Simona Mitrea

Îmi aduc aminte când, în studenție, am fost nevoiți să facem voluntariat. Prima formare fiind în economie, am fost repartizată la o primărie. Nimeni nu ne-a făcut turul instituției, nimeni nu ne-a întrebat nici măcar cum ne numim, nimeni nu ne-a dat ceva de făcut. Stăteam pe un scaun 6 ore, citind și lucrând la referatele pentru facultate. Nu am învățat nimic bun din acea experiență (sfârșitul anilor ‘90). Foto - Inquam Photos

Acești copii, deși cu abilități înalte, nu-și pot atinge potențialul din cauza fondului emoțional neglijat, în general, în instituțiile de învățământ, sau a lipsei de informații în ceea ce privește specificul “gifted”, ajungând uneori să simtă că nu își găsesc locul. Astfel, ei reușesc mai greu să se integreze, se pot simți diferiți și pot avea impresia că e ceva în neregulă cu ei.

Realitatea este că noi, adulții, mergem la serviciu în continuare, în timp ce ei au o vacanță de 3 luni, iar copiii noștri ajung să stea mai ales în fața unui ecran, așteptând doar să treacă timpul. (Foto: Getty Images)

Poate fi vorba de un fin simț de observație, o memorie deosebită, o curiozitate ieșită din comun. Din păcate, mulți dintre acești copii nu au parte de o educație adaptată nevoilor lor, pentru că nu sunt identificați, iar sistemele educaționale pun accent pe uniformizarea comportamentelor. (Foto: Inquam Photos)