Richard Constantinescu

În decorul din ce în ce mai straniu al prezentului românesc, un urmaș al Dacilor Liberi a rostit, cu solemnitate dezlânată, o frază care n-ar trebui ignorată, oricât de ridicolă ar părea: „Credința e ceva care poporul român o are dinainte de a se scrie orice carte pe această planetă.”

Aseară, plimbându-mă prin parc, am observat panoul outdoor cu imaginea lui Nicușor Dan și noul său mesaj de campanie: „Până la capăt”. M-am oprit instinctiv. Nu pentru că afișul în sine ar fi spectaculos, ci pentru că mi-a sunat straniu, sec, aproape neliniștitor.

„Domnul Victor Ponta, prin tinerețea și eficiența sa, dă foarte multă speranță poporului nostru românesc.” Foto: Lucian Alecu / Alamy / Profimedia

Pământul românesc freamătă de emoție, cerul se deschide, îngerii coboară printre noi și, în mijlocul poporului îngenuncheat de nedreptăți, se ridică EL: Călin Georgescu, liderul luminat, viziunea providențială, omul care vorbește puțin, dar tace apăsat. foto: Daniel MIHAILESCU / AFP / Profimedia

Lavinia Șandru ne demonstrează că drumul spre mântuire trece prin trapeza mănăstirii. Smerită, dar nu pe stomacul gol, candidata a ales să-și manifeste evlavia în fața unui borș de post și a unei tocane monahale. Întâlnirea cu pelerinii și călugării a fost, desigur, o experiență „binecuvântată”, mai ales când e încadrată de un unghi bun de poză și un mesaj generos pe Facebook. Căci, se știe, lumina credinței strălucește cel mai bine prin lentila camerei foto. foto Inquam Photos / Simion Sebastian Tataru

În România anului 2025, pe scena politică apare un nou soi de ales. Nu alesul lui Dumnezeu, ci alesul propriului popor – dar nu orice popor, ci unul care și-l dorește pe George Simion drept profet, tribun și mântuitor. El nu doar că se crede special, dar și electoratul său îl privește ca pe o revelație. Cine sunt experții, intelectualii, oamenii cu diplome și gândire critică? Niște „probleme”. El este răspunsul. Eminescu spunea: „Eu sunt un geniu, tu o problemă”. Simion nu mai are nevoie de opoziție: el e pur și simplu un geniu. Iar geniul nu se argumentează, el doar există. foto:: Lucian Alecu / Alamy / Profimedia

Într-o dimineață mohorâtă de martie, în redacția imaginară a noii Scânteia Suveranistă, tovarășul George Simion, liderul mișcării de eliberare națională de sub jugul dictaturii globaliste a becurilor economice și a vaccinurilor 5G, a tras adânc aer în piept și a declarat cu patos revoluționar:

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti, un tânăr lider suveranist, pe nume George, care visa la o Românie mare și la o nuntă și mai mare. Și cum nimic nu se face fără sprijinul celor înstăriți și darnici, în povestea lui a apărut un latifundiar vestit, pe numele lui Gigi Becali. Foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu

Pe vremuri, un om trebuia să scrie măcar o carte pentru a fi numit scriitor. Acum, pare suficient să îți treci titulatura pe Facebook. George Simion, liderul suveranismului autohton, și-a asumat acest statut cu demnitate, ridicându-se astfel deasupra politicii și intrând în panteonul literelor. foto: Lucian Alecu / Alamy / Profimedia

Diana Șoșoacă, candidată la președinția României, a afirmat recent: „Îmi pare rău că nu există castrare chimică. Sunt prea mulți proști. Mama proștilor e mereu gravidă”. Și, adresându-se unui parlamentar din partidul său, a continuat: „Să facem o propunere legislativă pentru castrare chimică. Nu este și în Italia?”. foto: Daniel MIHAILESCU / AFP / Profimedia