Când 11.000 de lei pensie sunt prea puțini pentru un magistrat, dar un vis pentru milioane de români: ruptura tot mai adâncă între elita instituțională și realitatea socială

foto captură Digi24

România a ajuns într-un punct în care multe lucruri ni se par normale, de la sine înțelese. Trebuie să avem pensii peste un anumit nivel, trebuie să avem salarii peste un anumit nivel, căci ne uitam la vecinul de peste gard sau vecinul din altă țară, să vedem cât are.

Asta e partea bună a lucrurilor, faptul că am ajuns să pronunțăm în România că un salariu de 10.000 de lei nu mai e suficient, salariul mediu pe economie fiind 5.500 de lei net, iar cel median cam 3.500 de lei net.

Sau că pensiile de la stat ar trebui să fie minim 5.000 de lei, așa auzeam prin anumite cercuri. Asta când bugetul țării abia își permite să dea 2.700 de lei pensie medie, din care un sfert e din împrumuturi, adică ne-am fi permis să plătim pensii doar de 2.200 de lei. 

E sănătos din punct de vedere mental să ne propunem mai mult, să ne dorim mai mult, veniturile noastre de peste 1 an sau 2 să fie mai mari decât cele de acum.

Însă suntem într-un punct în care fiecare categorie profesională și aproape toate categoriile sociale trebuie să lase câte ceva:

- aș putea spune cât de importanți sunt antreprenoriii și cei din mediul privat într-o economie. Și cum plătesc ei impozite mai mari decât acum câțiva ani, impozite pe dividende și CASS-uri mai mari. Dar nu fac asta, pentru că știu că suntem într-un punct în care fiecare trebuie să lase ceva de la el.

- orice profesor sau orice funcționar public ar putea să iasă în stradă pentru că e pus să muncească mai mult sau pentru că i se taie sporuri..

- sau peste 1.9 milioane de persoane ar putea ieși în stradă pentru că sunt puse să plătească CASS-uri. Nu știu dacă toate acele măsuri sunt morale sau corecte economic, juridic, însă până la urmă suntem în aceasta situație, în care fiecare renunță la câte ceva.

Probabil doar unii vor protesta în mod public, pentru că mulți au înțeles că trebuie să ne ajustăm pretențiile, ca să ne fie mai bine tuturor.

Cum să enervezi societatea? Spui că 11.000 de lei reprezintă o pensie mică, așa cum a spus președinta Consiliului Superior al Magistraturii.

Și în tot acest context, vine Președinta CSM și spune că 11.000 de lei i se pare o pensie mică. Invocând aici toate restricțiile la care este supusă breasla magistraților.

Pot înțelege, ca cetățean, faptul că magistrații au anumite restricții care îi îngrădesc, anume că nu pot derula alte tipuri de activități private. Dar asta nu înseamnă că trebuie să invocăm toți dificultățile pe care le întâmpinăm în activități:

- antreprenorii să se vaite de taxele în creștere și să iasă cu toții în Piața Victoriei

- funcționarii publici să ne spună despre limitările pe care le au în activitatea lor, despre dificultăți, căci fiecare și le știe pe ale lui

- medicii și profesorii să ne spună despre cât de greu se ajunge la anumite venituri în meseria lor, chiar dacă au și posibilitatea de a activa în privat, ceea ce magistrații nu au.

Pentru că dacă am face asta, unde am ajunge cu toții? Și așa suntem într-un teritoriu pe care nu ni-l mai putem permite din punct de vedere economic. 

La asta mă refer când spun că ne-am pierdut busola. Am ajuns să pornim de la premisa că 11.000 de lei lunar în România înseamnă puțin.

Cum facem să ne-o regăsim ?

Majoritatea categoriilor socio-profesionale au acceptat câte ceva, odată cu aceste măsuri de ajustare. Mai înjurând printre dinți, dar acceptă.

Magistrații ce sunt dispuși să accepte în final?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp