Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Politica sub anestezie: reabilitări, implanturi și alte intervenții de partid

congres psd 2025

Sanatoriul de lux al democrației simulate

Merge vorba că trăim în secolul în care medicina pare că face minuni – dar, culmea, nu prin spitale, ci în culisele politice. Mi-a fost dat, fără nicio preparație, să dau peste un video cu Sabin Gherman, care realiza o disecție necruțătoare – fără bisturiu, dar cu precizia unui gerah frustrat – a recentului congres PSD.

Judecând după cum se prezenta spectacolul, partidul nu mai e ce-a fost; mai degrabă seamănă cu un sanatoriu de cinci stele, în care foști clienți ai Justiției ies recondiționați: „spălați”, analize perfecte, zâmbet alb impecabil. Cu o singură excepție – bietul Dragnea, despre care aflăm că „n-a fost destul de deștept să-și rezolve dantura la timp”.

Implanturi dentare și imunitate morală

Pe scena politică românească, unde imaginea cântărește mai greu decât un dosar penal, implanturile dentare au ajuns un soi de certificat de reabilitare. Dar lucrurile nu se opresc la fațete și coroane. Chirurgia estetică de partid merge mai departe – mult mai departe.

În viziunea ardeleanului Sabin Gherman, toți cei care-au devastat țara și-au rezolvat între timp „himenoplastia politică”, o metaforă cât se poate de aprigă. Adică, se înțelege: virginitatea morală se reface pe fonduri publice, în clinici ideologice, cu ajutorul unei prese complice. Etica a devenit un simlu serviciu ambulatoriu, cu recuperare rapidă și ședință foto inclusă.

BuBu: patologia doctrinei unice

Și ca să fie treaba completă, algoritmul, parcă hotărât să-mi înfigă și mai adânc unghiile-n carne, mi-a recomandat „Judecata de Joi”. Acolo, CTP – în registrul său de „tată dezamăgit la medicină generală” – tranșa pe viu rămășițele democrației transatlantice.

Când a fost întrebat dacă America e gata să înghită politici de inspirație „stângistă”, a ridicat din sprâncene și-a rostit, cu aerul unui chirurg bătrân care-a văzut prea multe:

Stânga, dreapta – sunt povești. Când apare BuBu – Buzunarul și Burta – toți uită de ideologii. Asta-i singura doctrină care contează.

Și uite-așa, în lumea lui BuBu și a „himenoplastiei”, politica a ajuns să semene cu sala de așteptare de la un cabinet privat: are Wi-Fi decent, muzică ambientală, reviste lucioase și promisiuni deșarte.

Reanimarea politică: protocol clinic complet

Trecutul? Se extirpă ambulatoriu, cu anestezie la POS. Viitorul? Se inoculează intravenos, în doze controlate de PR și populism. Reabilitarea? Se face printr-un protocol standard: decont moral complet, reconstrucție de himen cu țesut ideologic autolog și implant dentar cu inserție de partid – rezistent la critici, dar sensibil la sondaje. Totul sub supravegherea atentă a Comisiei de Etică Imaginară și cu aviz favorabil de la Colegiul Mediatic Național.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Lucian Pahontu reactie / sursa foto: Inquam Photos

Reamintim că, săptămâna trecută, Recorder a publicat o investigație cu titlul „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”. De asemenea, la o zi distanță, Snoop a publicat un material cu titlul „Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea”.

Citește mai mult

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult