Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Arhitecții plagiatului. Opinia unui conducător de doctorat la Universitatea Cambridge din Marea Britanie

plagiat egal furt

Foto: Inquam Photos / George Călin

Acum câteva săptămâni, un nou scandal de plagiat a fost dezvăluit în presă. Acest incident aduce din nou în discuție integritatea academică, în special în ceea ce privește acordarea titlurilor postuniversitare (masterat și doctorat) în România. În ultimii ani, am auzit multe despre plagiatori, dar prea puțin despre conducătorii lor de doctorat sau comisiile universitare care au validat aceste doctorate.

De cinci ani sunt conducător de doctorat la Universitatea Cambridge din Marea Britanie și am avut până acum trei doctoranzi care și-au finalizat studiile doctorale sub îndrumarea mea. De asemenea, am participat în calitate de membru al comisiei doctorale la mai multe examene de doctorat sau acordarea de titlu de masterat atât la Universitatea Cambridge, cât și la alte universități din Marea Britanie și Europa. Responsabilitatea pentru o lucrare de doctorat este împărțită între doctorand, conducătorul de doctorat și comisia universitară care validează pentru universitate titlul de doctor. Dintre aceștia, conducătorul de doctorat poartă cea mai mare responsabilitate. Fiind expert în domeniul lucrării, el este primul care trebuie să recunoască originalitatea acesteia, esențială pentru aprobarea examenului de doctorat. El trebuie să monitorizeze îndeaproape munca doctorandului, să ofere îndrumare și să se asigure că cercetarea aferentă este originală.

Așadar, conducătorul de doctorat este la fel de vinovat, dacă nu mai vinovat, ca doctorandul. Când se aduc în atenția publicului aceste plagiate, conducătorii de doctorat trebuie și ei trași la răspundere și toate tezele pe care le-au validat ar trebui verificate. Ei sunt cei care au fie ignorat, dar mai degrabă stabilit plagiatul ca normalitate în România.

Impresia pe care o am și care mi-a fost confirmată după anul 2012, când am revizuit pentru integru.org, este că aceste plagiate sunt mișcări politice de destabilizare a unor opozanți și că nu se dorește rezolvarea problemei în speță. După ce Integru a revizuit zece cazuri de plagiat, această mișcare a murit. Concluzia mea este că discuția este deschisă doar când trebuie și numai pentru cine trebuie. Acest lucru nu îi face mai puțin vinovați pe cei care au plagiat, însă arată că nu există echidistanță sau un interes adevărat în epurarea lucrărilor fabricate și a doctorilor falși. În plus, lasă complet în afara discuției adevărații vinovați: conducătorii de doctorat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • conducatorul de doctorat, fara indoiala - dar el poate fi "motivat" - dar mai sunt membrii ai comisiei (referentii) si dupa toate cele mai exista un supervizor din partea comisiilor ministerului, cred ca toti sunt remunerati ca sa isi faca treaba cum trebuie ,
    macar sa le ceara cineva sa returneze sumele necuvenite ;
    (in ce priveste conducatorul ar fi ceva de returnat pt ca are activitate normata pe 3 ani sau mai mult)
    • Like 1


Îți recomandăm

Dincolo de priză_episodul II

Ar trebui să tratăm bugetul statului nu ca pe o noțiune abstractă, ci ca pe un buzunar mai mare al tuturor. Ceea ce aparent ne ajută portofelele- pentru că pare gratuit sau la un preț mai mic prin intervenția statului- are în spate costuri ascunse și efecte întârziate. În cele din urmă, să nu uităm: factura cea mare trebuie plătită. Acestea sunt câteva concluzii personale după o discuție foarte interesantă.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

2.000 de ani greșeala generării spontanee a vieții din neviu, a lui Aristotel, a făcut legea. Ilustrul filosof n-a încercat niciodată s-o probeze experimental, cu bucăți de carne putrezită sau fecale și vase închise și deschise. A făcut asta Francesco Redi în 1668. Apoi, Lazzaro Spallanzani a folosit bulionul. Finalmente, Louis Pasteur a pecetluit principiul omne vivum ex vivo (tot ce e viu provine din viu).

Citește mai mult

sursa foto: arhiva personala Andreia Mitrea

Îmi aduc aminte primul 4 iulie pe care l-am sărbătorit pe pajiștea din Washington, DC. În jurul meu erau oameni de toate culorile, națiile și religiile. Mi s-a părut Raiul pe pământ, un loc cu armonie pentru oameni aparent diferiți, dar uniți printr-o umanitate comună. Am devenit un alt om după ce am stat un an în America.

Citește mai mult