Foto: Facebook Victoria Stoiciu
Victoria Stoiciu a plecat din PSD săptămâna asta. A zis că nu poate sta într-un partid care normalizează extremismul și a explicat de ce, într-o frază pe care mulți politicieni n-ar fi în stare s-o scrie: „Orice încălcare a acestui principiu nu reprezintă doar o eroare tactică, ci o normalizare a fascismului. Pas cu pas, până când monstrul va fi prea mare ca să îl răpunem."
Și a plecat.
Genul ăsta de gest, în politica românească, e atât de rar, încât lumea s-a uitat după ea ca după un OZN deasupra Parlamentului.
Acum, în mod normal, povestea se termina aici. Omul pleacă din partid, viața merge mai departe. Dar PSD nu lasă lucrurile să se termine normal. PSD întinde mâna după om cu un reflex pe care nici măcar nu și-l mai controlează.
Sorin Grindeanu a rezolvat situația elegant: „Mă gândesc că își dă și din Senat demisia... E democrație."
Să desfacem asta puțin. „Mă gândesc că..." — adică nu zice direct, aruncă ideea în aer, o lasă să planeze, ca mirosul de varză dintr-un bloc vechi. „E democrație", folosit aici nu ca principiu, ci ca șervețel cu care ștergi masa după ce ai mâncat. Omul cheamă democrația ca martor tocmai când îi cere unui senator ales de cetățeni să-și predea mandatul, pentru că a supărat partidul. Foarte tare.
Dar Grindeanu a fost doar aperitivul. Felul principal l-a servit deputatul Adrian Solomon din Vaslui, cu o postare pe Facebook care merită inclusă în patrimoniul cultural imaterial al prostiei politice românești: „Am aflat, de pe Facebook, că doamna Victoria Stoiciu are principii și linii roșii peste care nu poate trece! Atunci, să nu uite că a fost aleasă pe LISTA PSD în județul Vaslui! Prin urmare, ocupă un loc pentru care cetățenii vasluieni au votat un membru PSD! În acest caz nu poate fi decât o soluție pentru ca distinsa doamnă să rămână cu onoarea neștirbită: DEMISIA din Senat."
Stați puțin.
Domnul Solomon a aflat de pe Facebook, despre colega lui, că are principii. Și informația l-a electrizat atât de tare, încât a scris cu majuscule și semne de exclamare ca un om care tocmai a văzut un ciupacabra în bucătărie. Înțeleg șocul. Și eu aș fi șocat în locul lui dacă aș afla pe neașteptate că cineva din jur are principii. Mai ales dacă aș face parte din PSD.
Dar bijuteria absolută e finalul: Stoiciu trebuie să demisioneze din Senat tocmai ca să-și păstreze onoarea neștirbită. Adică Solomon îi ia scaunul și îi explică faptul că o face pentru binele ei. E nivelul de logică la care ajungi când confunzi de prea multă vreme partidul cu statul, lista electorală cu proprietatea privată și votul cetățeanului cu o chitanță banală.
Pentru oricine a uitat, sau n-a știut niciodată cum funcționează treaba: Victoria Stoiciu n-a fost angajata PSD. N-a semnat contract cu sediul din Kiseleff. A fost votată de oameni. Oameni cu buletin care s-au dus la urne și au ales-o pe ea, nu un scaun cu sigla de partid pe spate. Mandatul ei nu e proprietatea lui Solomon, nu e proprietatea lui Grindeanu, nu e proprietatea județului Vaslui înțeles ca feudă de partid. E al ei. Și al celor care au votat-o.
Stoiciu a răspuns scurt, fără să se agite: „România are nevoie de social-democrație și eu am rămas singura social-democrată asumată. Rămân independentă."
Nici un reproș, nici o dramă. A rămas pe loc.
Iar asta spune tot. În timp ce Grindeanu se gândea cu voce tare că poate pleacă și din Senat și Solomon îi oferea demisia ca soluție de igienă morală, Victoria Stoiciu demonstra în direct că onoarea nu se păstrează predând scaunul, ci stând pe el când toată lumea îți cere să te ridici.
Ea a plecat cu demnitatea.
Ei au rămas cu AUR.
Până la urmă fiecare a rămas cu ce merită.
PS. Oare mai sunt și alte exemple de genul doamnei?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.