După șapte ani de presă, am schimbat puțin tabăra, iar acum îmi întreb foștii colegi dacă au primit comunicatul. Dar scriu în continuare și sunt mai aproape de oameni și de povești. Încă mai port în portofel legitimația de jurnalist.
Nu am știu cum să o încurajez pe Gina, pentru că în tot tăvălugul ăsta pe care nimeni nu l-a anticipat, cancerul se întâmplă în continuare. Gina tot așa se prezintă, "Gina cu cancer", că sunt două-n sat și să nu le confunde lumea.
Citește mai mult
Larisa ne-a arătat cicatricea de la picior cu mândria unui războinic care a ieșit învingător și rănile nu sunt altceva decât semnul că a câștigat o luptă tare grea. Dar după operație, Larisei i-a fost teamă să pășească, nu mai voia să o doară, așa că în prima zi de tabără nu a mers deloc. Până la finalul săptămânii, Lari alerga după noi, să ne ofere o înghețată imaginară de pește și măsline.
Citește mai mult
Sister St. John the Baptist își amintește cu amuzament de o invitație pe care a primit-o de la Prințesa Elizabeth, la acea vreme: un bal dansant la unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Londra. Trebuia să aibă un partener, a mers împreună cu un tânăr aristocrat englez.
Citește mai mult
Pentru Anuța, fotografia în care se apropie de linia de finiș va rămâne amintirea zilei în care a strigat, cu toată puterea ei de copil fragil, “Câtă fericire!” în loc de “Eu când voi merge?”. Și nu doar pentru că a terminat o cursă de alergare, ci pentru că i-au fost mulți, foarte mulți oameni aproape.
Citește mai mult