sursa foto: Profimedia
Ultima instituție care mai funcționează în România se numește prietenia.
Am aflat pentru că cineva a spart o bază de date.
Nu Inspecția Judiciară a aflat. Nu CSM-ul. Nu ANI, nu declarațiile de avere, nu vreun mecanism de integritate. Un hacker a intrat în serverele companiei Toyo Aviation și a scos la vânzare, pe dark web, lista pasagerilor. Așa a ajuns România să afle cine zboară cu jetul privat și cu cine.
Pe 3 iulie, un Challenger 300 decolează de pe aeroportul Mihail Kogălniceanu spre Nisa. La bord, printre alții: Cristian Deliorga, judecător la Curtea Constituțională; Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României; și Florin Cârstocea, om de afaceri constănțean. Cu familiile.
Cinci zile mai târziu, pe 8 iulie, un al doilea avion privat pleacă de la Băneasa spre Mykonos. Treisprezece pasageri. Din nou Deliorga. Din nou Daraban. Lângă ei, Marius Cătălin Croitoru, președintele Tribunalului Constanța. Victor Ponta. Petre-Florin Manole, pe atunci proaspăt fost ministru al Muncii. Senatorul UDMR István-Loránt Antal. Bogdan Mîndrescu, directorul Aeroporturilor București. Și Gruia Stoica, patronul Grampet, condamnat definitiv în 2016 la doi ani și șase luni cu suspendare pentru trafic de influență, după ce a dat trei milioane de euro pentru un contract la compania sa feroviară.
Un judecător constituțional și un președinte de tribunal, la zece mii de metri, în același fuselaj cu un condamnat definitiv pentru trafic de influență.
Explicația care se demontează singură
Mihai Daraban nu neagă nimic. Dimpotrivă, explică. Camera de Comerț a plătit zborul. Scopul: o întâlnire cu potențiali investitori americani, interesați de feroviar, agricol și energetic. Patru-cinci ore pe insulă, fără cazare, fără plajă. Numele americanilor nu le dă, pentru că oamenii încă analizează dacă investesc în România.
Până aici, o poveste plauzibilă. Un om de afaceri prinde o fereastră, închiriază un avion dintr-un pachet contractat anul trecut, duce o delegație economică la o întâlnire scurtă. Se mai întâmplă.
Problema apare la lista de pasageri.
Dacă a fost delegație economică, ce caută în ea un judecător al Curții Constituționale? Daraban răspunde fără să clipească: e prietenul lui de treizeci de ani. L-a chemat „omenește”. Există viață și în afara profesiei.
Perfect. Numai că, dacă Deliorga a fost acolo ca prieten, atunci nu mai vorbim despre o delegație de afaceri, ci despre o instituție care a plătit deplasarea privată a unui judecător constituțional. Iar dacă a fost delegație de afaceri, atunci judecătorul avea un rol în ea, și asta e infinit mai rău.
Daraban folosește ambele variante în același interviu. Nu pentru că ar fi neatent. Pentru că, în România anului 2026, nu mai e nevoie ca explicațiile să stea în picioare. E suficient să existe.
Mai e un amănunt pe care merită să-l rețineți. Biroul de presă al Camerei a declarat inițial presei că nu are informații despre vreun eveniment în Mykonos și că, dacă acesta a existat, nu a fost organizat de Cameră. Poziția s-a schimbat abia după ce lista de pasageri a devenit publică. Instituția și-a aflat propriile deplasări din ziar.
„E privat” nu e apărare. E rechizitoriul.
Camera de Comerț a ținut să precizeze că este entitate de drept privat și că nu funcționează cu bani publici. Corect din punct de vedere juridic, și complet sinucigaș din punct de vedere logic.
Pentru că asta înseamnă următorul lucru: un judecător al Curții Constituționale și un președinte de instanță au primit, gratuit, un beneficiu de zeci de mii de euro de la o entitate privată ai cărei membri sunt, prin definiție, justițiabili. Firme. Oameni care ajung, mai devreme sau mai târziu, în fața unor complete de judecată.
Deontologia magistratului nu interzice doar mita. Interzice aparența. Interzice situația în care un cetățean obișnuit se poate întreba, rezonabil, dacă omul în robă îi este dator cuiva. Nu trebuie dovedit nimic. E suficient ca întrebarea să poată fi pusă.
Iar Deliorga, întrebat de jurnaliști cine a plătit, a răspuns memorabil: „Nu are importanță cine a plătit!”
Ba are. E singurul lucru care are.
Comisia de anchetă pentru o discuție despre un sediu
Aici ajungem la partea pe care n-o mai putem pune pe seama coincidenței.
În urmă cu câteva săptămâni, premierul Ilie Bolojan s-a întâlnit la Palatul Parlamentului cu Simina Tănăsescu, președinta CCR. Discuție administrativă, despre spațiile de care are nevoie Curtea. Într-o instituție publică, la vedere, cu martori și cu jurnaliști pe hol. Rezultatul: PSD și AUR au votat înființarea unei comisii speciale de anchetă.
Un judecător CCR și un președinte de tribunal zboară cu jetul privat alături de un condamnat definitiv, plătit de o entitate privată. Rezultatul: nimic. Nicio autosesizare a Inspecției Judiciare.
Procurorul Claudiu Sandu, membru CSM, a scris public ce nu spune nimeni din interiorul sistemului. Că nu vede nicio acțiune a Inspecției Judiciare. Că se întreabă dacă mai pot fi considerați imparțiali magistrații care împart jeturi private cu politicieni. Și că, dacă baza de date n-ar fi fost spartă, nimeni n-ar fi știut nimic, ceea ce ridică întrebarea firească dacă ăsta e singurul zbor sau doar vârful iceberg-ului.
„De fapt eu sunt un fraier”, scrie Sandu. Un fraier care nu-și face prieteni influenți și cu bani. Și care crede că mai sunt mii ca el.
Are dreptate. Sunt mii ca el. Problema e că nu ei zboară.
Cel mai probabil, totul e „legal”
Asta e concluzia incomodă, pe care nimeni n-o va spune la televizor săptămâna asta, în timp ce partidele își aruncă comunicate în cap.
Nu e nevoie de nicio ilegalitate ca lucrurile să arate așa. Camera de Comerț are voie să-și cheltuiască banii cum vrea. Un judecător are voie să aibă prieteni. Un condamnat cu suspendare, cu pedeapsa executată de zece ani, are voie să circule. Nimeni nu a semnat nimic, nimeni nu a cerut nimic, nimeni nu poate dovedi nimic. Nici nu era nevoie.
Pentru că în România funcționează impecabil exact două instituții. Prescripția, care șterge trecutul. Și prietenia, care aranjează viitorul.
Restul, la ghișeu, cu bon de ordine.
Iar dacă mai vreți să știți cine zboară cu cine pe deasupra capetelor voastre, nu vă uitați la CSM și nu depuneți sesizări.
Așteptați următorul hacker.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.