parlamentul României nefăcând excepiție, deși cred că s-ar cădea..
Iar dacă nu te pliezi pe stilul ăsta devii suspect, chia ridicol în ochii grupului respectiv.
Când e cu adresă, ar avea justificare la cald. Te descarci față-n față cu cel care te-a călcat pe nervi. Te calmezi și, eventual, îți ceri scuze cu proxima ocazie.
Înjurătura în scris la adresa cuiva dovedește, pe lângă o doză de lașitate și o lipsă de imaginație, de vocabular, sau chiar lipsă de argumente într-o controversă.
Mult mai eficiente sunt maliția, sarcasmul..etc
Abia așa poți spune că ai avut un duel. Înjurătura fiind cel mai comod și la îndemână procedeu. O lene a neuronilor. Adică e păcat să nu-ți pui mintea la contribuție.
E ca și cum te-ai angaja paznic la porci având vreo 3 facultăți și tot atâtea doctorate..
Dați-o-n mă-sa, zău așa..
Notă : - * = cum bine ziceau cei de la Taxi în Americanofobia
https://www.youtube.com/watch?v=FdaGQ0JjOUg
Despre sudalme ce să zic? În 36 de ani democratici ne-am „pro-occidentalizat” îndeajuns pentru a înlocui neaoșul „fu..-ți pe mă-ta” cu americănescul „fuck you”. Vulgaritatea nu e niciodată de aplaudat, dar sunt momente în viața fiecăruia dintre noi când te simți „eliberat” rostind un „mai du-te-n p..a mea” sau „ce p...da mă-tii vrei”.
Consider că iliescianul „măi animalule” și băsescianul „țigancă împuțită” sunt înjurături mult mai grave pentru societate decât un „beli-mi-ai p..la” rostit de un tânăr în cercul lui de prieteni. Nu vreau să fac apologia vulgarității, încerc doar să spun că am îmbătrânit într-o lume ce nu mi-e deloc pe plac…
În fond, ce ar putea să zică o potcașă de furnică captivă -ntr-un mușuroi umplut cu tovarăși noi?
Ocară…
Ați făcut „democrație”
Din minciună și hoție…
Eu cred că e potrivit
În pulă să vă trimit!
-7 iunie 2026-
În rest, circulă marota că, vezi domne, generațiile astea noi (Z și celelate..) nu mai au pic de rușine și înjură-n gura mare.
Adevărul e că acest limbaj circulă nu de azi de ieri. Și lui Ion Creangă i se atribuie o poezie destul de deocheată..
Iar în cârciumile de la mahala se găseau întotdeauna rapsozi ai obscenităților.
Ține de anturaj, de loc (era să zic locație, că e la modă..), de calitatea berii și de (hai să zicem) ora la care sunt date pe goarnă.
Fără să inveteze apa caldă, Mihail Mărgineanu se dedă și el la cântece vesele :
- "Zavalaidinga", zisă de Mihail Mărgineanu. Nu știu cum aș putea pune o bulină roșie, dar e musai. Aviz urechilor fine !
https://www.youtube.com/watch?v=zCMC5e3aO2M
In toate discursurile sale zice de români, dar în niciun discurs nu îl vezi să certe etnia lui sau macar sa o sfătuiască.
Dublu standard much?