De ce protestez împotriva sistemului de justiție din România

foto: Inquam Photos / Andrei Apolzan

Protestele astea împotriva corupției din justiție sunt emoționale și nu rezolvă nimic. E o problemă structurală și de mentalitate. E și o problemă de manipulare politică a protestelor și a agendei pe fondul unei disfuncționalități reale. Mai pe scurt, unii au interes să capitalizeze politic și să abată atenția de la alte probleme. Să vorbim sincer, fără perdea, mai spune cineva ceva de TVA-ul mărit, de prețurile mari? Totul a fost acoperit.

Am tot încercat să-mi formez o opinie echilibrată, însă din păcate în bula mea nu primesc informații decât dintr-o parte, probabil algoritmul. Există în bula asta oameni exagerați, isterici, suprastimulați, dereglați, care distorsionează tot adevărul. Îl distorsionează și-l modifică după părerea lor, unii o fac pur și simplu din cauza faptului că au o gândire viciată, mai aproape de schizofrenie decât de normal, mai e un pic și aud voci care le vorbesc, alții o fac pentru că așa sunt plătiți să o facă. Văd de multe ori persoane care nu pot să admită că ideile lor nu sunt împărtășite de majoritate, că partidele lor sau politicienii lor nu sunt votați decât de o mică parte a electoratului. Nu se împacă cu situația asta, își transformă frustrarea în ură, în răutate, în scenarită, sunt cazuri cel puțin de psiholog, dacă nu de psihiatru. Și vorbesc aici de influenceri mari, cu public.

Românii au și un mare apetit pentru melodramă, pentru emoțional tragic de mahala. De ce credeți că au succes toate emisiunile astea de divertisment în care spectatorul se uită pe gaura cheii la alții în cameră? Pe fondul ăsta vorbim de niște proteste emoționale. Am auzit tot felul de scandări, de opinii, de revendicări - să fie desființată CCR, să fie desființată CAB-ul, CSM-ul, demisii etc. Cred că toată lumea care participă la protestele astea ar trebui să priceapă că soluția nu va fi ușoară, nu va fi peste noapte și nu se referă la distrugerea sistemului juridic existent sau la persoane. Restul e suprastimulare și suprareacție.

Justiția din România este percepută de cetățeni ca fiind coruptă. Foarte multe dosare s-au prescris, mulți infractori au scăpat, chiar și experiența personală a unui justițiabil pe culoarele tribunalelor din România e traumatizantă. E un fapt cert că românii nu au încredere în justiția din România, doar infractorii au încredere în ea.

Am luptat ca justiția să fie independentă de politic, a fost o cerință a UE, am avut mecanismul MCV, lucrurile păreau să funcționeze pe termen scurt, am avut dosare, am avut soluții, știți foarte bine că pușcăriile s-au umplut de politicieni corupți. Eu personal consider că magistrații sunt independenți, problema lor e că nu sunt și responsabili. Pentru că independența ar trebui să vină și cu responsabilitate, ceea ce la ei nu se întâmplă.

Acest organism oficial, CSM, s-a constituit într-un veritabil sindicat al magistraților care controlează justiția din România. CSM-ul apără toți magistrații, nu există cazuri de magistrați sancționați pentru performanțe profesionale slabe, procese pierdute la CEDO. CSM-ul se încăpățânează să nu auto-regleze structura profesională a corpului magistraților, rămâne un scut împotriva oricăror încercări de responsabilizare. În CSM sunt doar magistrați aleși de magistrați. Nu există niciun fel de control al societății civile, nu există niciun fel de deschidere către critică, totul e închis, netransparent, sigilat. Mai mult, tot acest CSM controlează și Inspecția Judiciară, adică organul de verificare și control intern al magistraților.

Pentru mine, în acest moment, magistrații au independență, dar nu au responsabilitate față de această independență și acționează ca o gașcă de breaslă grupată într-un sindicat. Nu acceptă nicio înnoire, nicio reformă, nicio sugestie, sunt duri, opaci, impenetrabili.

Nu cred în controlul politicului asupra justiției, eu mai degrabă cred în controlul justiției asupra politicului, însă, dacă dorim să mergem mai departe și să fim consecvenți cu afirmațiile noastre anterioare, cei care cu adevărat controlează ambele domenii sunt în altă parte și nu sunt la vedere.

Totul a pornit de la documentarul Recorder, tot acolo trebuie să ne întoarcem, să fie organizată o comisie de cercetare fără magistrați care să verifice afirmațiile făcute în acest documentar – prescripții, delegări, mutări disciplinare etc. Răspunderile trebuie să fie individuale, nu generale.

Printre măsurile propuse pentru reforma magistraturii trebuie promovate niște criterii clare de evaluare a activității magistraților, transparente, la care să aibă acces oricine. Eu am identificat în conflictul intern al magistraților și aspectul acesta al inechității de tratament. Nu șefii trebuie să hotărască cariera unui magistrat, el trebuie să poată să și-o stabilească prin propriile performanțe. Criterii clare și transparente privind termenele de judecată, depășirea termenelor de prescripție, responsabilități, anchete clare, transparente, inclusiv cu tragerea la răspundere a magistraților vinovați în materie penală și materială.

Ceea ce lipsește astăzi justiției din România, mai mult decât că e coruptă, e faptul că lumea nu are încredere, nu o consideră o putere legitimă. Chiar dacă de mâine lucrurile ar merge perfect, lumea nu ar avea încredere. Or încrederea asta nu se poate câștiga doar prin transparență.

Și justiția, ca orice putere din stat, trebuie să fie controlată. E un subiect extrem de sensibil, pentru că orice control asupra justiției poate fi considerat o ingerință în independența ei, însă trebuie să păstrăm lucrurile extrem de clare, judecătorul are independență în dosar, dar cariera lui e controlată transparent și procedural de organisme de verificare și control în care să nu existe magistrați. De exemplu, în Franța, CSM este format în majoritate din non-magistrați, astfel încât cariera unui magistrat nu se află în mâinile colegilor lui exclusiv.

Ceea ce lipsește cu desăvârșire, după părerea mea, din sistemul acesta al magistraților din România, e conștiința și responsabilitatea față de țara asta. Vorbesc de sistem și nu vorbesc individual de persoane. Există și oameni onești care își fac meseria cu dedicație, dar în condiții morale mizerabile. Sistemul magistraților din România nu încurajează corectitudinea, moralitatea, adevărul, profesionalismul, cinstea, respectul. Niciodată nu am avut senzația că mi s-a făcut dreptate atunci când am urcat pe scările tribunalului, din contră, am avut senzația traumatizantă că mi s-a făcut o mare nedreptate. Asta e imaginea adevărată a justiției române. Pentru asta protestez eu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp