Foto: Inquam Photos / George Călin
Acum câteva săptămâni, un nou scandal de plagiat a fost dezvăluit în presă. Acest incident aduce din nou în discuție integritatea academică, în special în ceea ce privește acordarea titlurilor postuniversitare (masterat și doctorat) în România. În ultimii ani, am auzit multe despre plagiatori, dar prea puțin despre conducătorii lor de doctorat sau comisiile universitare care au validat aceste doctorate.
De cinci ani sunt conducător de doctorat la Universitatea Cambridge din Marea Britanie și am avut până acum trei doctoranzi care și-au finalizat studiile doctorale sub îndrumarea mea. De asemenea, am participat în calitate de membru al comisiei doctorale la mai multe examene de doctorat sau acordarea de titlu de masterat atât la Universitatea Cambridge, cât și la alte universități din Marea Britanie și Europa. Responsabilitatea pentru o lucrare de doctorat este împărțită între doctorand, conducătorul de doctorat și comisia universitară care validează pentru universitate titlul de doctor. Dintre aceștia, conducătorul de doctorat poartă cea mai mare responsabilitate. Fiind expert în domeniul lucrării, el este primul care trebuie să recunoască originalitatea acesteia, esențială pentru aprobarea examenului de doctorat. El trebuie să monitorizeze îndeaproape munca doctorandului, să ofere îndrumare și să se asigure că cercetarea aferentă este originală.
Așadar, conducătorul de doctorat este la fel de vinovat, dacă nu mai vinovat, ca doctorandul. Când se aduc în atenția publicului aceste plagiate, conducătorii de doctorat trebuie și ei trași la răspundere și toate tezele pe care le-au validat ar trebui verificate. Ei sunt cei care au fie ignorat, dar mai degrabă stabilit plagiatul ca normalitate în România.
Impresia pe care o am și care mi-a fost confirmată după anul 2012, când am revizuit pentru integru.org, este că aceste plagiate sunt mișcări politice de destabilizare a unor opozanți și că nu se dorește rezolvarea problemei în speță. După ce Integru a revizuit zece cazuri de plagiat, această mișcare a murit. Concluzia mea este că discuția este deschisă doar când trebuie și numai pentru cine trebuie. Acest lucru nu îi face mai puțin vinovați pe cei care au plagiat, însă arată că nu există echidistanță sau un interes adevărat în epurarea lucrărilor fabricate și a doctorilor falși. În plus, lasă complet în afara discuției adevărații vinovați: conducătorii de doctorat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
macar sa le ceara cineva sa returneze sumele necuvenite ;
(in ce priveste conducatorul ar fi ceva de returnat pt ca are activitate normata pe 3 ani sau mai mult)