Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Parașuții liberali

Cristian Tudor Popescu---

Președintele Iohannis tace. Și-a aruncat paltonul pe capota PNL și tace majestuos, în vreme ce coaliția se rupe în figuri din cauza lui. De ce? Pentru că e sub Trufia Sa să-și țină paltonul pe braț, adică să iasă și să spună că vrea la Senat. Dacă PSD, exploatând momentul, nu-i punea piedică, și legea lui ar fi fost votată, Iohannis ieșea și declara că, deși este istovit de munca pentru țară, va candida în urma rugăminților fierbinți ale membrilor PNL.

Adică, după ce s-a băgat în seamă pe la toate clanțele Americii și Europei, refuzatul la export jignește o țară care l-a ales de două ori. E ca și cum, întrucât n-a reușit să-și facă actele cu o străineză de lux, ginerică Iohannis îi face încă o dată onoarea amărăștencei ăsteia de Românica. 

Iar N. Ciucă arată ce înseamnă să fii o nulitate parașutată în toate funcțiile de către Iohannis, care acum îl folosește pe șeful PNL ca parașut pentru aterizare lină dincolo de Cotroceni.

La final de mandate, se dovedește, prin hotărârea definitivă a Înaltei Curți, că numitul Klaus Iohannis, pe toată perioada cât a fost șeful statului român, s-a folosit de terțe persoane care au întocmit acte false de moștenire pentru a nu restitui, ani în șir, zisului stat suma de 300.000 euro, încasată fără drept de șuțul de stat Iohannis din chirii. Este încă un rău din seria neagră pe care așa-zisul „neamț” îl face României – poate nu ultimul, mai are aproape 3 luni în funcție.

Acum, mai rămâne ca Ciucă să facă chetă la liberali pentru a-i plăti datoria lui Iohannis.

Oricine va fi președintele României după 8 decembrie, românii nu vor mai investi în el atâta speranță cât și-au pus în Iohannis. Poate că e mai bine, așa vor fi mai puțin răniți de inevitabilele și cruntele decepții care îi așteaptă.

Între timp, bolnavii de cancer la plămâni, veniți și de la sute de kilometri la Institutul Oncologic București pentru tratament, sunt trimiși să moară acasă deoarece nu mai sunt medicamente, oamenii își plâng casele și pe cei morți în inundații, viitura vine pe Dunăre, iar Ucraina suflă tot mai greu sub loviturile hoardelor Rusiei... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

Bucuresti / sursa foto: Profimedia

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră.

Citește mai mult

sustinatori calin georgescu

Nu absolut toți români, inclusiv fețe bisericești, au înțeles și simțit atunci solidar, nu toți au fost de acord cu acest pas fundamental pentru emergența în istorie a României. Orbire, îngustime, nepăsare. (În imagine, susținători ai lui Călin Georgescu, la Monumentul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol, cu ocazia Zilei Unirii Principatelor/ foto: Inquam Photos/ George Călin)

Citește mai mult

Mark Carney

Discursul rostit de premierul canadian Mark Carney la Forumul Economic Mondial a produs ecouri puternice, nu pentru că ar fi fost inovator, ci pentru că a spus cu voce tare ceea ce mulți gândesc deja. Ideea că „dacă nu ești la masă, ești la meniu” a rezonat larg, tocmai pentru că surprinde sentimentul de anxietate globală – regulile se subțiază, iar cei care nu negociază activ devin obiecte, nu subiecți ai politicii internaționale. foto: Profimedia

Citește mai mult

turma de oi

Dacă-mi aduc aminte bine, era în ziua de SântăMărie. Eram singur la stână, tata coborâse la slujbă. Înțeleși să tun cu oile și cu măgarii în valea Diereșului, ne-am întâlnit în jur de ora 1, puțin mai sus de pod, într-o poieniță unde, de obicei, își parca el mașina . Mi-a făcut o surpriză: soția mea și copiii l-au însoțit. Vremea era deosebit de caldă, soare și nicio adiere de vânt. Oile au păscut liniștite la umbra pădurii și, până să ajungă ei, am profitat să fac o baie în râu. foto: Profimedia

Citește mai mult