Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Demisia, în România, a devenit un fel de ultim gest de politețe politică, provenit din disperare — ceva ce faci abia după s-au cam epuizat toate celelalte variante și ți-ai dat seama că nu mai ai unde să te ascunzi. Dacă tot vorbim despre onoare, ar trebui spus deschis: onoarea începe cu evitarea minciunii, nu cu acceptarea vinei după zece ani în care ai beneficiat de pe urma ei. foto: Profimedia

O funcție atât de importantă, cum este cea de prim-ministru, este ocupată de o persoană care este numită oficial de președintele României, în principiu la propunerea partidelor politice reprezentate în Parlament. Spun în principiu, deoarece o persoană din zona non politică ar putea fi numită de președintele țării și eventual votată de partidele reprezentate în Parlament. Foto: Profimedia

Politicile de stânga au dus rareori la scăderi de prețuri. În teorie, multe sună bine. În practică, unele duc la anomalii grave și ascund efecte care impactează major consumatorii și industriile. Foto Inquam Photos / Octav Ganea

Sanatoriul de lux al democrației simulate Inquam Photos / Codrin Unici

Dacă facem apel la o tradiție intelectuală din spațiul românesc găsim exemple în ceea ce privește istoria alegorică atunci când vorbim de personaje politice importante ale țării, precum cele din istoria hieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. foto Getty

E un blestem care i-a lovit în istorie pe toți șefii mari ai PSD (Năstase, Ponta, Dragnea, Ciolacu)- aroganța stupidă, prea-importanța cu care se umflă și înscrierea în competiția scuipatului în volum, frecvență și viteză înspre fața cetățenilor.

Suntem într-un moment al istoriei noastre când lupta pentru putere ne face rău. foto Inquam Photos / George Călin

Credința aceea „din suflet”, la care fac referire mulți români, nu înseamnă mai degrabă o frică superstițioasă și irațională față de lucruri pe care nu le înțeleg prea bine? foto: Inquam Photos / George Călin

Guvernul caută cu disperare bani să acopere deficitul, dar se face că nu vede cum, pe sub nasul său, milioane de euro sunt înghițite de politicieni și nicidecum de nevoile reale ale statului (a se citi „ale cetățenilor”).