Daniela Palade Teodorescu

Ne place sportul, dar să-l privim la televizor, de pe canapea. De când mă știu, educația fizică e Cenușăreasa educației. Chiar și în perioada comunistă, în care mi-am petrecut primii 12 ani de școală, sportul era materia aceea „de umplutură”, care mai mult ne încurcă în cursa olimpiadelor școlare, în goana după note mari la română și matematică, singurele materii care „ne fac mari în viață”. Foto: Inquam Photos/ George Călin

Septembrie 2024. Final de vacanță școlară la un prestigios liceu dintr-un mare oraș al țării. Aici se organizează ateliere de vară pentru copiii dornici să-și petreacă timpul liber învățând lucruri noi. Educatori atenți, preocupați să le ofere pauze de fructe care să-i țină departe de snacksuri nesănătoase. O doamnă profesoară, mirată de faptul că fructele rămân în mare proporție neconsumate, îi întreabă pe copii de ce nu mănâncă portocale. „Pentru că nu știm să le curățăm”.

Un tânăr din trei este atras de antreprenoriat, considerând că deschiderea unei afaceri e cel mai bun mod de a deveni bogat.

Îi auzeam plângându-se: „avem teme multe, „avem teme grele”, „nu mai facem față” – am întrebat în câteva rânduri nedumerită „dar de ce aveți?”, „de ce voi și nu el – copilul, elevul adică?” Replica era „Păi, tu pe ce lume trăiești? Așa face un părinte responsabil, nu poți să îl lași așa, de izbeliște”. (Foto: Inquam Photos)