Anii pierduți ai democrației noastre: cine și-ar fi închipuit, acum un deceniu, că vor exista oameni care îi vor duce dorul lui Traian Băsescu?
Puține momente din perioada postdecembristă au pus România într-o cumpănă atât de dramatică precum cea de astăzi. Privind în urmă, către anii dinainte de 1989, îmi apar în minte cozile la pâine, la butelii ori la smântână, stingerea impusă la ore fixe, tanti Ludmila și culesul castanelor pentru școală, precum și muncile agricole la care eram trimiși în sprijinul plății datoriilor externe. La Crăciun, tata reușea uneori să aducă acasă câteva portocale – mereu necoapte – iar eu nu înțelegeam de ce stârneau atât de mult entuziasm. Îmi revin în minte contrabandiștii care vindeau pe ascuns cafea Alvorada sau țigări Kent, monede paralele menite să cumpere bunăvoința unui doctor sau a unui funcționar de care aveai nevoie. Într-o lume raționalizată și sever supravegheată, până și un gest aparent neînsemnat, precum ascultarea piesei „Pasărea Colibri” a trupei Phoenix, se transforma într-un veritabil act de rezistență.
Citește mai mult
