Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Arhitecții plagiatului. Opinia unui conducător de doctorat la Universitatea Cambridge din Marea Britanie

plagiat egal furt

Foto: Inquam Photos / George Călin

Acum câteva săptămâni, un nou scandal de plagiat a fost dezvăluit în presă. Acest incident aduce din nou în discuție integritatea academică, în special în ceea ce privește acordarea titlurilor postuniversitare (masterat și doctorat) în România. În ultimii ani, am auzit multe despre plagiatori, dar prea puțin despre conducătorii lor de doctorat sau comisiile universitare care au validat aceste doctorate.

De cinci ani sunt conducător de doctorat la Universitatea Cambridge din Marea Britanie și am avut până acum trei doctoranzi care și-au finalizat studiile doctorale sub îndrumarea mea. De asemenea, am participat în calitate de membru al comisiei doctorale la mai multe examene de doctorat sau acordarea de titlu de masterat atât la Universitatea Cambridge, cât și la alte universități din Marea Britanie și Europa. Responsabilitatea pentru o lucrare de doctorat este împărțită între doctorand, conducătorul de doctorat și comisia universitară care validează pentru universitate titlul de doctor. Dintre aceștia, conducătorul de doctorat poartă cea mai mare responsabilitate. Fiind expert în domeniul lucrării, el este primul care trebuie să recunoască originalitatea acesteia, esențială pentru aprobarea examenului de doctorat. El trebuie să monitorizeze îndeaproape munca doctorandului, să ofere îndrumare și să se asigure că cercetarea aferentă este originală.

Așadar, conducătorul de doctorat este la fel de vinovat, dacă nu mai vinovat, ca doctorandul. Când se aduc în atenția publicului aceste plagiate, conducătorii de doctorat trebuie și ei trași la răspundere și toate tezele pe care le-au validat ar trebui verificate. Ei sunt cei care au fie ignorat, dar mai degrabă stabilit plagiatul ca normalitate în România.

Impresia pe care o am și care mi-a fost confirmată după anul 2012, când am revizuit pentru integru.org, este că aceste plagiate sunt mișcări politice de destabilizare a unor opozanți și că nu se dorește rezolvarea problemei în speță. După ce Integru a revizuit zece cazuri de plagiat, această mișcare a murit. Concluzia mea este că discuția este deschisă doar când trebuie și numai pentru cine trebuie. Acest lucru nu îi face mai puțin vinovați pe cei care au plagiat, însă arată că nu există echidistanță sau un interes adevărat în epurarea lucrărilor fabricate și a doctorilor falși. În plus, lasă complet în afara discuției adevărații vinovați: conducătorii de doctorat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • conducatorul de doctorat, fara indoiala - dar el poate fi "motivat" - dar mai sunt membrii ai comisiei (referentii) si dupa toate cele mai exista un supervizor din partea comisiilor ministerului, cred ca toti sunt remunerati ca sa isi faca treaba cum trebuie ,
    macar sa le ceara cineva sa returneze sumele necuvenite ;
    (in ce priveste conducatorul ar fi ceva de returnat pt ca are activitate normata pe 3 ani sau mai mult)
    • Like 1


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult