Georgescu voia să fie suveran în Toscana. Justiția română i-a dat, deocamdată, cea mai grea pedeapsă pentru un extremist: să rămână în țara lui

sursa foto: Inquam Photos

Azi, judecătorul de la Tribunalul București a respins cererea DIICOT de arestare preventivă și l-a pus pe Călin Georgescu sub control judiciar, pentru 60 de zile. Afară, susținătorii strigau „Eliberați-l!” și „Dosar fabricat!”. Pentru ei, e o victorie. Pentru Georgescu, dacă e să-l credem pe el însuși, e cel mai prost scenariu posibil. Nu o spun eu. O spun stenogramele din dosarul DIICOT: discuțiile lui cu omul de afaceri Ionel Rusen, înregistrate cu mandat în mai 2025, într-o mașină parcată în Băneasa.

Ca să înțelegeți de ce, trebuie să vă amintiți ce a însemnat controlul judiciar în viața lui Călin Georgescu.

Februarie 2025: Parchetul General îl pune sub control judiciar. Nu are voie să părăsească țara și trebuie să semneze săptămânal la poliție, miercurea, între 12 și 14, la IPJ Ilfov. Urmează paisprezece luni de contestații, prelungiri și iar contestații. Public, Georgescu declară că e „un abuz total împotriva legii”. Extremiștii strigă la fiecare termen că e prigoană, dictatură, Mesia ținut în lanțuri.

Numai că, în mașina lui Rusen, controlul judiciar nu era un abuz. Era o problemă de logistică.

CĂLIN GEORGESCU: „Planul este așa. Mai îmi trebuie să scap de controlul judiciar.”

„Mai îmi trebuie.” Ca și cum restul listei era deja bifat. Și ce urma după?

CĂLIN GEORGESCU: „Și a doua chestiune, vreau să te interesezi cum fac pentru… în caz de ceva… cu azil politic.”

Azil politic în Italia, pentru el și pentru „băieții ăștia ai mei”. Cu vilă în Toscana, „în jurul la un milion două sute”, cu anexă pentru servitori, cu ajutorul unor „străini” și cu protecția legii italiene:

CĂLIN GEORGESCU: „Am nevoie de la ei să mă securizeze. Adică să intru sub incidența legii italiene.”

CĂLIN GEORGESCU: „Am pașaport, iau copiii și gata! Și sigur, oamenii mei.”

Acum puneți cap la cap. Fiecare pancartă, fiecare live cu „abuz”, fiecare om care a înghețat la porțile Judecătoriei Sectorului 1 nu se lupta pentru libertatea lui Georgescu. Se lupta, fără să știe, pentru pasul unu din planul lui de plecare. Voi strigați „Libertate!”, el auzea „Îmbarcarea la poarta 4”.

Și pe 3 aprilie 2026, ați câștigat. Tribunalul București revocă definitiv controlul judiciar. Georgescu poate pleca din țară oricând. Pasul unu, bifat. Mare victorie a poporului. Mai ales a poporului din Toscana.

N-a plecat. De ce, doar el știe. Poate vila era prea scumpă, poate „străinii” au întârziat cu banii, poate anexa nu avea loc pentru „încă un om cu soția lui”. Cert e că luni l-au ridicat din trafic, iar DIICOT spune că la percheziții a găsit sisteme de bruiaj, plus două pașapoarte și o legitimație pe care le va expertiza, suspectându-le de fals. Nu știm încă ce va arăta expertiza. Dar „Am pașaport” sună brusc altfel.

Iar azi, după cinci luni și jumătate, s-a întors exact de unde plecase. E primul plan de evadare din istorie care se termină cu semnătura în registrul de la poliție.

Pentru cei care se bucură azi, un detaliu: Georgescu știa exact de ce se teme. Nu arestul era problema lui. Arestul ține 30 de zile și îți dă ocazia să arăți cătușele pentru TikTok. Problema lui era un judecător care-i spune „stai în țară”. Asta tocmai a primit.

Și, la final, un gând cald pentru George Simion, care strigă de două zile că România e o dictatură și că rămâne alături de domnul Călin Georgescu. Tot în mașina lui Rusen, pe 25 mai 2025:

CĂLIN GEORGESCU: „Misiunea mea a fost să deconspir tot. Tot sistemul! Inclusiv pe Simion la final.”

George, ai grijă. Omul are acum 60 de zile libere și nu poate pleca nicăieri. Are timp să-și termine misiunea.

Georgescu voia să fie suveran în Toscana. Justiția română i-a dat, deocamdată, cea mai grea pedeapsă pentru un extremist: să rămână în țara lui.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp