Richard Constantinescu

Oriunde te-ai duce, de la bodegă de colț până la bistrou cu „infuzii moleculare” și plating de galerie de artă, în farfurie tot sfânta treime populează altarul gustului românesc: carne friptă, cartofi prăjiți și, evident, pâine. Pâine multă. Ca să „țină de foame”, cum zice înțelepciunea populară. foto Profimedia

E de neînțeles cum Biserica, cu toată experiența sa în păstorirea sufletelor, nu oferă o minimă direcție estetică și spirituală celor care vor să dăruiască. Ce ar însemna, oare, o cateheză despre frumusețea interioară? Un ghid simplu despre discreție, decență și simț al locului?

Când istoria medicinei e spusă cu imaginație și nerv, studenții prind gustul: vor să afle mai mult, pun întrebări, aleg subiecte de licență care altădată li s-ar fi părut vetuste.

De Ziua Limbii Române, am reflectat la invizibilitatea autorilor români în spațiul public și editorial. Dincolo de festivism, rămâne întrebarea incomodă: mai știm să ne recunoaștem cultura vie, a celor care scriu acum, aici, în română?

Elevii – obișnuiți cu figura severă a pedagogului tradițional – nu știu dacă să râdă, să se teamă sau să aplaude.

„Multe dintre cărțile pe care le vedeți în birou le-am cumpărat de la anticariat din banii mei, pentru că altfel n-aveam acces la ele.” foto: Profimedia

E o realitate stranie, dar și profund revelatoare, că în plin secol XXI, în grădina strălucitoare a complexului Palas din Iași, mii de oameni s-au adunat să cânte „Ciobănaș cu trei sute de oi”. Această scenă, care ar fi putut să aparțină fără efort unei cronici din 1800, pare o veritabilă anamneză culturală.

De mult, când fumătorii de tutun din Anglia își frecau pipele cu mândrie de nasturii din fildeș, nimeni nu vorbea despre șocuri existențiale. foto: brunocoelho, Panther Media GmbH / Alamy / Profimedia

Recent, sub cupola rece a protocolului democratic, Ilie Bolojan și cabinetul său au depus jurământul în fața președintelui. Totul, evident, după regulile canonice ale ceremonialului republican, începând cu acea frază solemnă, neschimbată din vremuri cețoase: foto: Inquam Photos / Octav Ganea

„Mi-a picat acuma Ion Creangă. Păi, mă duc să lucrez… eu sunt antrenor personal. Ce le arăt eu la clienți de Ion Creangă? Nu văd folosul”.