Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Dreptu-i drept, da` cinstea-i pe bani

CTP--

 Șefa CSM, Elena Costache, declară că o pensie de 11.309 lei, cu ieșire la 65 de ani, pentru un magistrat, i se pare puțin. Că magistrații sunt unici, nu pot fi puși pe picior de egalitate cu celelalte categorii de oameni care muncesc. Că încrederea la piciorul broaștei de care se bucură dna Justiția printre cetățeni e fiindcă lumea o vorbește de rău. Și ține să confirme ce scriam în articolul precedent, și anume că independența în democrație, în viziunea CSM, înseamnă să primești căpițe de bani de la stat. Pe scurt, că cinstea e pe bani grei. Și amenință: „Dacă se insistă... CCR poate deveni o soluție” – ceea ce arată că șefa Costache e cât se poate de sigură că CCR, altă hazna fără fund pentru bani de la buget, le va face dreptate. 

 Aș avea și eu o propunere: dacă magistrații sunt o asemenea clasă/rasă unică, superioară tuturor, atunci să se legifereze, pe măsură, că un magistrat dovedit corupt face automat pușcărie pe viață, fără posibilitatea de eliberare condiționată, și i se confiscă întreaga avere. Dar cred că nici asta n-o să-i sperie, căci tot gașca șefei Costache hotărăște cine e corupt și cine nu...

Și, în fine, ca să-mi fac meseria de vorbitor de rău la adresa Justiției: am citit o știre despre un cuib de viespi radioactive descoperit în Carolina de Sud. Văzând-o și auzind-o pe șefa Costache, constat că există și în România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Trump Caligula

Când ajung la putere, și Caligula și Trump domină absolut un sistem instituțional - pare că un singur om a încercuit pe toată lumea. Nimeni nu știe dacă să plângă sau să râdă. Cei doi împing mereu limitele puterii spre hiper(impre)vizibilitate, ca metodă preferată de-a obține atenția tuturor. Portrete de descreierați.

Citește mai mult