Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Arhitecții plagiatului. Opinia unui conducător de doctorat la Universitatea Cambridge din Marea Britanie

plagiat egal furt

Foto: Inquam Photos / George Călin

Acum câteva săptămâni, un nou scandal de plagiat a fost dezvăluit în presă. Acest incident aduce din nou în discuție integritatea academică, în special în ceea ce privește acordarea titlurilor postuniversitare (masterat și doctorat) în România. În ultimii ani, am auzit multe despre plagiatori, dar prea puțin despre conducătorii lor de doctorat sau comisiile universitare care au validat aceste doctorate.

De cinci ani sunt conducător de doctorat la Universitatea Cambridge din Marea Britanie și am avut până acum trei doctoranzi care și-au finalizat studiile doctorale sub îndrumarea mea. De asemenea, am participat în calitate de membru al comisiei doctorale la mai multe examene de doctorat sau acordarea de titlu de masterat atât la Universitatea Cambridge, cât și la alte universități din Marea Britanie și Europa. Responsabilitatea pentru o lucrare de doctorat este împărțită între doctorand, conducătorul de doctorat și comisia universitară care validează pentru universitate titlul de doctor. Dintre aceștia, conducătorul de doctorat poartă cea mai mare responsabilitate. Fiind expert în domeniul lucrării, el este primul care trebuie să recunoască originalitatea acesteia, esențială pentru aprobarea examenului de doctorat. El trebuie să monitorizeze îndeaproape munca doctorandului, să ofere îndrumare și să se asigure că cercetarea aferentă este originală.

Așadar, conducătorul de doctorat este la fel de vinovat, dacă nu mai vinovat, ca doctorandul. Când se aduc în atenția publicului aceste plagiate, conducătorii de doctorat trebuie și ei trași la răspundere și toate tezele pe care le-au validat ar trebui verificate. Ei sunt cei care au fie ignorat, dar mai degrabă stabilit plagiatul ca normalitate în România.

Impresia pe care o am și care mi-a fost confirmată după anul 2012, când am revizuit pentru integru.org, este că aceste plagiate sunt mișcări politice de destabilizare a unor opozanți și că nu se dorește rezolvarea problemei în speță. După ce Integru a revizuit zece cazuri de plagiat, această mișcare a murit. Concluzia mea este că discuția este deschisă doar când trebuie și numai pentru cine trebuie. Acest lucru nu îi face mai puțin vinovați pe cei care au plagiat, însă arată că nu există echidistanță sau un interes adevărat în epurarea lucrărilor fabricate și a doctorilor falși. În plus, lasă complet în afara discuției adevărații vinovați: conducătorii de doctorat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • conducatorul de doctorat, fara indoiala - dar el poate fi "motivat" - dar mai sunt membrii ai comisiei (referentii) si dupa toate cele mai exista un supervizor din partea comisiilor ministerului, cred ca toti sunt remunerati ca sa isi faca treaba cum trebuie ,
    macar sa le ceara cineva sa returneze sumele necuvenite ;
    (in ce priveste conducatorul ar fi ceva de returnat pt ca are activitate normata pe 3 ani sau mai mult)
    • Like 1


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult