Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Doamnele cu Coasa și Ballastexistenzen

Cristian Tudor Popescu---

Cele întâmplate la spitalul Sf. Pantelimon din capitală sunt o lovitură psihologică cruntă pentru breasla medicală din România. Acum nu mai e vorba de și așa mult prea multele cazuri de malpraxis, în cauză este uciderea cu intenție a pacienților de către medici. Dacă Justiția le va găsi vinovate pe cele două doctorițe, atunci apare o întrebare grea: ce anume le-a determinat să facă așa ceva?

M-am interesat: nu câștigă bani în plus în funcție de „rulajul” morți-vii în secțiile ATI. Nu sunt felicitate și promovate pentru că fac economii la noradrenalină. Atunci?  

 Răspunsul cred că se află în spatele cuvântului „eficientizare”. Au decis doamnele doctor, la un spital de stat, că bolnavii în stare gravă nu e eficient pentru societate să mai fie ținuți în viață. Prin urmare, le-au redus de zeci de ori dozele de „Nora”, ceea ce i-a omorât rapid și în număr considerabil. N-au menționat operațiunea în fișele medicale, cifrele rămânând doar în memoria injectomatelor, unde le-au găsit procurorii – Doamnele cu Coasa erau perfect conștiente de ilegalitatea ucigașă pe care o comiteau. Dar, „eficientizau”...

Nu altfel au procedat doctori ai celui de-al treilea Reich. Începând din 1939, naziștii în halat alb au hotărât că pacienții cu boli cronice handicapante și cu afecțiuni psihice „nu are rost, este inutil să mai trăiască”. Acțiunea a avut inițial și un titlu oficial, „Aktion T-4”. Mai întâi, pacienților etichetați li se reducea tratamentul, până la suprimare. Apoi, s-a decis pe față cine trebuie să moară, cei selectați fiind injectați letal sau gazați. Peste 200.000 de bolnavi au fost exterminați astfel, înainte ca, în fața creșterii valului de critici publice, Hitler să ordone oprirea programului de „eficientizare” a populației Germaniei și Austriei. Lichidarea „Ballastexistenzen” a continuat însă, în secret, până la căderea regimului nazist.

Mă gândesc că Doamnele cu Coasa simțeau probabil o plăcere specială în a trimite la moarte oameni aflați la cheremul lor, mult mai intensă decât în a-i ține în viață...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu. Sursa foto Inquam Photos

Premierul demis, alături de cabinetul demis (prin moțiune de cenzură votată în Parlament acum mai bine de 5 luni) „TREBUIE” să-și dea demisia. Aceasta este una dintre cele mai mari aberații, repetată la nesfârșit de televiziunile care se îmbuibă cu bani de la bugetul de stat, via partidele românești beneficiare ale subvențiilor din fonduri publice („cheltuieli cu propaganda”).

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon 3 zile in septembrie

Am vorbit cu Tudor Giurgiu pentru a afla cum a fost experiența filmării unui film în 7 zile și mi-a spus că a fost una foarte intensă, dar foarte eliberatoare. Mi-a spus că un film necesită un timp de documentare, în care se așteaptă aprobări, dosare și finanțări, dar în acest caz “trebuia pur și simplu să-l facem”. L-am întrebat și despre lucrul cu actorii, iar răspunsurile lui m-au bucurat, pentru că am văzut cât de important este pentru el actorul și câtă liberatate îi oferă. Mi-a spus că nu crede în actorul executant și că îi place să fie surprins de un actor care duce personajul pe o rută la care el nu s-a gândit.

Citește mai mult