foto: Code Noir Style
Ai putea spune că „Nea Mihai” este tot o fiță. Un fel de „Terasa Obor” cu merdenele în loc de mici. Publicul țintă este însă același: hipsterii care vor să se simtă proletari, publicul din bula corporatistă care vrea „autenticitate” la sfârșitul săptămânii. Inițial o patiserie de cartier, „Nea Mihai” a devenit un „landmark” în pelerinajele cool-urbane din weekend de pe Calea Victoriei pietonală.
Dar „Nea Mihai” e mult mai mult decât atât: el face parte din povestea de recuperare nostalgică a trecutului și a orașului. La fel ca „Mița Biciclista”. Și „Nea Mihai”, și „Mița” fac, de aceea, mult bine pentru oraș.
L-am găsit pe „Nea Mihai” peste tot în lume. În Washington, de pildă, se numește Ben's Chili Bowl: o locantă de cartier, neschimbată de decenii, care vinde hotdogi și unde puteai să dai chiar peste președintele Statelor Unite care voia să mânânce „ca un om de rând”. Ben, Nea Mihai-ul americanilor, a devenit în timp un magnet pentru turiști, după ce a reușit să spună convingător povestea autenticității, a tradiției și a bunei vecinătăți.
În definitiv, contează prea puțin dacă Nea Mihai vinde merdenele, croasanți, mici sau hotdogi. Importantă e povestea pe care o spune și care generează - iată! - atașamentul neașteptat al oamenilor pentru acest oraș mai degrabă neiubit.
Aș vrea să cred că „războiul” margarină vs unt va fi un pretext pentru a ne simți mândri de străzile, cartierele, casele și prăvăliile Bucureștiului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.