Un desen ascuns pulsează în spatele imaginii, ca și cum subconștientul l-ar împinge pe artist să nu se supună, fără să-l poată însă smulge literei biblice.

Aflu și eu, în fine, ce face șmecherul de plajă sclipicios care a adunat niște bani prin America și a fost numit de Ciolacu emisar al – al cui? Al României, zice insul cu tupeul caracteristic speciei. O minciună sfruntată. Nu are nicio împuternicire, niciun mandat, niciun dosar de negociere (deși pretinde că negociază), nu face parte din nicio structură a statului român. Singura titulatură care i se poate acorda este: omul lui Ciolacu, fan al lui Georgescu.

Am primit acest mesaj printre postările la textul precedent. Nu am date de identificare ale autorului. Îl republic ca atare.

Aseară a fost întâlnirea dintre candidați. Azi e ziua Europei.

G. Simion a înscenat și filmat fără drept întâlnirea cu jurnaliștii Digi24 ca să zbiere că nu vine la dezbatere, deoarece va fi „asasinat mediatic”

Ultimele 7 luni au fost, pentru subsemnatul, printre cele mai dure pe care le-am trăit în viața mea de gazetar. Am recepționat o cantitate fără precedent de insulte, blesteme, amenințări, calomnii, ură, ură pură. Prin bazele sportive pe unde mă duc, auzeam în spate înjurături printre dinți când ieșeam din vestiar. Pe stradă, la piață, în magazin, intersectam frecvent priviri lungi și chiorâșe.

Cu fiecare oră pe care acest Anaftasiu o mai petrece în guvernul Bolojan-Dan, scade abrupt înțelegerea cetățenilor, câtă este, pentru reforma dureroasă. Tăcerea premierului Bolojan față de cazul șpăgarului-denunțător Anaftasiu este una dintre cele mai rele surprize pe care le-am avut vreodată.

Fabulos de grețos! Șpăgarul cabotin pe nume Anastasiu ne spune că de vină pentru că el a tăcut și a plătit „taxă de supraviețuire” la ANAF este statul! Precum și alte eseuri filosofice de doctor în șpagă.

Ilie Bolojan este singurul politician, de 30 de ani încoace, care încearcă în modul cel mai serios, încasând insulte și ură cât cuprinde, să taie hoția încuibată în statul român cu legea în mână.

O singură data m-am mai bucurat ca aseară la auzul huiduielilor pe o arenă de tenis. Atunci, în anii `90, Năstase, Adrian, nu Ilie, a dat buzna pe Central, în turneul Țiriac-Năstase Trophy, în toiul disputării unui punct, slugi preaplecate deschizându-i poarta de acces împotriva tuturor regulilor.