Mark Rutte, secretar general NATO și cunoscut colecționar de premieri temporari din Europa de Est, a aterizat la București într-o vizită de curtoazie și mirare. După ce l-a întâlnit pe președintele Nicușor Dan la Cotroceni și pe premierul Ilie Bolojan la Palatul Victoria, domnul Rutte a ajuns și la Parlament.
Ghidul involuntar
Acolo, protocolul l-a condus direct în brațele lui Sorin-Mihai Grindeanu – fost prim-ministru, fost pesedist resemnat, actual pesedist de serviciu, președinte al Camerei Deputaților și, mai nou, ghid turistic printre tablourile cu figuri nostalgice.
Ajunși în fața impunătoarei galerii de portrete alb-negru, Rutte, probabil crezând că e într-un muzeu al figurilor de ceară topită de scandaluri, a făcut un pas înapoi și a întrebat ușor nedumerit:
– „Was he a prime minister?”, arătând către chipul solemn al lui Marcel Ciolacu.
– „Yes, yes… briefly. Like a seasonal fruit”, ar fi putut răspunde Grindeanu, dacă ar fi vrut să fie sincer și poetic.
Memoria de protocol și stabilitatea pozelor
Privind acel perete solemn cu foști președinți ai Camerei Deputaților, secretarul general NATO a înțeles, probabil, cum te simți când descoperi într-un colț de bibliotecă o poză de familie cu persoane pe care nu le recunoști, dar nici nu ai curajul să o arunci. În România, domnule Rutte, totul e temporar – inclusiv memoria instituțională. Aici, premierii nu se măsoară în mandate, ci în postări de Facebook și filmulețe pe TikTok. Iar portretele... ei bine, sunt mai stabile decât funcțiile.
Portrete din școala generală a democrației
Priviți cu băgare de seamă această impresionantă galerie. Nu, nu e un colaj tematic dintr-o școală generală din anii ’80, deși totul – de la fotografia pe hârtie mată, până la ramele din lemn lăcuit și poziția rigidă a subiectului – pare smuls direct dintr-o sală de clasă cu „muncitorul fruntaș” pe perete și „tovarășa învățătoare” la catedră.
Catalogul buletinelor cu mandat limitat
Aceasta este, în mod oficial, galeria foștilor președinți ai Camerei Deputaților, adică acei oameni care, teoretic, au condus una dintre cele mai importante instituții ale statului. Practic însă, chipurile lor par extrase dintr-un catalog de poze tip „pentru buletin”, făcute în grabă, între două moțiuni de cenzură.
Fotografiile sunt neclare, unele ușor pixelate, altele cu umbre suspecte – poate un omagiu involuntar adus lipsei de transparență cu care mulți dintre ei și-au exercitat funcția. Privirile lor sunt pierdute în depărtare, probabil spre un viitor în care vor fi din nou înlocuiți, cu aceeași iuțeală și lipsă de explicație cu care au fost puși.
Rame trainice pentru funcții fragile
Iar ramele… acele rame modeste, din lemn de parchet recuperat sau din stocul comunist de tâmplărie al Casei Poporului, îți dau o senzație familiară: exact același model ca la portretele lui Eminescu, Șt. O. Iosif și Elena Farago din școlile generale, agățate între tabla neagră și soba de teracotă. E o estetică a reverenței fără conținut, o solemnitate de carton, menită să inspire... ce anume? Respect? Regret? Amnezie?
Expoziția temporară a uitării oficiale
Imaginea de ansamblu este aceea a unei pseudo-sacralizări a efemerului: oameni care au trecut prin funcție precum un fond de ten peste o criză politică, eternizați pe perete de dragul protocolului, dar uitați mai repede decât durează un refresh de guvern.
Dovadă? Întrebarea lui Mark Rutte: „Was he a prime minister?” – valabilă pentru oricare dintre ei. Pentru că, sincer, singura trăsătură comună a acestor portrete e... interșanjabilitatea.
Aceasta nu e o galerie a puterii. Este o expoziție temporară a trecerii prin funcții, un fel de vitrină cu manechine politice pe care nimeni nu le mai îmbracă, dar nimeni nu are curajul să le scoată. Și, la cum arată, e posibil să se fi inspirat de la școlile generale de provincie: acelea în care portretele zac prăfuite, dar nu le atinge nimeni, de teamă să nu încalce un ritual pe care nimeni nu-l mai înțelege.
Lemnul dăinuie
E reconfortant, totuși, să știi că măcar ramele rezistă. Oamenii trec, funcțiile se uită, dar lemnul de la tâmplăria parlamentară... dăinuie.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.