Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Doamnele cu Coasa și Ballastexistenzen

Cristian Tudor Popescu---

Cele întâmplate la spitalul Sf. Pantelimon din capitală sunt o lovitură psihologică cruntă pentru breasla medicală din România. Acum nu mai e vorba de și așa mult prea multele cazuri de malpraxis, în cauză este uciderea cu intenție a pacienților de către medici. Dacă Justiția le va găsi vinovate pe cele două doctorițe, atunci apare o întrebare grea: ce anume le-a determinat să facă așa ceva?

M-am interesat: nu câștigă bani în plus în funcție de „rulajul” morți-vii în secțiile ATI. Nu sunt felicitate și promovate pentru că fac economii la noradrenalină. Atunci?  

 Răspunsul cred că se află în spatele cuvântului „eficientizare”. Au decis doamnele doctor, la un spital de stat, că bolnavii în stare gravă nu e eficient pentru societate să mai fie ținuți în viață. Prin urmare, le-au redus de zeci de ori dozele de „Nora”, ceea ce i-a omorât rapid și în număr considerabil. N-au menționat operațiunea în fișele medicale, cifrele rămânând doar în memoria injectomatelor, unde le-au găsit procurorii – Doamnele cu Coasa erau perfect conștiente de ilegalitatea ucigașă pe care o comiteau. Dar, „eficientizau”...

Nu altfel au procedat doctori ai celui de-al treilea Reich. Începând din 1939, naziștii în halat alb au hotărât că pacienții cu boli cronice handicapante și cu afecțiuni psihice „nu are rost, este inutil să mai trăiască”. Acțiunea a avut inițial și un titlu oficial, „Aktion T-4”. Mai întâi, pacienților etichetați li se reducea tratamentul, până la suprimare. Apoi, s-a decis pe față cine trebuie să moară, cei selectați fiind injectați letal sau gazați. Peste 200.000 de bolnavi au fost exterminați astfel, înainte ca, în fața creșterii valului de critici publice, Hitler să ordone oprirea programului de „eficientizare” a populației Germaniei și Austriei. Lichidarea „Ballastexistenzen” a continuat însă, în secret, până la căderea regimului nazist.

Mă gândesc că Doamnele cu Coasa simțeau probabil o plăcere specială în a trimite la moarte oameni aflați la cheremul lor, mult mai intensă decât în a-i ține în viață...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Lucian Pahontu reactie / sursa foto: Inquam Photos

Reamintim că, săptămâna trecută, Recorder a publicat o investigație cu titlul „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”. De asemenea, la o zi distanță, Snoop a publicat un material cu titlul „Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea”.

Citește mai mult

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult