Richard Constantinescu

„Multe dintre cărțile pe care le vedeți în birou le-am cumpărat de la anticariat din banii mei, pentru că altfel n-aveam acces la ele.” foto: Profimedia

E o realitate stranie, dar și profund revelatoare, că în plin secol XXI, în grădina strălucitoare a complexului Palas din Iași, mii de oameni s-au adunat să cânte „Ciobănaș cu trei sute de oi”. Această scenă, care ar fi putut să aparțină fără efort unei cronici din 1800, pare o veritabilă anamneză culturală.

De mult, când fumătorii de tutun din Anglia își frecau pipele cu mândrie de nasturii din fildeș, nimeni nu vorbea despre șocuri existențiale. foto: brunocoelho, Panther Media GmbH / Alamy / Profimedia

Recent, sub cupola rece a protocolului democratic, Ilie Bolojan și cabinetul său au depus jurământul în fața președintelui. Totul, evident, după regulile canonice ale ceremonialului republican, începând cu acea frază solemnă, neschimbată din vremuri cețoase: foto: Inquam Photos / Octav Ganea

„Mi-a picat acuma Ion Creangă. Păi, mă duc să lucrez… eu sunt antrenor personal. Ce le arăt eu la clienți de Ion Creangă? Nu văd folosul”.

Neuroștiința vorbește clar. La unii bărbați violenți, amigdala – acel radar al pericolului – e setată prea sus, gata să declanșeze reacții disproporționate. Iar frâna – cortexul prefrontal – nu mai funcționează cum trebuie. Când serotonina e jos, când testosteronul se amestecă cu stres și ego rănit, totul devine inflamabil. Dar creierul nu e o scuză. E doar o piesă în puzzle.

Într-o după-amiază liniștită, când am ajuns în fața porții cimitirului „Eternitatea” din Iași – loc de tăcere, reculegere și gânduri – privirea mi-a fost furată nu de vreun înger de marmură sau de aleile umbrite, ci de... campania electorală. Chiar acolo, la intrare, pe panourile albe, trona seria de chipuri promițătoare, fixate hotărât între doi brazi și-un colț de zid.

Un pamflet în două acte, cu ceai de păpădie și spirale ale bucuriei

În decorul din ce în ce mai straniu al prezentului românesc, un urmaș al Dacilor Liberi a rostit, cu solemnitate dezlânată, o frază care n-ar trebui ignorată, oricât de ridicolă ar părea: „Credința e ceva care poporul român o are dinainte de a se scrie orice carte pe această planetă.”

Aseară, plimbându-mă prin parc, am observat panoul outdoor cu imaginea lui Nicușor Dan și noul său mesaj de campanie: „Până la capăt”. M-am oprit instinctiv. Nu pentru că afișul în sine ar fi spectaculos, ci pentru că mi-a sunat straniu, sec, aproape neliniștitor.